Skip to content

Despre un prinţ, mărgăritarele adevărului şi despre concetăţenii noştri porcii

20 June 2011

Scris de  Mugur Vasiliu

Când, cu mai bine de jumătate de veac în urmă, prinţul Mihail Sturza îşi publica însemnările într-un volum – „România şi sfârşitul Europei. Amintiri din Ţara pierdută” -, care nu este nici astăzi cunoscut decât periferic, curentul noului mileniu, al noii ere – new age – era deja pornit. Proiectat de iudeofrancmasonerie, această nouă eră îşi propune explicit să înlăture definitiv până şi ideea de Dumnezeu, încheind, în acest fel, un proces, început cu mult timp, de antropologizare a întregii existenţe omeneşti; mai simplu de păgânizare a întregului univers. Un punct foarte important în acest proces se referă la desfiinţarea popoarelor, a naţionalităţilor, a neamurilor. Fie prin amestecul de populaţii – refolosind proiectul babilonian – fie prin înlocuirea fondului cultural şi prin distrugerea credinţei acelor popoare. Primul pas care trebuie făcut însă este ştergerea identităţii etnice, apoi ruperea legăturilor fundamentale pe care le au trăitorii de astăzi cu credinţa, cultura şi teritoriul propriu pentru fiecare dintre ei, altfel spus ruperea legăturii cu tradiţia.

Apariţia cărţii prinţului Mihail Sturza – chiar dacă nu a fost luată în seamă şi ca urmare nu a avut consecinţele fireşti – a însemnat afirmarea unei realităţi de care toată lumea se temea: sfârşitul unui continent şi, mai departe, moartea unui stat, degenerarea şi lupta unui popor pentru supravieţuire în istorie şi în faţa Judecăţii lui Hristos. Este descrierea precisă a unei perioade din istoria Europei şi a României: perioada interbelică, făcută de un participant activ la evenimente. Ceea ce este fascinant este că nici un istoric important – adică la modă – nu a luat în seamă această afirmare a adevărului. E de înţeles că istoricii din perioada comunistă nu aveau cum să facă acest lucru, dar nu a fost considerată pe drept nici după lovitura de stat din decembrie 1989. Am dat volumul unui prieten istoric. L-a citit până a doua zi, iar când mi l-a adus mi-a spus că bănuia că multe dintre lucrurile aflate din volum ar sta aşa. Mi-a mai spus însă, că nici un istoric nu va accepta această lucrare, fiindcă acest lucru ar schimba întru totul toată istoria pe care o cunoaştem de atunci şi până astăzi. „E prea mult; mai bine n-o cred, mi-ar complica atât de mult existenţa încât, sincer îţi spun, nu cred că m-aş descurca. Şi ţine cont că eu sunt încă la început de carieră, n-am prea multe de pierdut. Ceilalţi însă…”, apoi mi-a mulţumit că i-am împrumutat-o.

CITIŢI RESTUL ARTICOLULUI AICI

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: