Skip to content

În atenția mass-media

25 June 2011

Scris de  Biroul de Presă și Comunicare al Arhiepiscopiei Tomisului

În ultima vreme am fost informaţi de către cei din mass-media care iubesc ortodoxia că va începe un nou val de atacuri împotriva Bisericii Ortodoxe Române, cu referiri în special la Arhiepiscopia Tomisului, victima predilectă a celor care sunt orbiţi de bani sau de teama şefilor lor direcţi, şi este specific slăbiciunii omeneşti ca mai curând să rişti damnarea eternă, decât să înfrunţi un minim de disconfort lumesc – idee dezvoltată de filozoful Gabriel Liiceanu în lucrarea „Despre Limită”. Pentru ca materialul nostru să nu devină sufocant, am ales din teancurile de dosare şi acte doar câteva, pentru ca reporterii care caută adevărul să-l poată rememora. Ţinem însă la dispoziţia tuturor orice altă dovadă edificatoare de care dispunem. De asemenea, credem că este evident pentru oricine că o Instituţie precum Arhiepiscopia Tomisului nu poate minţi sau dezinforma şi că mai presus de orice este pus interesul pentru mântuirea credincioşilor şi nu bunăstarea preoţilor. Repetăm: când este numit un preot, având în vedere misiunea lui sacerdotală, nu primează faptul că preotul are copii de crescut şi că-i trebuie şi lui un loc de muncă, ci numai şi numai binele membrilor parohiei. Preotul trebuie să fie un adevărat păstor, un real „părinte” pentru enoriaşii lui. Încercaţi să vă aduceţi aminte de multiplele prestaţii televizate ale  unora dintre preoţii caterisiţi aici, la Constanţa şi analizaţi singuri dacă i-aţi fi dorit drept „părinţi duhovniceşti”.

– Orice atac la adresa Bisericii este în egală măsură distructiv, nu pentru Biserică, ci pentru mântuirea oamenilor. De va vrea Dumnezeu, Biserica va dăinui, aşa cum dăinuie de 2000 de ani în pofida a tot ceea ce s-a făcut împotriva ei. Dar de va fi măcar un singur om a cărui credinţă va slăbi, acordând încredere unor dezinformări răuvoitoare sau inconştiente, aceasta este o nenorocire fără seamăn, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru care cineva va trebui să dea socoteală. Şi aserţiunea că „nu atacăm Instituţia bisericească, ci doar pe anumiţi reprezentanţi din conducerea ei” este o aberaţie. Scrie în Biblie: „Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei”. De asemenea, de la Sfinţii Părinţi se ştie că: „Acolo unde este episcopul, acolo este şi Biserica”. Deci, episcopul nu este doar un reprezentant al Bisericii, ci el este însăşi Biserica. Nu poate exista Biserica fără episcop. Încă din vechime doar episcopul are dreptul să săvârşească Sfânta Liturghie şi celelalte Sfinte Taine ale Bisericii, însă datorită primirii Evangheliei lui Hristos de foarte multe popoare, episcopii au rânduit şi preoţilor să săvârşească ANUMITE Sfinte Taine. Astfel, să nu vă faceţi iluzii în privinţa a ceea ce aţi decis, dacă aţi decis, de bunăvoie, să faceţi.

– Preotul este doar delegatul episcopului (arhiepiscopului) în parohie, fiind în ascultare şi subordonare faţă de acesta prin jurământ (H.G.53/2008, art.50lit.e). Episcopul este parohul de drept al tuturor parohiilor din subordinea sa.

– Mulţi ziarişti, după ce atacă public făcând tot răul posibil, vin apoi în particular, în secret, să ceară iertare, motivând că „nu ştiţi că aşa-i în presă!”. Să nu uitaţi că iertarea presupune şi îndreptarea răului făcut şi este de mai multe feluri. Dacă cel căruia i-ai făcut rău te iartă, trebuie să-ţi poţi ierta şi tu ceea ce-ai făcut, şi trebuie să te ierte şi Dumnezeu. Lucrurile nu sunt chiar aşa de simple.

– Codul muncii nu se aplică şi nu poate fi aplicat în misiunea ortodoxă. Prin urmare, nici sindicate preoţeşti nu pot exista. Un sindicat care să-i apere pe preoţi de episcopii cărora le-au jurat ascultare necondiţionată? Mai mare absurditate nici c-ar putea exista. De n-ar fi decât motivaţiile puerile, conform cărora duminicile şi sărbătorile legale ar trebui să fie libere şi pentru preoţi (Paştele, Crăciunul, Rusaliile, Sfânta Maria!) şi tot ar fi evident lucrul acesta. Iar dacă un muribund trebuie împărtăşit în toiul nopţii, deci, în afara unor pretinse „ore de program”, ar trebui să fie plătit dublu, sau pentru ore suplimentare. Există o hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin care se interzice tuturor clericilor să facă parte din vreun sindicat. Chiar şi în cazul preoţilor care predau în învăţământ sau îşi desfăşoară activitatea în diverse instituţii, le este interzis cu desăvârşire lucrul acesta, presupunând că mai era nevoie de o atare interdicţie. Atâta vreme cât cineva doreşte să facă parte din cinul preoţesc sau călugăresc, el trebuie să respecte regulamentele în vigoare. El nu poate intra în cadrul clerului jurând strâmb şi apoi să lupte pentru schimbarea canoanelor în funcţie de bunul său plac sau de avantajele dorite.

– Câştigurile călugărilor, prin votul sărăciei, aparţin tot Bisericii. Un călugăr nu poate deţine o avere pe care să o testeze. Tot ceea ce este în patrimoniul lui, după intrarea în monahism, aparţine de drept Bisericii.

– Domnul Gabriel Mascas s-a autodenumit „lider sindical al preoţilor din Judeţul Constanţa”. Am arătat că nu există niciun sindicat al preoţilor în BOR. Dlui Mascas Gabriel îi este interzis cu desăvârşire să desfăşoare vreo lucrare harică, în conformitate cu prevederile art.4 alin.B lit c) din regulamentul de procedură al instanţelor disciplinare şi de judecată ale BOR, aplicat în urma judecării gravelor abateri disciplinare ale celui menţionat. Dânsul a fost depus din treapta preoţiei. Reclamaţiile împotriva dumnealui au început în 1994, când îndeplinea funcţia de preot paroh la parohia Cernavodă I şi aveau drept obiect activitatea ruşinoasă sau jenantă pe care a desfăşurat-o acolo. Adăugaţi la acestea şi faptul că s-a căsătorit de patru ori şi că şi-a înaintat demisia din funcţia de paroh, ceea ce nu se poate admite conform Sfintelor Canoane. Judecarea şi problemele dlui Gabriel Mascas au început cu mult înainte de preluarea eparhiei Tomisului de către Înaltpreasfinţia Sa Arhiepiscopul Teodosie, în aprilie 2001.

Deci, când îl invitaţi pe acest domn la diferitele emisiuni televizate, să fiţi conştienţi că dânsul nu reprezintă pe nimeni şi nici nu este calificat să vorbească despre ortodoxie şi creştinism, domenii pe care nu le cunoaşte, nu le-a înţeles niciodată şi nu le-a iubit. Dânsul nu are chemare pentru activitatea misionară, l-aţi văzut desfăşurându-se. Deţinem un memoriu semnat de peste 380 de enoriaşi din Cernavodă care cereau numirea unui alt preot paroh şi îndepărtarea acestuia. Pe cine trebuia să pedepsim cu un astfel de reprezentant al Bisericii? Cine ar putea cere un sfat duhovnicesc şi cine şi-ar spune secretele unui astfel de duhovnic? După cum se vede prea bine, dânsul nu mai are drept ţel decât acela de a face rău. Nu-l mai ajutaţi întru îndeplinirea scopurilor sale rătăcite!

CITIŢI RESTUL ARTICOLULUI AICI

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: