Skip to content

JERTFĂ ŞI MÂNTUIRE

26 January 2011

Scris de  Adrian BOTEZ

Articol apărut în AXA 35

Un înalt, întru lucrarea de duh, teolog român, Părintele Dumitru Stăniloae, spunea, referindu-se la cartea I.P.S. ANTONIE PLĂMĂDEALĂ (mitropolitul Ardealului – 1982-2005), Tradiţie şi libertate, în spiritualitatea ortodoxă (Sibiu, 1983, reed. Bucureşti, 1995): „Ne-a dat o carte cum nu cunosc să se fi scris o alta, undeva”.
Lucrările Î.P.S.S. Mitropolitul ANTONIE, de largă suflare patriotică, despre lupta şi jertfa de veacuri a ardelenilor, sub ocupaţie străină, pentru Mântuirea-Unire cu fraţii lor şi cu Patria-Mumă – sunt impresionante şi cu o documentare ce impune uluire, pe lângă respect: Lupta împotriva deznaţionalizării românilor din Tranvilvania în timpul dualismului austro-ungar în vremea lui Miron Romanul (1874 – 1898), Sibiu, 1986; Românii din Transilvania sub teroarea regimului dualist austro-ungar (1867-1918), Sibiu, 1986 – iar lucrarea despre figura tragică a Mitropolitului Miron Cristea (Elie Miron Cristea. Documente şi corespondenţă, Sibiu, 1987), deşi autorul-savant şi teolog păstrează bunul cumpăt al scrisului erudit, are şi pasaje emoţionante, de evocare şi pledoarie pentru îmblânzirea oamenilor şi vremilor stihinice.
Pe când îmi dibuiam materialele pentru o neînsemnată lucrare de-a mea, am aflat, cu uimire, că-l interesase pe înţeleptul cărturar, cel cu atâta har şi dor de Ortodoxie, şi despre un vestit şi neostenit cercetător al nevăzutului, un teolog altoit peste un gnostic (sau invers!), şi-i studiase şi iscodise acestuia, cu bună cumpănă a empathiei şi cu mare băgare de seamă a rostirii, gândurile şi simţirile – era vorba de Rudolf Otto: Ideea de sacru la Rudolf Otto, din punct de vedere catolic şi ortodox, în “Ortodoxia”, an X, 1958, nr. 3. Pe Î.P.S.S. vlădica ANTONIE îl interesa şi îl stârnea la cercetare scrutătoare orice încercare pământească de a afla/cerceta drumuri la/către Dumnezeul MÂNTURII! Dar ştia, cu neclintită convingere, şi o şi afirma cu putere gravă a rostirii – că numai Ortodoxia dăruieşte deplină libertate spre luminare a Duhului şi căi de izbavă pentru fiecare suflet smerit…Căci tot şi numai smerenia duce la Mântuire – după spusa de răspuns a Sfântului Isaac Sirul : „Ce este desăvârşirea? – Un adânc de smerenie.” Ceea ce spunea teologul francez Michel Quénot, despre creştinism, în genere – este mai potrivit decât oricărei Biserici – Ortodoxiei: ”Religie a Cuvântului întrupat şi a imaginii; este deodată cult şi cultură” (cf. Michel Quénot – Icoana – fereastră spre Absolut, Bucureşti, 1993).

Dar, din tot ce-a scris (şi de minunată mulţime şi adâncime sunt scrierile sale!) Î.P.S.S. Mitropolitul Ardealului, vlădica ANTONIE, eu ţin aproape de suflet, lângă Sfintele Scripturi, lângă cărţile Filocaliei şi lângă Ortodoxie şi românism, a Părintelui Stăniloae – cu care Părinte Stăniloae, în teologia românească a ultimului veac, vlădica ANTONIE face minunată pereche neo-apostolică, precum Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (Ortodoxie şi românism, Sibiu, 1939 : “Ortodoxia e ritmul, e măsura – nu melodia vieţii însăşi. Românul ia natura ca fiinţă, e plin de cuviinţă, de gingăşie faţă de ea. Ortodoxia îi dă un sentiment de înfrăţire cosmică(…). Noi, fără Ortodoxie, am prezenta latinitatea cea mai goală de suflet.(…). Ortodoxia nu este un sector al vieţii, detaşat de toate faptele şi condiţiile naturale ale omului. (…) Ea e forţă amestecată în totalitatea faptelor şi situaţiilor omeneşti, mântuind pe om nu întrucât îl scoate din ele, ci întrucât acela lucrează în ele, după duhul ei. Dacă e drept , până la un loc, că neamul acoperă sectorul Ortodoxie, dând unei forme universale în anumite privinţe un colorit propriu – la rândul ei şi Ortodoxia cea universală acoperă întreg pe fiecare neam care-i aderă”) – eu ţin, pe birou şi aproape de inimă, slova luminată tot a celui mai omenesc tratat despre viaţa/trăirea autentic ortodoxă: Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă.
Ecumenismul va fi fiind un bun şi necesar lucru al Duhului din oameni – întru completare-complementaritate spirituală reciprocă. Dar, tocmai de aceea, pentru plinirea lui, trebuie răbdare (căci fiind vorba de trăirea, iarăşi, dimpreună întru Dumnezeu, ea trebuie să capete bună-învoire, capăt şi semn de la Dumnezeu!), smerenie şi înţelegere a faptului că aşa o lucrare atât de vastă şi de gingaşă, totdeodată, nu poate fi decât lucrare teandrică – adică, lucrare dimpreună a omului, pe-o parte – şi a lui Hristos şi Duhului Sfânt, pe de alta. Vlădica cel care a călătorit mai mult decât, poate, oricare dintre teologii ortodocşi, în Occident – observă, cu maximă pertinenţă, deosebirile pe care, deocamdată, istoria le-a pus/le pune, în calea unui ecumenism real, de esenţă – hristic, iar nu hegemonic (precum tinde a fi cel romano-catolic-papal), sau pur formal, cum este cel protestant: ”(…)Spiritualitatea occidentală, romano-catolică, anglicană şi protestantă(…) era tot creştină, operà în general cu aceleaşi noţiuni ca şi cea răsăriteană, a noastră – dar era limpede că era altceva şi că, dincolo de cuvinte, de uniforme şi de ziduri, sălăşluiau alt duh, alte mentalităţi, fie mai simple, fie mai complicate decât ale noastre, dar oricum diferite. Ceea ce m-a frapat în mod deosebit a fost un anumit formalism, adesea redus la el însuşi, care nu poate produce altceva decât forme şi formule care închid, limitează, constrâng, mărginesc sufletul omenesc, făcut să zboare şi să fie liber. M-am întâlnit cu rigiditatea Regulelor care, tocmai în vremea aceea, dăduseră naştere crizei care golise o bună parte din mânăstiri.”
Şi spune, despre spiritualitatea Ortodoxiei, care se opune clar formalismului înlănţuitor, curmător al căilor Mântuirii: “(…)Libertatea din Răsărit se mişcă nu între pereţii de piatră ai Regulelor, ca într-o celulă bine zăvorâtă, ci între pereţii transparenţi şi cu uşi deschise în toate părţile, ai Tradiţiei. Disciplina în libertate mi s-a părut totdeauna a prevala faţă de disciplina din constrângere” (s.n.).
Pentru vlădica ANTONIE – CHILIA devine o instituţie spirituală, a meditaţiei adânc jertfelnice, adică a aprofundării/cunoaşterii de sine, prin care se realizează adevărata cunoaştere a Luminii Dumnezeieşti:”Chilia îi va da regula. Adică meditaţia, cunoaşterea de sine, propria măsură”.
Deci, nu este adevărat ce s-a tot bătut monedă, că Mitropolitul ANTONIE susţinea fervent şi necondiţionat mişcarea ecumenică – cine spune aceasta, jigneşte amarnic spiritualitatea şi inteligenţa, cu antene extrem de sensibile, ale marelui creştin care a fost cărturarul-ierarh ANTONIE PLĂMĂDEALĂ. El ştie limitele extrem de strâmte şi convenţional-formale, la care a ajuns Apusul European – ştie asta mai bine decât oricine, şi o spune, cu fermitate, peste diplomaţie (încă o dată: susţine ecumenismul, dar în niciun caz “orbeşte”, ci cu grijile/îngrijorările/reflecţiile sus-zise! – şi cu soluţionări ale crizei spirituale occidentale – soluţionări care există, dintotdeauna, în zona Ortodoxiei) :”Definind, în linii mari, spiritualitatea ortodoxă, ea ne apare bine diferenţiată de cea occidentală, dar nu totdeauna opusă, ci de multe ori complementară. Ea prezintă, totuşi, în felul acesta, teze sa, în dialogul cu fraţii occidentali. Există premise serioase, pentru a ne declara favorabili unui dialog pe terenul spiritualităţii. Acesta ar putea avea şanse mai mari decât acela pe terenul teologiei speculative şi al intereselor prea omeneşti pentru hegemonie. Spiritualitatea ar putea aduce în dialog nota de smerenie, care dă o altă măsură relaţiilor dintre oameni, şi ar putea da altă măsură şi relaţiilor dintre Biserici”.
Şi merge cu plasticitatea demonstraţiei până la strălucire – eliminând orice neînţelegere, voită ori nu, cu privire la Duhul Ortodoxiei: ”Omul urcă, Dumnezeu coboară şi, întâlnindu-se, fac drumul împreună” – trimiţând şi la folclorul românesc, în care se spune despre plimbările lui Dumnezeu pe pământ, “de obicei însoţit de Sfântul Petru”– adică de întruparea/modelul simplităţii oneste, a credincioşiei deliberate, profund devotate (în urma efortului demn al scrutării de sine însuşi – când singur Petru afirmă curajul mărturisirii viziunii dinlăuntrul credinţei : “Eu zic că Tu eşti Hristosul lui Dumnezeu”.
Numai Ortodoxia poate fi LEACUL pentru bolile teribilele ale formalismului desacralizant occidental – îndrăznim a sintetiza noi.
În predica “Despre singurătate”, cărturarul-Mitropolit spune, cu întristare: “Singurătatea este una din marile nenorociri ale oamenilor (…) . Singurătatea dezumanizează(…). Singurătatea e, de altfel, marea boală a secolului”. Şi, după ce analizează posibilitatea, arătată de Hristos-Dumnezeu, de lecuire a singurătăţii – analizează şi NORMA TRĂIRII ÎNTRU ORTODOXIE – “să fii om pentru altul”, drept consecinţă a faptului că ai întâlnit contrariile din sufletul tău şi le-ai împăcat întru Dumnezeu-Jertfa de Sine, pentru COMUNIUNEA DE DUH-DUHUL COMUNITAR: ”Viaţa socială presupune comuniune, presupune colaborare, cooperarea  oamenilor între ei. Acesta este reversul singurătăţii.
Aşadar cheia e aici: avem nevoie de un om, dar ca să-l avem, trebuie să fim noi om pentru altul (s.n.).
Teologia mai nouă Il şi numeşte pe Iisus Hristos, cât a fost om pe pământ, „Om pentru altul”, aşa cum e şi Dumnezeu pentru altul, pentru noi toţi, Căruia îi spunem „Bun şi iubitor de oameni”.
Aş mai adăuga aici ceva: ca să intri în comuniune adevărată cu cineva, ca să-i fii folositor, trebuie să fii pregătit. Trebuie să înţelegi ce-i aceea comuniune. Trebuie s-o realizezi în tine însuţi, să întâlneşti contrariile din sufletul tău şi să le împaci”(s.n.) – vlădica ANTONIE concluzionează, pentru pilda Slăbănogului, care s-a plâns că “n-are om” (adică, n-are “pilă”…), care să-l ajute să ajungă la scăldătoare, cu toti cei teferi-volnici, ca să se vindece de “slăbănogeala sa”: “N-ai om? Ai Dumnezeu!”

Citeşte restul articolului aici

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: