Skip to content

MIHAIL EMINESCU – STAREŢ SUFLETESC ŞI CULTURAL UNIVERSAL

5 December 2010

Scris de Ioan GÂNDU

O teologie poetică unică în cultura universală (III)

Nici pomeneală de „nirvana”! Acesta-i un clişeu vulgarizator, repetat, din nefericire cu obstinaţie, chiar şi de oameni care îl iubesc pe Eminescu, dar se tem să-l urmeze pe potecile înguste şi aspre ale lepădării de sine, confundând grav chenoza creştină cu depersonalizarea indusă de filosofiile şi doctrinele amăgitoare asiatice! Ad augusta per angusta nu-i pentru ei, ci pentru alţii, consideraţiile confortabile, banale şi sterile pe această temă, care nu-i angajează lăuntric nicicum, fiindu-le mult mai la îndemână…

De filosofia indiană, înşelătoare şi impersonalistă, geniul său creştin se delimitase şi se desprin­sese, tranşant şi definitiv, respingându-l, după ce imprudent îl chemase, pe acel „copil mândru, / călărind pe un papagal, / având zâmbetul făţarnic / pe-a lui buze de coral”, care „păstrează, ca săgeţi, / numai flori înveninate / de la Gangele măreţ…”. Poetul, deja slăbit trupeşte, o clipă nefăcând paza minţii, se spovedeşte cu o umilinţă sfâşietoare şi sfinţitoare, în mod public, că a fost „lovit în piept” de-o astfel de „floare înveninată” şi „de-atunci, în orice noapte”, plânge „pe patul” său „deştept” acea „săgeată otrăvită” a făţarnicului şi falsului emisar ceresc, „fiul cerului albastru şi-al iluziei deşarte…”.

I-a lăsat Dumnezeu, credem noi în tradiţie scripturistică şi filocalică, un ghimpe în trup pentru smerenie, zicându-i, probabil, în taină desigur, ca odinioară Sfântului Apostol Pavel: „Îndeajuns îţi este ţie Harul pe care ţi l-am dat”! Mai limpede şi mai tranşant decât atât nici că se poate, numai noi, sărmănuţii citeţi, să fim vrednici de-a ne pătrunde ziditor de mesajul acesta de avertizare, pe cât de sever, pe atât de iubitor, asupra amăgitoarelor filosofii şi doctrine orientale, pierzătoare de suflete imprudente! Toţi sfinţii ne lasă astfel de atenţionări, pentru că nu se ştie dacă noi vom avea forţa de a mai ieşi din aceste capcane, cum ei, cu Mila lui Dumnezeu, s-au învrednicit s-o facă! O greşeală nu trebuie nicicând repetată, cu atât mai puţin încercată!

Şi Sfântul Simeon Noul Teolog mărturisea în Imnurile sale dumnezeieşti tot felul de erori şi păcate grele (înclinăm să credem că unele mult exage­rate, pentru ca noi să nu ne descurajăm, văzându-ne mi­zeria şi sărăcia lăuntrică!) şi nimeni nu s-a gândit vreodată să-i conteste sfinţenia vieţii, înafara detractorilor săi orbi şi opaci spiritual, care i-au socotit sublimul ceresc şi realismul mistic ortodox al imnurilor, ca pe un semn de slăbiciune nervoasă şi de exaltare emoţională!

CITEŞTE RESTUL ARTICOLULUI AICI

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: