Skip to content

Acest text este foarte important şi pune sub semnul întrebării…

29 January 2011

Scris de  Nicolae GEORGESCU

…(definitive?) diagnosticul de sifilis susţinut cu atâta fervoare şi mercur de către doctorul Isac. Importanţa lui vine din faptul că medicii numiţi sunt mari personalităţi medicale şi publice – între ei, un medic militar cu gradul de colonel. Ce bârfeşte doctorul botoşănean (cuvântul său din textul Henriettei nu este redat) despre Iuliano şi Bogdan, medicii care l-au trimis în 1886 pe Eminescu la Mănăstirea Neamţ, nu se potriveşte de loc faţă cu acest colonel doctor ori cu profesorii universitari care-l însoţesc în diagnostic. „Consultaţia” lor este, de asemenea, publicată în cartea Mihai Eminescu: Diverse – şi ne amintim că cereau: „l. Să se ducă /Eminescu/ într-o localitate apropiată de oraş, şi anume în Tătăraş, spre a putea fi controlat cât se poate mai des de un medic; 2. Să se facă mai întâi un tratament local şi după aceea să se reînceapă tratamentul anti-syphilitic.” Boala este, deci, la picioare – nu la cap. Exclamaţia doctorului Isac: ”cu rana ce o are la cap este espus a se paraliza creierul” – sună ca replica disperată a unui personaj de tragedie: „-Antidotul! – Antidotul!” Este, adică, nevoie urgentă de dezintoxicarea corpului care a fost scăldat până acum în mai bine de o jumătate de kilogram de mercur. Şi totuşi, ciudatul medic pensionar din Botoşani se ia după Eminescu la Viena având, poate, cine ştie ce lucruri importante să le spună chiar şi profesorilor de acolo, pe care-i cunoaşte „ pe toţi” – sau pentru a-şi susţine propria teorie în privinţa bolii lui Eminescu şi a vindecării sifilisului în general.

 

Înţelegem, astfel, din scrisoarea Hentriettei că poetul a plecat direct de la Iaşi la Viena, n-a mai rămas în Tătăraş (probabil că medicii au înţeles urgenţa dezintoxicării) – şi ştim că el va sta la băi, la Hall, până în septembrie, aproape două luni de zile. Va veni însănătoşit – dar va ajunge tot pe mâna doctorului Isac şi a „ajutorului” său neprecupeţit Hanrietta.

Se ridică, însă, o altă întrebare: de ce publică doamna Emilian aceste scrisori care se contrazic flagrant cu realităţile medicale pe care tot ea le publică în altă carte? Din confruntarea de până acum a textelor reiese un „personaj negativ” al poveştii, acest doctor Isac care crede fantasmagoric în sifilisul lui Eminescu şi într-o metodă anume de tratare a acestei boli. Mai reiese, apoi, o docilă elevă a sa, care se întâmplă a fi chiar sora lui Eminescu – şi care aplică asupra fratelui ei metodele ce i se predau. Vom urmări acest sens al cărţii, desigur.

2 august 1887 –  scrisoare către Cornelia Emilian-Fiica, de la Lacul-Sărat unde Hanrietta merge singură. Ştie că Eminescu a ajuns la băi, la Halle, şi vorbeşte despre o scrisoare a doctorului Boghean. În context:” Acum pot scrie, că el /Eminescu/ totdeauna zicea că-l enervează foarte tare că nu ştiu a scrie.” Este adevărat, nu prea ştie să scrie, probabil că Eminescu a ascultat-o citindu-i unele scrisori şi se va fi enervat.

24 august/5 septembrie: Revenită la Botoşani, îşi aşteaptă fratele

27 august/8 septembrie: Citind scrisorile primite în lipsa ei de acasă, este foarte mirată cât de mult s-a cheltuit până acum cu Eminescu. Probabil că i se trimite un raport de cheltuieli.

1 septembrie: Abia ajuns acasă, Eminescu este foarte obosit după drum. „ Doctorul Isac mi-a spus că băile au să-i facă foarte rău, fizic şi moral, depărtat de mine. Pe când aici, la sfârşitul curei, după câteva zile de repaus, fizic şi moral, am să văd un progres neaşteptat. Este drept, pozitiv.”

12/24 septembrie: „ Mihai se află destul de bine, doctorul Isac n-a venit încă din străinătate. Eu îl caut după ceea ce mi-a zis el, că cum se va întoarce de la băi iarăşi cura cea serioasă s-o urmez, numai diferenţa cu gradul de mercur, de jos în sus urcat. Sper că-l voi vindeca şi a da Dumnezeu ca poveştile lui d-nu Bogheanu şi Focşa vor rămâne tot poveşti.” Nu ştim despre ce este vorba în aceste „poveşti” – dar cei doi sunt doctori şi, desigur, susţin punctul e vedere al consiliului din Iaşi – pe când ea revine tot la tratamentul lui Isac. Nici chestia cu mercurul nu o înţelegem – dar aflăm că s-a revenit la el. Mai spune că vrea să se mute la Iaşi şi cere să i se găsească o gazdă – desigur, pentru a respecta indicaţiile date la 14 iulie.

16/28 septembrie: „…Ieri a venit doctorul Isac din străinătate, şi în dată a venit să-l vadă. Tot cu părerea de mai înainte a rămas, că are să se vindece cu totul, zicându-mi că va da cu numele lui un articol, descriindu-i toată boala, şi că profesorii ce l-au căutat sunt în cea mai mare eroare, zicând că ar fi bolnavă mintea. Că Isac are rezon, este probabil cu totul. Cum am întreprins cura prescrisă de el, cu totul este bine; ba ieri mai că era şi dispus să poetizeze o copilă de 9 ani, ce este foarte frumoasă. Mare dorinţă am să aibă vreunul din Comitetul lui vr-un interes la Botoşani, să-l vadă, şi apoi s-ar convinge că numai ticăloşia de sifilis îl face să îndure atâta.” Nu se înţelege cine „zicând că ar fi bolnavă mintea”, doctorul Isac sau cei care sunt în eroare? Înţelegem, însă, că Hanrietta ar vrea să vină unul dintre medicii care au dat „Consultaţia” de la Iaşi şi să vadă progresele metodei Isac, eventual să stea de vorbă cu acesta, să se lămurească între ei. Ea spune ce vede – şi vede că mercurul face bine la sănătate toamna. Doctorul Isac, cât despre el, situaţia devine alarmantă. A fost mai întâi contrazis de un consiliu de şase medici din Botoşani –  şi a luat pacientul pe cont propriu, garantând că-l va salva; a fost a doua oară contrazis de un grup de medici universitari la Iaşi – şi iarăşi nu vrea să cedeze. Singura scuză este şi singurul său argument: a devenit medicul curant, adică îl vede zilnic sau aproape zilnic pe pacient de câteva luni, este cel mai apropiat de trupul lui.

22 septembrie / 4 octombrie: „ În ceea ce priveşte pe doctorul Isac, el mi-a prescris cum să-l caut, încât executarea mea /nu/ este mai mult decât ştiinţa lui. De mi s-ar permite apoi, eu singură aş scrie reţeptele lui, aşa de bine mi s-a întipărit în memorie toată diagnoza boalei şi esecutarea ei.(…) Despre sănătatea lui Mihai sunt din zi în zi mai mulţumită, deşi Isac spune că după două luni are să se facă progresul ce-l cunoaşte el, atât al băilor de la Halle cât şi al curei.” În final cere iarăşi să i se găsească o gazdă la Iaşi ca să fie mai aproape de ceilalţi doctori. Poate că aici greşeşte, totuşi, Comitetul de femei din Iaşi: Eminescu trebuie rupt de sub influenţa doctorului Isac. Tot cu chirie stă şi la Botoşani – şi-ar putea muta gazda la Iaşi fără mari dificultăţi.

CITEŞTE RESTUL ARTICOLULUI AICI

 

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: