Skip to content

REVISTE ROMÂNEŞTI ŞI GAZETARI ROMÂNI, DIN S.U.A.

21 October 2010

Scris de Adrian BOTEZ

 

1. Încă din 2008-2009, am reuşit să creez o punte de suflet (şi românească, de durere şi dor…), cu o primă revistă a românilor din California: revista Clipa, condusă de „Director Publisher”, DWIGHT LUCHIAN-PATTON şi de „Editor in Chief”, VERA LUCHIAN-PATTON. Aceştia, precum şi ceilalţi redactori şi colaboratori onorifici (Preot Chris Terhes, Eduard Ovidiu Ohanesian, Viorel Roman, Germania, Rev. Lazar Gog, Mariana Cristescu, Lazar Ladariu, Dr. Emil G. Onet, Gino Dobrescu, Octavian Curpas, Rev. Fr. Aurel Sas, Viorel Baetu, Germania, Nicolae Balint, Romania, Florentin Gurau, Romania) – sunt, toţi, români patrioţi, de mare valoare de Duh şi cărturărească, unii din România, dar, şi mai mulţi dintre ei, români, aruncaţi de valurile unei istorii nedrepte şi vitrege, pe multe alte tărâmuri şi ţărmuri de lume… – şi voiau să afle, prin mine, despre soarta şi, mai ales, semnificaţia profundă a pierderii, de către români/România, a Insulei Şerpilor (Nu vrem să uităm Insula Şerpilor!, Insula Şerpilor – forţa de echilibru mistic a României), despre soarta revoltei tinerilor basarabeni, ridicaţi, cu mâinile goale, cu un curaj părând nebunesc, în aprilie 2009, contra regimului comunistoid al lui Voronin (Requiem pentru Basarabia, România, “moldovenii” şi…”drăguţul de-mpărat”), dar şi adevăruri despre eroi, martiri şi genii româneşti (Sfinţi militari, genii protectoare de neam, mucenici şi martiri ai credinţei: Mihai Eminescu – 1850-1889)…

Deci, erau/sunt într-o “priză” de interes şi de participare spirituală continuă, la viaţa Cetăţii Româneşti! Nu cum sunt cei din jalnic-trădătoarea (de interes naţional), “aplaudaca” şi “yesmen-ita” noastră “intelighenţie” …locală, de doi bani grămada!

…Am fost absolut uluit de promptitudinea cu care Clipa californiană, această revistă a românilor “de peste mări şi ţări” mi-a publicat, ÎN REGIM DE URGENŢĂ, un articol despre neregulile flagrante ale bacalaureatului românesc – 2010, organizat de un ministru al cărui loc ar trebui să fie în banca de elev: ESCROCHERIE MINISTERIALĂ, IPOCRIZIE AROGANŢĂ ŞI BRIGANDISM PSEUDO-INTELECTUAL (Observaţii asupra aşa-zisei probe orale de Romană – 15-17 februarie, bacalaureat 2010)… Aceşti fraţi români, din diaspora, sunt infinit mai vii, deci mai interesaţi de realitatea românească, şi şi-au păstrat forţa şi “viteza de reacţie” faţă de eveniment – INTACTE!

…Anul 2010 a însemnat, pentru mine, întâlnirea cu români încă şi mai nostalgici şi (dacă ar fi fost posibil acest lucru…) şi mai „fierbinţi” de dorul de atât de depărtata, spaţial, Patrie – pe care şi-o poartă, precum pe o mare binecuvântare sau blestem, în mijlocul de Vatră, al Sufletului…

În primul rând, cu „timidul” (cum singur se defineşte… dar cât de arzător, în verb!) VIOREL NICULA, acest „factotum” al bravei, splendidei şi de toţi românii americani cititei reviste (…până în Hawaii şi…retur!), din Sacramento/California – Mioriţa USA. Cu o prietenie de un firesc cuceritor, VIOREL NICULA mi-a făcut onoarea de a-mi propune să mă număr printre redactorii revistei sale – şi, fireşte, am acceptat, cu multă bucurie! Mioriţa USA nu se desprinde cu o „iotă ori cirtă”, de „cordonul ombilical” al realităţii – mai ales, de acea realitate asupra căreia românii „diasporeni” au dovedit că pot avea o strălucită, benefică influenţă. Spre exemplu, numărul 38, Anul IV, din mai 2010, a izbândit să realizeze adevărate acte de vigilenţă a Duhului Românesc, de bravură intelectuală şi patriotică:

– A fost prima revistă din lume, care şi-a exprimat condoleanţele, către statul polonez, pentru tragedia de la Smolensk!

– După editorialul Mereu aproape de Polonia, urmează articolul problematizant, faţă de tragedia (şi!) Poloniei contemporane: A căzut un avion…şi, din nou, «a murit puţin» o ţară!, de Adrian Botez.

– Apoi, articolul Simonei Botezan, in memoriam prof. Liviu Librescu (Profesorul Liviu Librescu – în memoria eroului român de la “Virginia Tech”) – Liviu Librescu, profesorul român-erou, cel care, cu preţul vieţii sale, a salvat vieţile studenţilor dintr-o sală a Universităţii Virginia Tech, pe 16 aprilie 2007, atacaţi de un asasin psihopat!

Citeşte mai departe aici

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: