Skip to content

Eminescu publicist

29 January 2011

Scris de  Eleonora BECEA

I. Eminescu în slujba şcolii

Motto:

“Şcoala n-ar trebui să fie o magazie de cunoştinţe străine, ci o gimnastică a întregii individualităţi a omului, elevul nu este un  hamal, care-şi încarcă memoria cu sacii de coji ale unor idei străine, sub care geme, ci un om care exercită toate puterile proprii ale inteligenţei, întărindu-şi aparatul intelectual, precum un gimnast îşi împuterniceşte   până   în gradul cel mai mare aparatul fizic, fie-n vigoare, fie-n îndemânare”. 

În tot ce a făcut şi a întreprins în scurta sa viaţă, Eminescu ne apare ca o personalitate cuprinzătoare, profundă, de o uimitoare competenţă, într-un cuvânt, o personalitate totală. A fost aproape un an (1 iulie 1875 – 4 iunie 1876) revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui şi mai bine de un an şi jumătate profesor (de limba germană, logică etc.). În acest scurt timp, experienţa adunată în materie de pedagogie, învăţământ, instrucţie, educaţie, didactică şi metodică, este de-a dreptul surprinzătoare. Cultura lui multilaterală adunată până la 24-25 de ani îi dă uşurinţa de a se orienta în diferite discipline, dar competenţa sa în domeniul instrucţiei şi educaţiei nu se poate explica numai prin aceasta, ci şi prin modul exemplar în care şi-a exercitat funcţia de profesor şi de revizor şcolar – meserie în care şi-a pus tot sufletul şi toată puterea sa de muncă, dovedind o conştiinciozitate greu de întâlnit. Căci Eminescu făcea totul cu pasiune, meticulozitate, răbdare  şi uitare de sine, de la lucrurile oneste de cancelarie, până la rapoartele de reorganizare a şcolilor rurale. Acuitatea şi competenţa lui Eminescu în materie de învăţământ, aduc în  plină lumină nu numai aspecte istorice şi practice ale învăţământului românesc din acel  timp, ci mai ales concepţia sa, orientată la nivelul european al vremii despre educaţie, instrucţie şi cultură. Se observă cu uşurinţă grija permanentă a poetului şi omului de cultură de a înrădăcina în şcoala românească o serie de principii pedagogice şi didactice moderne, care să-i ferească pe elevi de învăţătura pe de rost a unor reguli abstracte sau neînţelese, a unor cuvinte de neînţeles şi grija sa  pentru un sistem pedagogic şi de instrucţie viu, cu noţiuni exacte şi pe înţelesul copiilor, legat de realitate şi de puterea lor de înţelegere, capabil să-i antreneze şi să le dezvolte orizontul de cunoaştere şi capacitatea intelectuală, deci, un învăţământ  viu, corect, util şi plăcut.

Din articolele sale pedagogice se desprinde o imensă bunăcredinţă şi destoinicie, atât teoretică, cât  şi practică, o nedesminţită capacitate de  muncă tenace şi inteligenţă, o doză masivă de bun simţ în tot ceea ce întreprinde ca revizor şcolar. Până la Spiru Haret se dovedeşte a fi mintea cea mai cuprinzătoare în materie de organizarea învăţământului şi de recomandare a unor manuale şcolare moderne, în spiritul perfecţionării neîncetate a metodelor de învăţământ.

II. Idei despre instrucţie  şi pedagogie desprinse din presa pedagogică

CITEŞTE RESTUL ARTICOLULUI AICI

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: