Skip to content

CE E PREDANIA?

8 March 2011

Scris de  Nae IONESCU

Una din cele mai mari primejdii care ameninţă Ortodoxia rumânească – şi cu ea însăşi aşezarea spirituală a poporului nostru în structura lui intimă – este nevoia de „înnoire” pe care o simt din ce în ce mai stăruitor anumite cercuri teologice de la noi. Dacă această nevoie s-ar face simţită numai în unele personagii ridicule, scăpate în bălăriile teologiei româneşti, cari s-ar simţi dezonorate dacă nu ar fi în stare să valorifice pe Fouillee sau chiar pe Ernst Haeckel pentru învăţătura dumnezeiască, chestiunea nu ar fi tocmai aşa de gravă. Se întâmplă însă că o problemă a „înnoirii” există realmente în orice viaţă religioasă. Astfel încât o cercetare atentă a situaţiei, obligată a se ţine deopotrivă departe atât de „ştiinţificitatea” inovatorilor, cât şi de „ortodoxia” habotnicilor, e datoare să stabilească cu precizie sensul şi limitele acestei înnoiri.

Îmi îngădui să cred că, în ciuda frecvenţei şi gravităţii excepţionale a erorilor în cari a căzut neliniştea reformatorilor, există un îndreptar sigur, aş zice, infailibil, în problema „actualizării” Bisericii; şi că numai ignorarea acestui îndreptar a făcut, aiurea şi la noi, posibile toate greşelile pe cari le-am trăit sau le ispăşim. Acest îndreptar este PREDANIA. Adică, Sfânta Tradiţie a Bisericii.

1) Orice învăţătură religioasă, deci şi învăţătura lui Hristos, este trăită de oameni. Trăirea aceasta, considerată în totalitatea ei spaţială şi temporală, constituie într-un fel viaţa însăşi a învăţăturii. Căci învăţătura nu este un adevăr oare care, pe care cineva l-a formulat odată, l-a săpat apoi într-o tablă de aramă şi l-a pus undeva sub sticlă, ca să se uite lumea la el, sau chiar să i se închine. Ci e mai degrabă ca o sămânţă care e pusă în pământ, încolţeşte şi dă roadă. La învăţătura lui Hristos se adaugă, deci, într-un fel, trăirea ei de către noi: ea nu mai este învăţătură pur şi simplu, ci învăţătura care a rodit în noi, învăţătură rodită.

Astfel fiind însă, învăţătura este un fapt cu o istorie a lui, cu diverse momente cari se înscriu pe o curbă. Curba aceasta e însăşi legea de desfăşurare a posibilităţilor cuprinse în învăţătură. Iar înscrierea la conştient, formularea diverselor momente e ceea ce numim noi Predanie sau Tradiţie.

2) Dacă însă orice aşezare religioasă se defineşte prin învăţătura iniţială plus formula de identificare a creşterii ei, două primejdii ameninţă permanent o asemenea definiţie:

se poate ca învăţătura să crească strâmb;

b) se poate ca o învăţătură, chiar normal crescută, să fie fals formulată. Există oare garanţie împotriva unor asemenea primejdii şi cari ar fi ele?

 

CITEŞTE RESTUL ARTICOLULUI AICI

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: