Skip to content

Șefu’

17 March 2011

Scris de  Mugur VASILIU

Cum fiecare lucru își are responsabilul său, chiar dacă acesta nu-și cunoaște responsabilitatea, în mod firesc și iresponsabilitatea trebuie asumată sau cade în răspunderea cuiva. Mai scurt, există și un responsabil al iresponsabilității. Nu cred că miră pe vreun român acest lucru – e la îndemână pentru oricine, pur și simplu să constate. Putem spune chiar că suntem privilegiați, fiindcă am avut șansa de a cunoaște întruchiparea – într-o mare varietate – a responsabilului iresponsabilității. Aici, cred că ar trebuie să convenim asupra unui aspect formal și cu valoare lucrativă: îl vom numi pe responsabilul iresponsabilității mai scurt și puțin neaoș; îi vom spune șefu. Am fi putut să-l numim după mai multe nume ale sale – Iliescu, Roman, Constantinescu, Băsescu, Boc sau în multe alte feluri; dar n-o facem pentru că demersul nostru ar putea fi interpretat ca atac la persoană, iar noi nu dorim aceasta. Așadar, șefu’ este cu siguranță un om cu răspundere. Precizăm că noi vorbim despre cel mai mare, despre el-șefu’, deși este foarte clar că există o categorie socio-profesională sau doar profesională sau doar categoria lui șefu’. Despre categorie vom vorbi într-o viitoare pagină. Acum, despre șefu’.

Nu toți cetățenii, spuneam – fie ei europeni sau de oriunde – îl pot vedea atât de aproape și la lucru pe șefu’, așa cum putem noi românii. Sigur că unii se vor întreba, ce anume lucrează șefu’? Cu ce se ocupă el? Răspuns: șefu’ își asumă răspunderea. Dacă nici un altul și/sau toți la un loc nu își permit să facă un lucru foarte riscant pentru țară sau un lucru clar împotriva ei; dacă cei mai ticăloși dintre ticăloși ajung într-un moment să-și recunoască limitele; dacă nici negru nu e atât de negru; ei bine, atunci apare șefu’ și își asumă răspunderea pentru tot – separat sau la un loc. Unii sunt de părere că nici nu există atât pentru cât și-ar putea asuma răspunderea șefu’.

Este evident, că pe șefu’ nu-l interesează că el n-are dreptul să-și asume nici o răspundere pentru lucruri care ne privesc pe toți în mod esențial, chiar dacă e președinte sau prim ministru. Nu-l privește că, nici legal, nu are acest drept, de a legifera în chestiuni care au valoare organică pentru popor, fiindcă pentru acest lucru există parlamentul (aici este povestea cu separarea puterilor în stat, care nu prevede nici ca prim ministrul să dea legi și nici ca parlamentul să facă coregrafie – și totuși se întâmplă amândouă). Și, apoi, în fața cui își asumă șefu’ răspunderea? (Am stabilit că nu întrebăm care răspundere). Dacă, ceeace și-a asumat el acolo are consecințe nefaste grave asupra Țării, ce i se întâmplă lui, șefului? Cum adică răspunde?

Răspunsurile se bazează, ca și altă dată, pe matematică – foarte puțină. Dacă șefu’ este responsabilul iresponsabilității – așa cum am stabilit de la început – atunci răspunderea lui este iresponsabilitatea, pe care o practică cu entuziasm, tocmai asumându-și răspunderea.

Trebuie spus că șefu’ nu este un conducător – n-are nici un fel de altfel de aptitudini decât iresponsabilitatea, iar ca hobby: mimetismul. Aici e cheia lui șefu’: șefu’ îl imită pe conducător, maimuțărindu-l, ca într-un film comic. Revenind: șefu’ își face datoria. Priviți în jur: șefu’ își face datoria bine!

CITEŞTE RESTUL ARTICOLULUI AICI

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: