Skip to content

Un răspuns împotriva catehismului european

21 March 2011

Scris de  Mugur VASILIU

RAPORTUL ORBULUI

Sub aparenţa unei alianţe în scopuri economice, a pătruns la noi în ţară o nouă religie despre care foarte puţini îşi dau seama: religia europei unite şi abundente. Desigur este o pseudoreligie sau tehnic vorbind, este vorba despre o reprezentare formală a unui tip de ocultism cabalic renascentist. Au fost create din plastic şi carton toate elementele care să ne dea impresia unei forme de existenţă, a unui fel diferit de a fi, a unui om nou cu nenumărate calităţi: omul european. De la identitatea noastră, personală şi a statului român – care, ambele, au devenit europene – până în cele mai profunde sau în cele mai superficiale poziţii. Se vorbeşte de la un fel european de a fi, despre o monedă care ne dirijează viaţa  şi se numeşte euro, despre o literatură europeană, etc, şi până la europubelă – adică containerul de gunoi sau eurotoiletă, adică veceul personalizat ca fiind european. Totul este european, peste tot este prezentă fiirea unei europe noi, care nu are nimic de a face cu Europa pe care o cunoaştem noi. Mai precis, noua europă nu are nici o legătură cu credinţa, cultura şi nici cu spaţiul geografic cunoscut în întreaga istorie ca Europa. S-a inventat un suprastat, construit teoretic de iudeofrancmasonerie de mai bine de două secole, şi pus în practică acum, sub ochii noştri, de aceiaşi iudeofrancmasonerie. Ca orice psedoreligie, religia europei unite şi abundente a creat un munte de mituri de plastic, de mituri-pet – fenomen deosebit de important asupra cărora vom reveni într-un material viitor.

Inutil să precizăm că dacă spui lucrurile pe care tocmai le-am spus, eşti considerat, fără îndoială, victimă a teoriilor conspiraţiei şi, în cele din urmă, antisemit. Numai că noi, aici, afirmăm nu o teorie ci descrierea realităţii.

Legile după care funcţionează această butaforie, numită statul român contemporan, sunt primite de la uniunea europeană. Chiar la „intrarea” noastră în uniune, au fost votate la pachet – peste 400 de legi despre care parlamentarii nici n-au ştiut şi nici acum nu ştiu ce conţin – şi nici nu se aplică deocamdată toate, fiindcă… nu au suport logistic sau din lipsă de infrastructură. Depăşind aberaţia juridică – fiindcă o lege funcţionează de când a fost dată şi nu de când „avem infrastructură” – trebuie observat un lucru crucial: România pare că şi-a schimbat sensul din nou, chiar direcţia existenţei şi nu doar sub raport juridic, legislativ – este clar că, de acest lucru, nu au fost informaţi şi parlamentarii „noştri”. Împreună cu acest cod de existenţă primit sub forma legislativă, ne-au parvenit şi multe indicaţii şi recomandări – adică un adevărat catehism al acestei pseudoreligii.

Dar cei care au o vârstă mai înaintată îşi aduc aminte de catehismul celeilalte uniuni, uniunea sovietică. Acolo erau scrise, la fel ca acum, aberaţii de care astăzi nici nu se mai pomeneşte. De exemplu, cel mai mare rău care se putea întâmpla românilor a fost dovedit de către salvatorii sovietici (pentru a câta oară, în istoria noastră?) a fi credinţa ortodoxă – astfel, după cum cu toţii ştim, în timpul comunismului mărturisirea Învierii lui Hristos a umplut închisorile, într-o primă fază, pentru ca mai apoi să fie considerată o manifestare a debilităţii minţilor oamenilor fără carte, sau după „învăţătura” părinţilor bolşevismului: „opium popoarelor”; limba română era declarată limbă slavă – aşa se învăţa şi la Universitate; Eminescu era interzis, la fel Caragiale, la fel toţi scriitorii români, iar cărţile lor au fost arse în pieţe – a fost publicat un volum cu cărţile şi autorii intezişi; în schimb, a fost fabricată o falsă intelectualitate sau o intelectualitate antiromânească, la fel şi o clasă politică cu totul străină, în scopul de a servi interesele uniunii sovietice, prin cadre pregătite în uniunea sovietică – sunt foarte multe nume pe care noi le-am învăţat la şcoală…; părţi întregi din istoria românilor erau ocultate; peste tot în ţară apăruseră statuile părinţilor uniunii sovietice, iar bulevardele şi chiar oraşele le purtau numele lor şi ale revoluţiei sovietice; se crease mitul unui om nou, homo sovieticus, cu expresii formale de tipul Stahanov, iar pentru implementarea fericirii erau trimişi în ţară comisari sovietici, care se ocupau nemijlocit cu mai înainte numita fericire – „Stalin şi poporul rus fericire ne-au adus!”, este doar una dintre dovezile de recunoştinţă ale omului sovietic din România… de aducere aminte mai este şi numele pe care îl aveau trimişii, emisarii, propovăduitorii sovietismului: comisari sovietici. Exemplele pot continua, la fel cum, de altfel, continuă şi bolşevismul după 1989 – poate că ar fi mai bine să nu ne mai sprijinim de denumiri, fiindcă bolşevismul care a fost atribuit sovieticilor poate fi echivalat cu politica oficială a uniunii europene; noi vom continua în materialul de faţă să folosim denumirile consacrate.

CITEŞTE RESTUL ARTICOLULUI AICI

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: