Skip to content

RAPORTUL ORBULUI (1)

12 March 2011

Scris de  Mugur VASILIU

Cu fruntea-n pământ

De multă vreme, sportul a luat locul circului, devenind o preocupare generală, o modalitate de distracţie – adică de distragere a atenţiei – şi totodată împrejurarea unde se pot istovi mare parte din energiile care ne-au fost date pentru cu totul alte scopuri. Însă, uşor-uşor, sportul a devenit mai mult decât atât: s-a transformat într-un fel de a vedea lucrurile, toate lucrurile. A devenit un fel de lentilă, prin care privim însăşi existenţa noastră, situaţii foarte clar pe locurile unor spectatori-participanţi – participanţi tocmai prin faptul că suntem spectatori. Ca la un meci. Este vorba despre o lentilă pe care am ajuns să o folosim mereu: zi de zi, ceas de ceas. Competiţia sportivă, cu toate înţelesurile ei şi totodată cu aceeaşi importanţă aleatoare, acest concurs între noi (mai precis între „ai noştri”) şi restul lumii a invadat cu totul viaţa noastră. De la lucrurile care ne privesc sentimental şi până la statutul nostru de angajaţi „ai cuiva” suntem într-o competiţie care se desfăşoară după regulile oricărei competiţii sportive – desigur, la care noi participăm asistând, fiindcă: „ai noştri” sunt cei care participă. Şi, deşi ne „globalizăm”, pe lângă sporturile considerate îndeobşte naţionale – cum ar fi oina la români – au apărut mai multe „sporturi naţionale” care se referă la ceea ce se petrece în afara arenelor sportive, adică în viaţa noastră, despre care tot vorbim. Dintre acestea, noi am ales unul singur, în textul de faţă. Anume, sportul naţional românesc, de după 1989 „cu fruntea-n pământ”. Toţi românii, în raporturile lor diverse – în viaţa cotidiană sau în momentele lor mai speciale – practică acest sport, „cu fruntea-n pământ”. La fel ca pe marginea terenului de sport, românii stau pe marginea vieţii lor şi urmăresc ce „li se întâmplă”, adică ce fac „sportivii de performanţă”. Apoi, fără greş, în faţa finalului se pune fruntea în pământ. Dar pentru ei nu s-a încheiat totul aici: fiindcă sunt şanse ca data viitoare să fie bine. E un lanţ transformat în laţ care ne arată o foarte largă paletă de puneri de frunte în pământ. Şi mai este şi calculul, care ne arată clar că lucrurile stau totuşi bine. Mult mai bine decât în trecut – incomparabil. Tot calculele ne arată că următoarea confruntare e mai mult ca sigur câştigată; şi că pe viitor va fi atât de bine, încât… Apoi, ca în faţa unei fatalităţi: finalul, punerea frunţii în pământ.

CITEŞTE RESTUL ARTICOLULUI AICI

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: