Skip to content

Ce e de făcut?

27 March 2011

Scris de  Mugur VASILIU

 

Am primit această întrebare în nenumărate rânduri şi cu diferite ocazii. Fie cu un subtil aer de lehamite – „bine, am înţeles ceea ce spui tu aici şi cred că ai oarecum dreptate; oricum şi eu ştiam aceste lucruri, doar că întrebarea este însă: ce-i de făcut?” -, fie entuziast, fie ca pe o întrebare pe care ţi-o pune triumfător profesorul de matematică, sigur fiind că tu n-ai de unde să ştii rezolvarea – dacă el, profesorul nu ştie – şi ca urmare eşti încuiat. Mai există şi felul de a întreba subversiv, în şoaptă – să nu fim auziţi: „şi, acum, ce-i de făcut?”, ca şi cum ar fi vorba despre un secret, care ca orice secret mare, ar duce după el şi un blestem, că, vezi bine, „ei” sunt mult mai puternici decât „noi” şamd!

Şi fiindcă am dat sfaturile (mai corect, îndrumările) pe care am crezut că le pot da, am fost în măsură, după un timp, să verific dacă ele au fost luate în seamă. Evident că nu. Nu m-am simţit lezat nicicum, numai că am observat că există o categorie întreagă de oameni, cărora ar trebui ca în buletinele de identitate să li se treacă citeţ, după datele obişnuite şi un rând scris mare: „ce-i de făcut”, fără semnul de întrebare, ca o notă de identitate. Fiindcă ei sunt oamenii care întreabă, fără să fie interesaţi nici o clipă de răspuns – nu e vorba despre răspunsurile pe care le-am dat eu, arareori, şi care sigur că nu erau de la mine; e vorba despre faptul că „ce-i de făcut”-ul îi întreabă pe oameni care sunt în măsură să dea răspunsuri şi care le şi dau cu toată seriozitatea, fără să ştie că, de fapt, vorbesc în gol. Oricum, după ce pleacă de la duhovnic sau de la sfătuitor, poţi auzi vocea lui „ce-i de făcut” sunând cristalin: „şi, ce-i de făcut?”.

Şi pentru că de curând am primit, din nou, această întrebare, trebuie să spun câteva lucruri, ca răspuns. În primul rând n-am fost niciodată încuiat la matematică, nu cred că lehamitea are vreo fărâmă de rol în căutarea unei soluţii, şi mai ales, sunt sigur că lucrurile pe care le căutaţi nu constituie nici un secret; dimpotrivă, cred că le puteţi auzi şi citi şi cred că le-aţi auzit sau citit de nenumărate ori.

CITESTE RESTUL ARTICOLULUI AICI

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: