Skip to content

Frate și nefrate

30 June 2011

Scris de Mugur Vasiliu

Tot mai des se folosește un cuvânt care a căpătat înțelesuri chiar spectaculoase. Ne referim la cuvântul “frate”. Frăția, în baza căreia numim sau suntem numiți “frate”, aceasta este cheia întregii probleme. Frăția poate fi de neam: “frați români”; sau poate fi frăție întru ceva, adică poate avea acoperire profesională sau de îndeletnicire: “frate miner”, sau: “am spart casa de bani cu niște frățiori din Ferentari” – adică cu niște frați în hoție, transcris de la o emisiune de știri; și, pentru noi, pentru cei din Biserică este frăția întru Hristos: “frați întru Hristos”. Mai sunt și alte împrejurări ocazionale în care se folosește acest cuvânt, cu diferite înțelesuri – de exemplu “frate de cruce”, care poate desemna o legătură care vine odată cu botezul în aceeași cristelniță și în aceeași apă, sau mai poate însemna parte a unei organizații care are ca bază de existență Crucea – respectiv organizația de tineret a Frățiilor de Cruce a Mișcării Legionare, șamd.

Înțelesul de bază este cel al unei uniri întru ceva, unire care în cazurile în care se folosește cuvântul la modul propriu, ne este dată, cu alte cuvinte este un dat – nu noi ne facem frați, ci suntem frați prin ceva mai presus de noi. Sensul s-a deteriorat odată cu folosirea improprie a cuvântului – este de înțeles că sensul inițial este acela de “frate de sânge”, adică de legătură dată, primită ca atare, legătură asupra căreia nici una dintre părți nu poate acționa în nici un fel: avem aceiași prinți, suntem frați de sânge. Prin extindere, într-un fel mai depărtat, cei care fac parte din același neam sunt frați. Dar, înțelesul suprem al acestui cuvânt este frăția pe care o avem între noi ca fii și fiice ale lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, frăția întru dreapta credință în Sfânta Treime. Acest lucru este deosebit de important, deoarece de aici apare ca vizibilă lucrarea celuilalt, a ne-fratelui. Și după cum știm, pentru a înșela mai ușor, diavolul se preface a fi frate – în folclorul românesc, nu prea este numit diavolul cu numele de “diavol”, ci cu cuvinte care trimit spre acest înțeles – de exemplu se spune: “cel rău”, “cel urât” și, de foarte multe ori, “nefratele”. Este spectaculos cum apare în proverbul, pe care toată lumea îl citează ciunt, incomplet – îndeobște se spune: “fă-te frate cu dracu până treci puntea”; numai că, această formă nu este completă, conform cu Proverbele românilor…, de Iuliu A Zanne, în care apare: “dacă te faci frate cu dracu treci puntea, dar la celălalt capăt vei fi și tu drac”; este evident sensul opus celui cu care se vehiculează în mod greșit și incomplet acest proverb – ni se spune, cu alte cuvinte, că dacă facem compromisul de a ne înfrăți cu dracu, devenim noi înșine draci, chiar dacă ajungem să trecem puntea.

CITIȚI RESTUL TEXTULUI AICI

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: