Skip to content

Prezentarea revistei AXA numărul 51 la Ploieşti

11 November 2011

Lansare revista AXA

9 November 2011
by

Revista AXA in colaborare cu Biblioteca Judeteana Nicolae Iorga va invita la lansare Joi 10 Noiembrie 2011 la Casa de Cultura a Sindicatelor din Ploiesti, ora 12:00.

TURNEU Lansare Revista AXA

7 November 2011
by

10 noiembrie- Ploieşti – ora 12:00 Casa de Cultură a Sindicatelor

12 noiembrie- Râmnicu Vâlcea – ora 18:00- Casa de Cultură a Sindicatelor

14 noiembrie- Drobeta Turnu Severi n- ora 17:00- Casa Păcii, str. 1 Bis, lângă Biserica de Carton

15 noiembrie- Craiova – ora 18:00 – Casa de Cultură a Tineretului, lângă Billa

16 noiembrie- Slatina

17 noiembrie- Roşiorii de Vede

17 noiembrie- Alexandria- ora 16:00 – Biblioteca Judeţeană “Marin Preda”

18 noiembrie- Giurgiu – ora 11:00- Centrul Cultural “Ion Vinea”

18 noiembrie- Olteniţa

19 noiembrie- Călăraşi

19 noiembrie- Slobozia

Motivul pentru care nu am scris pentru toate oraşele orele şi locaţiile este că nu am găsit. Dacă ştiti în oraşul dumneavoastră o casă de cultură, o bibliotecă unde putem ţine lansarea vă rugăm să ne anunţaţi. Dacă puteţi anunţa mai departe despre conferinţă, fiecare din oraşul său, şi dacă doriţi să ne ajutaţi cu lipirea afişelor ne-aţi fi de mare folos.


Crucea şi Coroana

6 November 2011

Scris de Mugur VASILIU

Şi, iată vorbim despre zilele noastre. Adică de chiar zilele în care Majestatea Sa Regele Mihai I de România a fost invitat în Parlamentul României, unde a rostit cu demnitate o alocuţiune, pentru ca mai apoi să fie sărbătorit de români, la frumoasa vârstă de nouăzeci de ani, în frumoasa sală a Operei Române şamd. Aceste evenimente au fost larg mediatizate. Pentru culoarea locală, trebuie să spunem că unul dintre cei care au sprijinit cu toată puterea aceste evenimente este unul dintre conducătorii partidului liberal, adică partidul care are ca punct fundamental doctrinar – ca orice partid liberal – convingerea republicană. Revenind, iată că în societatea românească, cu acest prilej, apare insistent o întrebare: „Poate monarhia să salveze România?” Şi, pentru că suntem încredinţaţi că aceasta este o chestiune deosebit de importantă pentru români, vom stărui mai jos asupra ei – fără a ne pune probleme referitor la Regele Mihai I de România sau la alocuţiunea din parlament sau la liberalismul extrem de „original”, din România sau… Şi dacă ne vom mai referi la Majestatea Sa, ne vom referi la cel de-atunci şi nu la cel de acum.

 

După cum am mai afirmat şi în alte ocazii, faptul că suntem direcţionaţi prin clişee este un fapt clar. Ceea ce nu este clar se referă la faptul că, deşi cunoaştem acest lucru, continuăm să ne lăsăm conduşi în eroare. Cu alte cuvinte, dintr-un fel de neputinţă – care îşi are punctul de pornire în viaţa noastră păcătoasă – nu aplicăm ceea ce ştim. Ştim şi, totuşi, ne lăsăm păcăliţi. Şi într-un mod de-a dreptul sincer – aproape înduioşător de sincer. De câteva dintre aceste clişee ne vom folosi în cele ce urmează. Mai întâi precizăm că este vorba de clişee care se află în sertarul de istorie – adică sunt foarte importante, mai importante decât celelalte care se bazează pe cele dintâi. La fel cum se spune – la grămadă şi cu totul dogmatico absolut – că domniile fanariote au fost un dezastru pentru ţările româneşti, se afirmă că domniile sau, mai corect – dinastia de Hohenzollern – a fost „benefică” , „a creat România modernă”, „a pus bazele instituţionale ale României” de care vorbeam mai sus, „a cucerit independenţa” – prin Carol I -, „a întregit Ţara” – prin Ferdinand –  „a ridicat România din punct de vedere cultural şi economic” – prin Carol al II-lea – şi, în fine, „a salvat România de la o catastrofă iminentă” – prin Mihai I. Acestea nu sunt toate, sunt doar cele mai cunoscute şi practicate clişee.

 

Nu vom face analiza fanarioţilor, care în mare parte au fost nefaşti pentru ţările române – dar nu în totalitate -, fiindcă este cu mult mai spectaculos cel de-al doilea clişeu istoric – cel cu „cât de minunată” şi de „de bine” a fost monarhia casei de Hohenzollern pentru România – şi ne şi plasează în interiorul subiectului din pagina de faţă.

 

Este cu mult mai spectaculos, fiindcă rolul şi consecinţele perioadei familiei de Hohezollern în România sunt integral nefaste. Din pornire şi până în actul final. Dar, aici este necesar să fac o precizare, referitoare la propria-mi persoană: sunt printre cei mai antirepublicani şi, în acelaşi timp, antisovietici – onest în felul meu – indivizi din univers; adică sunt român.

CITIŢI RESTUL TEXTULUI PE AXA.INFO.RO

 

 

Lansare Revista AXA- afişe

6 November 2011
by

TURNEU Lansare Revista AXA

5 November 2011

10 noiembrie- Ploieşti
11 noiembrie- Târgovişte
11 noiembrie- Piteşti
12 noiembrie- Râmnicu Vâlcea
13 noiembrie- Târgu Jiu
14 noiembrie- Drobeta Turnu Severin
15 noiembrie- Craiova
16 noiembrie- Slatina
17 noiembrie- Roşiorii de Vede şi Alexandria
18 noiembrie- Giurgiu şi Olteniţa
19 noiembrie- Călăraşi şi Slobozia



AXA apare după o pauză de aproape un an, în care am schimbat formatul şi, într-o oarecare măsură şi tonul discursului. Cu această serie nouă, am considerat că este necesar ca subiectele pe care le tratăm să fie, în totalitate, subiecte esenţiale pentru cititorul AXA – fără să mai lăsăm timpul de respiro, aşa cum am făcut în seria încheiată cu numărul 50.
Am putea spune altfel, că ne-am radicalizat în discurs. Şi asta pentru că vremurile s-au radicalizat împotriva noastră. Trebuie spus lucrurilor pe chiar numele lor, exprimarea metaforică rămânând în sarcina altor reviste, care pun preţ pe stilul literar. Astfel, de exemplu, probleme ca vaccinarea copiilor sau ca Roşia Montana sunt tratate la modul cel mai propriu. Vaccinarea este un mod de a îmbolnăvi copii, lucru ştiut în mediile medicale din România şi din multe alte ţări, asupra căruia se aruncă un văl de tăcere; este cunoscut statistic şi din practica medicală că, în ţara noastră, cele mai multe cazuri de SIDA provin din infectarea voită a copiilor internaţi în diferite spitale din ţară, copii care aveau cu totul alte diagnostice la internare. Nimeni nu a făcut, niciodată, nici o anchetă asupra acestei crime oribile pusă la cale şi dusă la îndeplinire cu premeditare – despre acest subiect puteţi citi în acest număr, unde mai puteţi afla că nu există acea vaccinare obligatorie despre care se tot vorbeşte şi că puteţi refuza vaccinarea în baza legilor în vigoare. Afacerea Roşia Montana este pur şi simplu o escrocherie, făcută de unii dintre cei mai mari escroci din lume, cu concursul de netăgăduit al guvernanţilor români; mai precis al tuturor guvernanţilor români. Nu suntem doar jefuiţi – zăcământul aurifer de la Roşia Montana este, în mod oficial, cel mai mare din Europa – ci suntem şi batjocoriţi. Suntem consideraţi idioţi, tot în mod oficial, şi ni se dau explicaţii ca atare.
Deşi poate părea lipsit de importanţă, noi credem că este esenţial să cunoaştem faptul că imnul Uniunii Europene – care este şi imnul nostru, de vreme ce facem parte din această uniune – este tradus cu totul defectuos în limba română; şi, mai departe, credem că este edificatoare o traducere corectă, pe care o veţi găsi în paginile ce urmează; fiindcă, după cum veţi vedea, acest imn este o invocaţie păgână, cu alte cuvinte este o poziţie profund anticreştină – iudeofrancmasonică -, deci antiromânească. Iată cum devenim noi luptători împotriva lui Hristos, şi iată ce este structura în care existăm şi pe care o ascultăm orbeşte, prin conducătorii noştri.
Tot în acest număr 51 al AXEI, veţi putea afla lucruri foarte importante despre globalizare, despre tehnica de înşelare denumită „ecumenism”, precum şi despre cei care sunt în spatele acestei încercări de a domina întreaga lume, prin distrugerea popoarelor. Într-un alt material din acest număr veţi putea vedea imaginile – cu detalii – a 76 de plăci, cunoscute ca plăcile de la Sinaia, despre care se ştiu atât de puţine lucruri şi care, după cum veţi vedea, ar putea însemna imens pentru înţelegerea istoriei şi a identităţii românilor.
Rubrica „Sabia de foc” aparţine, în acest număr, proorocirilor şi vedeniilor câtorva dintre Sfinţii Părinţi, despre Apocalipsă şi despre vremurile din urmă. Este vorba despre Vedenie despre Înfricoşata Judecată -Sfântul Ierarh Nifon, Cugetările unei inimi smerite – Monahul Vasile, Vedenie despre Antihrist, căderea în erezii, semnul fiarei, sfârşitul lumii… – Sfântul Ioan de Kronstadt, Epoca lui Antihrist – Sfinţi Părinţi, Proorociri despre vremurile din urmă şi căderea creştinească a Moldovei – Sfântul Mitropolit Varlaam, Viziune despre Apocalipsă – Stareţul Antonie. Am ales aceste texte – şi nu altele, cu toate că sunt mult mai multe astfel de texte, aparţinând Sfinţilor Părinţi – pentru faptul că lucrurile descrise de aceşti Sfinţi Părinţi sunt vizibile astăzi, în foarte mare măsură; doar orbii şi nici aceia, ar putea să nu le vadă. Astfel că nu trebuie să fii teolog să recunoşti semnele despre care se vorbeşte în aceste rânduri – trebuie „doar” să crezi că Hristos a Înviat.
În „Râpa robilor”, în acest număr, stă un tânăr de 16 ani – Florea Găman – care a fost ucis, împreună cu alte sute de tineri, în anul 1939, pentru păcatul de a fi făcut parte din organizaţia de tineret a Mişcării Legionare. Este, de fapt, arătarea unui martir, din lungul şir de mărturisitori ai secolului trecut, despre care vom vorbi şi în numerele viitoare.
De la ultimul număr al seriei vechi şi până acum, s-au întâmplat multe şi grele lucruri şi în ceea ce ne priveşte. Nu-l vom spune decât pe cel mai greu: pe data de 2 august a plecat la Domnul fratele nostru Florin Stuparu, în vârstă de cincizeci de ani, în condiţii cu totul suspecte. A plecat la Domnul, dar nu putem spune că a plecat dintre noi sau că nu mai e cu noi; şi în nici un caz că a murit. Însă, ceea ce spunem din tot sufletul este că Florin Stuparu este aici, în AXA, al cărui membru fondator este. Aici şi în acest număr el continuă să arate vremii, oglinda ei – ca de fiecare dată. Dumnezeu să-l ierte, să-l odihnească şi să-l mântuiască pe fratele nostru Florin Stuparu, pe care îl avem şi îl vom avea cu noi până la sfârşit.
În cele din urmă, trebuie să vă mărturisim că facem AXA doar pentru a vă fi de folos, pentru a putea afla şi înţelege vremurile pe care le trăim cu toţii, şi pentru a ne feri de înşelările care au căpătat, în timpurile acestea, chipuri îngereşti. Ca urmare, vă rugăm să vă faceţi timp să citiţi AXA – pentru frăţiile voastre ar fi folositor, iar pentru noi ar fi un semn de rodire a micilor noastre osteneli puse pentru ca această revistă să se afle acum în faţa ochilor domniilor voastre.

CONVERTIREA LUI GALILEI LA GEOCENTRISM

2 November 2011

SCRIS DE Dan BĂDULESCU

Introducere

 

Anul 2009 a fost declarat printre altele ca „anul astronomiei”, amintindu-se că au trecut 400 de ani de când Galileo Galilei a folosit celebrul său telescop cu care a făcut observaţii ce au zdruncinat din temelii vechile concepţii geocentrice ptolemeice. A urmat şi mai celebrul conflict al savantului cu Inchiziţia catolică, în urma căruia Galilei a ieşit condamnat, dar ulterior, ştiinţa i-a dat dreptate şi a urmat dezvoltarea astronomică cunoscută.

 

În mentalul popular s-a creat începând cu perioada iluministă imaginea „mitului Galilei”, eroul (dacă nu chiar martirul) ştiinţei omeneşti, al liberei cugetări ce se opune „dogmelor” medievale bisericeşti. Fraza simbol „eppur si muove” (şi totuşi se învârteşte), este unanim cunoscută şi luată ca lozincă victorioasă a ştiinţei asupra religiei închistate. Dar, iată că această afirmaţie nu a fost rostită niciodată de Galilei, ci este o pură invenţie din sec. al XVII-lea! Alt aspect: s-a susţinut că la procesul din 1633 Galilei a fost silit sub ameninţarea torturilor fizice – deci terorizat psihic – să emită acea abjurare. Există o mulţime de oameni care cred chiar că afost ars pe rug, confundându-l astfel cu Giordano Bruno, executat astfel în 1600.

 

În secolul trecut au avut loc o serie de încercări de a aborda raportul ştiinţă-religie. Între acestea au fost şi cele din spaţiul nostru ortodox în care, aflaţi sub presiunea crescândă a ateismului marxist, teologi şi preoţi au încercat să convingă oamenii de ştiinţă că mari savanţi de renume unanim acceptat au fost de fapt credincioşi şi nu atei. În rândul acestora era permanent enumerat şi Galileo Galilei, fără însă a se fi adus vreo dovadă consistentă în acest sens, şi eludându-se exact conflictul cu pricina.

În spaţiul catolic în 1992 a avut loc ceea ce s-a numit în presă „reabilitarea lui Galilei”, ba chiar „Vaticanul cere scuze lui Galilei”. Dar, la o cercetare mai atentă, lucrurile nu se prezintă chiar aşa. În primul rând: despre ce reabilitare să fi fost vorba? În urma abjurării, Galilei s-a pocăit în scris şi a fost iertat încă de pe atunci, el ca persoană, de către biserica catolică. Dovada cea mai zdrobitoare în acest sens este faptul că el este înmormântat în biserica Basilica di Santa Croce din Florenţa!

O asemenea cinste este cu totul deosebită, şi cu nici un chip nu se poate acorda unui eretic sau răzvrătit! Deci în acest caz lucrurile au fost limpezi, curios este că nimeni s-a gândit la motivul acestei ciudăţenii. Iată însă că în urma unor cercetări el a ieşit la iveală: Galilei nu numai că a abjurat în 1633, dar, cu un an înainte de moarte a revenit la sistemul geocentrist/statist al tradiţiei ştiinţifice şi bisericeşti! Pocăinţa lui a fost sinceră şi profundă, iar argumentele au venit din chiar zona… teologică! Acest lucru uimitor este foarte puţin cunoscut şi de aceea prezentăm cititorilor noştri o traducere din cartea teologului catolic american Robert Sungenis intitulată Galileo s-a înşelat: biserica a avut dreptate. Lăsând deocamdată la o parte aspectul strict confesional al acestei „convertiri”, putem în primul rând constata marea deosebire între moartea celor doi amintiţi: ereticul îndrăcit Giordano Bruno moare nepocăit şi întorcând în jos crucifixul care i se dăduse spre sărutare înaintea execuţiei; Galilei moare, – cel puţin potrivit documentelor, dar şi mormântului din biserică! – împăcat şi pocăit, fie şi în ceasul al 11-lea, şi fiu credincios al bisericii (din care făcea parte). Iar la aceasta cu siguranţă că mult au contribuit şi rugăciunile fiicei sale, Sora Maria Celeste…

La data de 22 iunie 1633, din cauza că a fost „puternic bănuit” de „erezia formală” potrivit căreia soarele era fix şi pământul se mişca, papa a cerut ca Galileo să renunţe la părerile sale şi să scrie o abjurare detaliată. Aceasta suna astfel:
„Eu, Galileo Galilei, fiul răposatului Vincenzo Galilei, florentin, în vârstă de 70 de ani, adus în persoană în faţa acestui tribunal, şi îngenunchind înaintea voastră Prea sfinţiţilor şi preacinstiţilor domni cardinali, inchizitori generali împotriva decăderii eretice de pe cuprinsul întregii Republici Creştine, având în faţa ochilor şi atingând cu mâinile mele Sfânta Evanghelie – jur că am crezut dintotdeauna, cred şi acum, şi cu ajutorul lui Dumnezeu voi crede şi în viitor, tot ce este susţinut, propovăduit şi învăţat de către sfânta biserică catolică şi apostolică a Romei. Dar întrucât – după o sentinţă dată împotriva mea de către acest Sf. Oficiu, şi anume că trebuie să părăsesc cu desăvârşire mincinoasa părere după care soarele se găseşte nemişcat în centrul universului, iar pământul se mişcă şi nu este în centrul universului, şi că nu mai trebuie să susţin, să apăr şi să învăţ în vreun fel, prin grai sau în scris, zisa învăţătură, şi după ce am fost înştiinţat că zisa învăţătură era potrivnică Sf. Scripturi – am scris şi am publicat o carte în care discut această învăţătură deja osândită, şi aduc argumente puternice în sprijinul ei, fără ca să prezint vreo opinie contrară lor; şi din această pricină Sf. Oficiu m-a declarat ca fiind puternic bănuit de erezie, adică, de a fi susţinut şi crezut că soarele se găseşte nemişcat în centrul universului, iar pământul se mişcă şi nu este în centrul universului:
Prin urmare, dorind să scot din minţile Preasfinţiilor voastre, şi ale tuturor credincioşilor creştini această puternică bănuială ridicată pe drept cuvânt împotriva mea, cu inimă cinstită şi credinţă nestrămutată mă lepăd (abjur), blestem şi dispreţuiesc rătăcirile şi ereziile, şi mai pe larg orice altă rătăcire şi sectă potrivnică în vreun fel zisei sfinte biserici; şi jur că în viitor nu voi mai spune sau susţine, prin grai sau în scris, nimic din cele ce ar putea da prilejuri asemănătoare de bănuială contra mea; dar dacă voi afla vreun eretic, sau o persoană bănuită de erezie, îl voi denunţa acestui Sf. Oficiu, sau inchizitorului locului unde m-aş afla. Mai departe, jur şi făgăduiesc să îndeplinesc şi să respect în întregime toate pedepsele ce mi-au fost date, sau îmi vor fi date de către acest Sf. Oficiu. Iar, de voi încălca, (ceea ce să ferească Dumnezeu) oricare din făgăduinţele şi jurămintele mele, mă supun pe mine însumi tuturor chinurilor şi pedepselor impuse şi promulgate în sfintele canoane şi alte constituţii, generale şi particulare, împotriva unor astfel de călcători de lege. Aşa să-mi ajute Dumnezeu, şi această Sfântă Evanghelie, pe care o ating cu mâinile mele.

CITIŢI RESTUL ARTICOLULUI PE AXA.INFO.RO

 

%d bloggers like this: