Skip to content

Nişte oase

1 April 2011

Scris de  Mugur VASILIU

De mai bine de doi ani se poate observa – cel puţin în capitală – o mişcare foarte interesantă; un fel de turism, de plimbare a statuilor. Au apărut statui noi – lucru într-un fel normal, anormal este ce fel de statui – iar statuile care deveniseră reper pentru bucureşteni – ca statuia lui Mihai Viteazu de la Universitate – au pornit-o prin Bucureşti, pe trasee pe cât de abulice, pe atât de fără rost. Nu vom insista prea mult, dar vom puncta o situaţie de mare spectacol: crucea din faţa Teatrului Naţional a fost mutată în laterala peluzei, pentru a face loc unui grup statuar care ar merita o analiză foarte amănunţită – sperăm că o va face cineva. E doar un grup de draci, zburători sau în poziţii teatrale, din bronz; acest grup închipuie, sau aşa se spune, o trupă de actori îmbrăcaţi în personaje. Pe lângă faptul că a costat peste un milion de euro – de fapt asta credem că este singura valoare – grupa de drăcuşori este privită dintr-o parte de un drac şef, care îl întruchipează pe I.L. Caragiale, Caragiale care nu are nici o vină în toată această expresie a demonismului autohton contemporan. De altfel, totul s-a întâmplat normal: crucea a fost dată la o parte, pentru ca drăcuşorii să fie mult mai vizibili. Poate că e tot firesc că statuia lui Mihai Viteazu a fost scoasă din centru şi aşezată în Parcul Izvor, undeva unde nu o vede nimeni – cum să nu fie firesc dacă Mihai Viteazu nu mai are nici o semnificaţie pentru românii noştri şi conducătorii românilor noştri.

Dar ceea ce este cel mai important este ceea ce se petrece pe locurile statuilor din faţa Universităţii. Aşadar, din lipsă de parcări, Primăria a hotărât ca, exact pe locul unde se aflau de vreo două sute de ani nişte statui, să se construiască o parcare subterană, şi, desigur că, după ce se va construi parcarea, statuile vor fi aduse înapoi. Desigur că e o mare minciună, fiindcă la doar 100 de metri se află o parcare subterană care nu a fost plină niciodată – sub hotelul Interecontinental; şi desigur că intenţia – a cui o fi? – este de a construi peste parcarea subterană o mare clădire. Dar acest lucru se va vedea mai târziu.

Ceea ce ne interesează pe noi acum şi aici este că sub statuile de care tot vorbim au fost dezgropate un număr foarte mare de rămăşite umane, sau cum le spunem noi, schelete. Aşezate ordonat, într-un spaţiu care arată a fi fost o foarte veche criptă – pereţii gropii făcute de săpători, desenează cu cărămidă contururile unui ansamblu arhitectural. Este fără îndoială, un cimitir al Curţii Domneşti a Munteniei. Un săpător de la Academia Română – probabil arheolog – mi-a spus că este cu siguranţă un cimitir din evul mediu. Trecând peste faptul că eu n-am ştiut ce vrea să însemne acest ev mediu – despre care am învăţat, însă că a fost întunecat – am întrebat mai departe ce s-a întâmplat cu osemintele dezgropate în ultimele zile. Mi-a spus că le-au luat. Acum, sub ochii mei au fost dezgropate alte oseminte, perfect păstrate. M-am hotărât să nu plec, până când nu văd ce se întâmplă cu ele. Au fost cu grijă curăţate de pământ, apoi cred că fotografiate – eram destul de departe, pe trotuarul de pe marginea gropii. Şi apoi au fost băgate într-un sac de plastic – cum ar fi într-o pungă. Şi duse.

CITEŞTE RESTUL ARTICOLULUI AICI

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: