Skip to content

Prima tuşă pentru o schiţă de portret – Generalul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino Grănicerul

27 June 2011

Scris de  Mugur Vasiliu

Prima tuşă pentru o schiţă de portret – Generalul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino Grănicerul
apud. Horia Cosmovici

Horia Cosmovici era moldovean, cu nume rutenizat, născut la începutul secolului trecut, într-un sat din Botoşani; nepotul unui mare pictor din Iaşi… Cosmovici al cărui discipol a fost Corneliu Baba, Horia a venit în Bucureşti unde şi-a făcut studiile – Facultatea de Drept. A practicat avocatura în cabinetul celui mai bine cotat avocat al timpului – Istrate Micescu. A făcut parte din Mişcarea Legionară. L-a apărat pe Căpitan (Corneliu Zelea Codreanu este ultimul Căpitan al românilor) în ultimul său proces. În timpul pregătirii apărării, pentru acest proces, Horia Cosmovici a scos din puşcărie textul scris de Căpitan pe hârtie de ambalaj, „Însemnări de la Jilava”, şi totodată a făcut legătura între Căpitan şi legionarii din libertate, care în acele momente erau prigonoţi şi ucişi. După asasinarea Căpitanului, Horia Cosmovici a fost foarte aproape de a părăsi ţara. N-a făcut-o. L-a cunoscut pe Vladimir Ghyka care i-a dat o variantă de supravieţuire. În octombrie 1940 a fost pentru trei luni, subsecretar de stat la ministerul informaţiilor publice şi propagandei. A fost închis mulţi ani pentru apartenenţa la Mişcarea Legionară şi, în primul rând, fiindcă îl apărase pe Căpitan în ultimul proces. În puşcărie, lucrând la un atelier de dulgherie, a suferit un accident care l-a lăsat fără ochiul drept. Şi-a pierdut un ochi sau, după cum spunea el: şi-a „câştigat dreptul de a vedea lumea doar cu un ochi”. După ieşirea din temniţă, la o vârstă destul de înaintată, ca urmare a faptului că studiile sale de drept nu erau recunoscute, a absolvit Facultatea de arte, adică, tot după cum spunea el însuşi, şi pufnea în râs: „m-am făcut pictor”. A avut numeroase expoziţii de pictură.
În timpul regimului Ceauşescu n-am ştiut că mai trăieşte; am aflat imediat după lovitura de stat din decembrie 1989. L-am frecventat regulat pentru câţiva ani buni. Ne-a părăsit în 1998. Cred că greşeala lui fundamentală este că, după asasinarea Căpitanului, în perioada de debusolare a tineretului, a deznădăjduit şi s-a lăsat impresionat şi condus de către Monseniorul Vladimir Ghyka în afara credinţei lui. A trecut la greco-catolicism.  Dumnezeu să-l ierte.
Multe sunt întâmplările petrecute în perioada tinereţii şi în puşcărie, pe care mi le-a povestit Horia Cosmivici; multe nu se află scrise niciunde. Era deosebit de instruit şi deopotrivă hâtru – îl iubea foarte mult pe Al. O. Teodoreanu (Păstorel), de care îl legase o strânsă prietenie. M-a rugat să scriu ce-mi povestea. Câteva povestiri le-am notat chiar la el acasă, câteva le-am înregistrat pe casetofon şi foarte puţin am înregistrat video cu o cameră VHS. Au trecut mulţi ani de atunci, iar eu nu am scris nici un rând, până acum – când, fără nici un plan, întâmplările acelea se cer scrise. Şi, iată, o voi face – chiar acum şi aici, iar rândurile sunt în faţa Domniilor Voastre.

De aici începe una dintre povestirile lui Horia Cosmovici despre Generalul Gheorghe Cantacuzino Grănicerul, căruia apropiaţii îi spuneau Zizi şi care îndeobşte era cunoscut cu acest nume: Generalul Zizi Cantacuzino:

Cel mai important om pe care l-am cunoscut în viaţa mea a fost, fără nici o îndoială Căpitanul. Atât cât l-am cunoscut – mult prea puţin, mi-a ordonat viaţa; nu şiu dacă pot să spun că am trăit după modelul lui – de fapt, sigur nu. Dar, cel care mi-a schimbat pur şi simplu viaţa a fost Generalul. Într-un mod minunat, la prima mare răscruce din viaţa mea, m-am întâlnit cu el. Acum, când mă gândesc în urmă, când îmi amintesc, pare că mă aştepta acolo, în locul unde drumul vieţii mele devenise neclar.
Terminasem facultatea şi-mi susţinusem teza de licenţă. Nu aveam cunoştinţe importante în Bucureşti, iar toamna trecuse, la fel ca vara, mult prea repede. Eram hotărât să mai stau câteva zile în Bucureşti, până mi se încheia luna la gazdă şi, apoi, să mă întorc acasă, la Iaşi. Se lăsase frigul de-a binelea, iar eu nu mai aveam decât haine de vară. Nu-mi găsisem nicăieri loc să îmi fac stagiatura de viitor avocat. Fusesem, în ultimii ani la mai multe întâlniri legionare, la Casa Verde şi în Gutenberg în casa Generalului, unde se stabilise sediul central al Mişcării Legionare şi unde locuiau Generalul şi Căpitanul cu familia. Eram tare impresionat de ei – aşa cum sunt şi astăzi. Acesta era cel mai important motiv pentru care regretam că trebuie să părăsesc Bucureştiul. Însă n-aveam de ales.
Tot ce-ţi povestesc acum parcă s-ar fi întâmplat ieri – simt mirosul şi am în ochi lumina zilelor de-atunci. Le-am purtat tot timpul cu mine, ca pe o durere surdă şi istovitor de plăcută. Şi salvatoare – toată viaţa, când nu voiam să mai văd în jur, când nu mai puteam duce greutatea clipei, în puşcărie şi nu numai în puşcărie, îmi aduceam aminte de zâmbetul Căpitanului şi de surâsul ştrengăresc al Generalului. Erau ca două lumi, două generaţii care se întâlniseră, prin cei mai destoinici fii; ca două linii despre care ştii că se întâlnesc uneori, sau că ar fi posibil să se întâlnească, dar pe care nu-ţi ajunge o viaţă să le vezi împreună.

Horia Cosmovici şi-a întrerupt povestirea. A rămas privind în gol, spre un unde despre care nu poţi presupune – şi parcă şi ochiul de sticlă vedea, părea că nu mai era de sticlă. A stat aşa un timp – nu ştiu cât timp. Tăcut. Avea aproape nouăzeci de ani – se străduia să-şi ţină lacrimile la locul lor. Era ca o luptă: lacrimile parcă se zbăteau să se reverse – voinţa bărbătească însă, controla situaţia digurilor. În cele din urmă, n-a mai controlat-o. Au curs lacrimi din amândoi ochi – aici nu mai conta sticla. După un timp a urmat:

CITIŢI RESTUL ARTICOLULUI AICI

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: