Skip to content

SCOPUL ISTORIEI DE ASTĂZI ESTE DESFIINŢAREA LUI DUMNEZEU ŞI A BISERICII LUI HRISTOS!

8 March 2011

Scris de  Maica Ecaterina

Spuneam mai de mult că mi-am propus să pun în pagină, pentru câteva episoade, o desluşire a ADEVĂRULUI prin Istorie şi Biserica lui Hristos, pentru a înțelege care au fost etapele căderii şi cine sau ce a generat starea de apostazie generală în care suntem astăzi.

„Ideea despre Dumnezeu este nota fundamentală a unei civilizaţii pervertite…..Aceasta trebuie să fie distrusă’’ – spunea unul dintre cei mai mari luptători împotriva Bisericii lui Hristos – Karl Marx. Cu ajutorul unor citate semnificative, aparţinând unor autori specializaţi în istorie şi religie voi încerca să arăt – dacă mai e nevoie – că tot ce s-a petrecut în istorie, cel puţin în ultimii 300 de ani, a stat sub semnul ’’îngerului căzut’’- adică al lui Lucifer – căruia zeci şi zeci de generaţii de conducători pamânteşti – din toate domeniile şi păturile sociale – i-au dedicat toată viaţa lor dar mai ales s-au străduit să lase moştenire generaţiilor viitoare marea lor ’’taină’’ – DISTRUGEREA PUTERII LUI DUMNEZEU!

Toate aspectele-social-politico-economico-religioase, mai ales din ultimele 200 de ani trebuiesc privite în ansamblu, ca un pachet compact – bine pus la punct, care nu a avut și nu are fisuri decât acolo unde Duhul lui Dumnezeu – Tatăl din Sfânta Treime s-a manifestat deplin și a distrus toată lucrarea satanică doar prin „suflarea lui”. Dar pentru a înțelege toate acestea cu gând duhovnicesc și nu cu gând lumesc, trebuie să mai citiți din Evanghelia Sfântului Apostol Luca, 4(1-13):

„Și suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat îndată toate împărățiile lumii. Și I-a zis diavolul: „Ție îți voi da toată stăpânirea aceasta și strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie și eu o dau cui o voiesc” Deci dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta. Și, răspunzând Iisus a zis: „Mergi înapoia mea, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui Unuia să-I slujești.”

„Atunci L-a lăsat diavolul și îngerii venind la El îl slujeau.” (Matei 4-11)

În societatea noastră secularizată, desacralizată și satanizată corelarea între viața zilnică, cu aspectele ei social-economice, și acest fragment prezentat de toți cei patru mari evangheliști, nu are nici o revelanță, nici o legătură pentru foarte mulți oameni, ba pentru unii ar putea constitui motiv de batjocură și amuzament. Și, totuși, vom vedea în cele ce urmează, că foarte mulți oameni importanți, conducători de țări și chiar de comunități religioase creștine, au aparținut unor societăți secrete diabolice, care nu au avut și nu au alt scop decât să îl repună în drepturi pe „îngerul căzut” – satana-lucifer, dar mai ales să determine, prin puterea lor politico-economică, mase de oameni să i se închine diavolului cu bună știință, restul fiind desigur păcăliți sau șantajați în același scop.

Filozofia, religia, istoria, arta, politica… toate au suferit pervertirea diabolică și au fost prezentate în lume ca nealterate, acte curate, sincere, benefice, umane, chiar „divine” când, de fapt, în ascuns ele erau modificate astfel încât rezultatul să fie peste zeci și sute de ani acela scontat – ADORAREA DIAVOLULUI.

Desigur, pentru a înțelege deplin, ar trebui demascată această lucrare din adâncurile întunecate ale istoriei Pământului. Am să mă rezum doar la spațiul dintre primele revoluții istorice – care nu au fost altceva decât o pregătire – și până în zilele noastre, când, secularizarea, sincretismul, ecumenismul, devoțiunea satanică chiar, se prezintă pe față, făcând posibilă „împărăția întunericului” – aceea despre care, în termeni elogioși, îi pomenea satana pe muntele Carantania, lui Hristos, fiul lui Dumnezeu.

Voi începe cu un text suprinzător, aparținând uneia dintre cele mai diabolice figuri politice din lume – Friederich Engels. Textul nu face altceva decât să demonstreze calitatea divină a creației umane, dar și să întărească ideea că orice om are libertatea de a alege în viața pământească de partea cui dorește să aparțină. Engels era pe deplin conștient de pericolul satanismului. În cartea sa, Schelling – filozoful întru Hristos, Engels a scris:

„De la revoluția franceză încoace (masonică ,n.r.), un duh diabolic își înalță capul semeț cu atâta nerușinare și subtilitate încât ai crede că proorociile din Scriptură se împlinesc chiar acum. Să vedem mai intâi ce spun Scripturile despre lipsa de evlavie din vremurile din urmă. Domnul spune în Matei 24:11 – 13: „Se vor scula mulți prooroci mincinoși și vor înșela pe multi. Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. Și această Evanghelie a împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor Neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.”

Apoi, în versetul 24: „Se vor scula Hristoși mincinoși și prooroci mincinoși; vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși.”

Și apostolul Pavel spune în 2 Tesaloniceni 2: 3 și în continuare: „Ni­meni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință, și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numeste „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de calea pierzării, pentru ca n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți. Din aceasta pricină Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire să fie osândiți.”

Engels citeaza din Scriptură paragraf după paragraf, ca teologul a cărui carte de căpătâi este Biblia. El continuă:

„Noi nu mai avem nimic de-a face cu indiferența sau cu răceala față de Domnul, declarându-ne adversari ai acestor atitudini, iar în locul sectelor și partidelor, noi vedem două tabere: creștini și anticreştini. Vedem proorocii mincinoşi printre noi…Ei călătoresc în toată Germania și vor să se infiltreze pretutindeni; propovăduiesc învățăturile lor satanice în piele și poartă drapelul Diavolului dintr-un oraș în altul, înșelându-i pe bieții tineri ca să-i arunce în prăpastia cea mai adâncă a iadului și a morții.”

Engels își încheie cartea citând următorul verset din Apocalipsă: „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa. Amin.” (Frederick Engels, „Schelling and Revolution” p. 247-249)

Desigur, știm din istorie ce a rezultat în urma prieteniei dintre Engels și Marx – a cărui credință și devotament pentru Hristos se arătase într-una din primele sale lucrări „The Union of the Faithful with Christ” (p. 600).

„Unirea cu Hristos conferă înălțare spirituală, mângâiere în necazuri, pace sufletească și o inimă capabilă de faptă bună și nobilă – nu de dragul ambiției și al gloriei, ci numai de dragul lui Hristos.”

Este absolut incredibil ca astfel de oameni au zămislit apoi pe pământ una din cele mai sângeroase și fioroase perioade istoric-religioase, „comunism – fiară îmbrăcată în roșu”. Iată ce spune, câțiva ani mai târziu, același Karl Marx, care îl lăuda pe Dumnezeu:

„Dacă există Ceva care devorează, Mă voi arunca înăuntrul său, chiar dacă ar fi să ruinez lumea, Lumea care se interpune între mine şi prăpastie am s-o sfărâm în bucăţi cu blestemele mele neîntrerupte, îmi voi arunca brațele în jurul realității ei aspre,iar lumea va trece mută, îmbrațișându-mă, ca apoi să mă scufund într-o nimicnicie absolută, pierind în neant; aceasta ar însemna a trăi cu Adevarat.” (Karl Marx – ULANEM)

Moses Ess, Georg Jung, Proudhon, Bakunin, Heinrich Heine sunt numai câteva dintre numele celebre contemporane lui Marx – de altfel fiind prieteni buni ai lui, și care au toți o trăsătură comună – scrieri dedicate devoțiunii satanei, adorarea lui lucifer și chemarea lui în ajutor.

Iată ce spune unul dintre marii gânditori, un om pe care zeci de societăți l-au apreciat, l-au adulat ca pe un deosebit umanist, învățând chiar și în școli „despre faptele și meritele sale deosebite”. Este vorba de Proudhon – prieten bun cu Karl Marx. Proudhon, în Filozofia mizeriei, a declarat că Dumnezeu este prototipul nedreptății.

„Dobândim cunoașterea în ciuda lui Dumnezeu, alcătuim societatea în ciuda Lui. Fiecare pas înainte este o victorie asupra Dumnezeirii.”

El exclamă: „Vino, Satan, tu, cel ponegrit de oamenii de rând și de regi. Dumnezeu este prostie și lașitate; Dumnezeu este prefăcătorie și falsitate; Dumnezeu este tiranie și sărăacie; Dumnezeu este rău. Acolo unde oamenii se prosternează în fața unui altar, omenirea, sclava regilor și a preoților, va fi condamnată… Jur, Dumnezeule, cu mâna întinsă spre ceruri, că tu nu ești nimic altceva decât un executant al rațiunii mele, sceptrul conștiintei mele…”

„Dumnezeu este în mod esențial necivilizat, antiliberal, antiuman.” (Philoso­phie de la misere)

Proudhon declara că Dumnezeu este rău pentru că omul – creația Sa – este rău. Astfel de gânduri nu reprezintă decât dezideratele societăților satanice, ale ocultei mondiale actuale.

Dar toate revoluțiile și actele de așa zisă „dreptate pentru popor” și „libertate” au stat și mai stau sub semnul satanei și a societăților care se conduc după principii diavolești. Desigur, totul în ascuns, bine camuflat!

CITEŞTE RESTUL ARTICOLULUI AICI

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: