Skip to content

FINANŢATORII ŞI SUSŢINĂTORII NAŢIONAL-SOCIALISMULUI

5 December 2010
by

Scris de SACCSIV

Vă voi prezenta în continuare detalii despre finanţatorii şi susţinătorii nazismului, personaje aparţinând grupului ELITELOR planetare, culmea, parte dintre ei fiind chiar… evrei. Pentru o mai bună înţelegere a evenimentelor, ele vor fi prezentate cronologic. Consider articolul util deoarece demonstrează că varianta cu care a fost îndoctrinată opinia publică, precum că Germania s-a ridicat din dezastrul în care era după primul război mondial doar construind autostrăzi este falsă prin omisiunile esenţiale.

În 1920 Averell Harriman şi George Herbert Walker reuşesc să controleze Hamburg-Amerika Line după negocieri cu Chief Executive Wilhelm Cuno şi M. M. Warburg, bancherul companiei. Cuno a contribuit cu mari sume de bani către nazişti în anii 1930.

În 1922 W.A. Harriman & Co. deschide sucursala ei europeană în Berlin cu ajutorul M. M. Warburg & Co. din Hamburg. Cu aceasta ocazie Harriman îl cunoaşte pe industriaşul german Fritz Thyssen, căruia curând îi pune la dispoziţie banca Union Banking Corporation din New York (formată în 1924 prin unirea cu Bank Voor Handel en Scheepvaart din Olanda a germanului) ce-l avea pe Prescott Bush (bunicul fostului preşedinte SUA) ca director. Un an mai târziu, Thyssen devine unul din cei mai mari bancheri ce l-au finanţat pe Hitler şi partidul nazist.

Friedrich „Fritz” Thyssen (1873 – 1951)

A fost un afacerist german, născut într-o familie de industriaşi. În 1923 îl întâlneşte pe generalul Erich Ludendorff (cel ce l-a lansat pe Hitler în politică). Deşi n-a fost membru al partidului nazist, a donat mari sume de bani către acesta şi a fost un susţinător al dictatorului. În noiembrie 1932 Thyssen şi Hjalmar Schacht l-au sfătuit pe preşedintele Paul von Hindenburg să-l numească cancelar pe Adolf Hitler. În 1933 a convins asociaţia industriaşilor germani să finanţeze campania partidului. În 1937 protestează la Hitler, condamnând prigonirea creştinilor şi a evreilor din Germania. În 1939 compania sa este naţionalizată (nazismul, denumit de fapt Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, adică partidul naţional socialist al muncitorilor din Germania, dorea devenirea ţării într-o Volksgemeinschaft – comunitate a poporului). În 1940 pleacă în Franţa cu intenţia de a emigra în Argentina, însă autorităţile Guvernului de la Vichy îl arestează şi-l trimit în Germania, unde stă împreună cu soţia în Sachsenhausen concentration camp iar din 1945 în Dachau concentration camp, de unde este eliberat de către aliaţi. În 20 noiembrie 1923 se ajunge la recordul de 130 000 000 000 de mărci germane pentru un dolar… Începând cu aprilie 1924 bancherul american Charles Dawes aranjează o serie de împrumuturi totalizând 800 de milioane de dolari pentru consolidarea combinatelor germane din industria chimică şi a oţelului. Cea mai mare parte sunt direcţionaţi către gigantul I.G. Farben, ce avea să devină stâlp central al efortului de război german. Fără capitalul din Wall Street, nu ar fi existat nici I. G. Farben, nici Adolf Hitler, nici al doilea război mondial… Principalii actori din Wall Street în această acţiune au fost Dillon, Reed & Co., Harris, Forbes & Co. şi National City.

CITEŞTE RESTUL ARTICOLULUI AICI

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: