Skip to content

SFÎNTUL NICODIM AGHIORITUL DIN CUVÎNTUL AL IX-LEA DIN HRISTOITIA

11 October 2010

Scris de Florin STUPARU

Precuvîntare.

Potrivită este vremea şi îndemînatic ceasul ca să împrumut plîngătorul grai al Proorocului Ieremia şi să strig şi eu cu glas tînguitor: Cine va da apă capului meu şi ochilor mei izvor de lacrimi, ca să plîng prea cu amar, ziua şi noaptea, pe poporul Creştinilor? Şi pricina este că cine poate să nu-i plîngă pe Creştinii de astăzi, cînd se va gîndi că Fiul lui Dumnezeu a biruit cu moartea Sa pe cruce toate începătoriile şi domniile dracilor – precum zice Pavel: „Dezbrăcînd începătoriile şi domniile, i-au vădit de faţă, arătîndu-i biruiţi pe dînşii întru dînsa (în cruce adică)” (Coloseni 2:15) – iar Creştinii, cu vrăjile lor cele de multe feluri, îi arată iarăşi pe draci biruitori şi purtători de biruinţă? Cine poate să nu verse picături de lacrimi din inimă, cînd se va gîndi că Domnul nostru Iisus Hristos l-a scos pe diavolul afară, să nu mai muncească lumea şi pe Creştini – precum zice prin Evanghelistul Ioan: „Acum, stăpînitorul lumii acesteia se va goni afară” (Ioan 12:31) – iar Creştinii, cu ghicirile şi descîntecele lor, îl bagă iarăşi pe diavolul în lume şi-l fac să-i muncească? Cine nu se va jeli, gîndindu-se că din partea lui Hristos a pierit cu totul puterea Satanei – precum este scris: „Vrăjmaşului i-au lipsit săbiile pînă în sfîrşit” (Psalmul 9:6) – iar din partea Creştinilor se întăreşte iarăşi Satana şi înviază cu farmecele, cu legăturile, cu descîntecele şi cu vrăjile?

Şi, ca să zic în scurt, cine nu va mărturisi că aşezarea de astăzi a Creştinilor e vrednică de mult plîns şi de suspinuri? Căci ei – cu vrăjile, şi cu farmecele, şi băierile pe care le uneltesc şi cu alte sataniceşti şi vrăjitoreşti pîndiri pe care le fac – se silesc iarăşi să înnoiască vechea şi desfiinţata slujire a dracilor. Şi, măcar că pe faţă slujesc adevăratului Dumnezeu, dar pe ascuns ei se leapădă de El şi slujesc diavolului. Şi cea mai mare răutate este aceasta, că nicidecum nu simt Creştinii de astăzi că, cu vrăjile lor cele de multe feluri pe care le uneltesc, se leapădă de credinţa în Dumnezeu şi cred în draci, că Îl defaimă pe Hristos şi-l îmbrăţişează pe diavolul, şi vînd buna-credinţă şi aleargă la păgînătate.

O, mare înşelăciune! Pe cît este de ascunsă, pe atît şi de amăgitoare. O, mare înşelăciune! Pe cît este de amăgitoare, pe atît de vătămătoare de suflet şi purtătoare de moarte! Pentru aceasta, şi eu am hotărît să mustru această înşelăciune în acest cuvînt şi să dovedesc că nu se cade Creştinilor să se facă vrăjitori, nici să uneltească vreun fel de vrăjitorie. […]

Ce este vrăjitoria

Vrăjitoria este un fel de meşteşug şi învăţătură cu care se cheamă dracii şi-i întreabă şi răspund, arătîndu-le ori comori ascunse, ori năluciri în somn sau alte descoperiri ascunse. Iar cei ce uneltesc acest meşteşug se numesc „vrăjitori”, care-i împart pe draci în trei cete: în cei de sus (cei din aer), în cei de mijloc (cei de pe pămînt) şi în cei mai de jos (cei de sub pămînt). Şi zic că cei din aer sînt făcători de dragoste, iar cei de pe pămînt sînt buni şi răi, iar cei dedesubtul pămîntului sînt cu totul răi. Şi aceasta cu toate că toţi dracii sînt într-adevăr prea-răi şi făcători de rău şi niciodată nu sînt făcători de bine. […]

Creştinii au făgăduit la Sfîntul Botez să se lepede de Satana şi de lucrurile lui. Care este slujirea Satanei şi care este pompa sa.

Fraţilor Creştini, gîndiţi-vă că, atunci cînd aţi luat Sfîntul Botez, preotul v-a întrebat mai înainte (iar mai bine zis, prin preot, v-a întrebat Însuşi Hristos) dacă vă lepădaţi de Satana, şi de toate lucrurile sale şi de slujba şi pompa sa. Şi – aşa cum oamenii, cînd vor să cumpere vreun rob, îl întreabă mai întîi dacă vrea să le slujească şi apoi îl cumpără – tot astfel şi Hristos v-a întrebat pe voi, Creştinii, înainte de a vă boteza, dacă vă întoarceţi de la nemilostivul acela şi neruşinatul tiran Satana, şi de la toate lucrurile şi de la slujirea lui. „Te lepezi de Satana, şi de toate lucrurile lui şi de toată slujirea lui?” Şi fiecare din voi a răspuns prin naşul său şi a zis că se leapădă, şi urăşte şi se îngreţoşează nu numai de Satana, ci şi de toate lucrurile, şi slujirea şi cinstea lui: „Mă lepăd!”

Deci care este slujirea Satanei? Răspunde Chiril al Ierusalimului şi zice că sînt: ghicirile, farmecele, vrăjile, descîntecele, ghicirile prin morţi, prezicerile prin păsări şi toate celelalte feluri de vrăji. Acestea sînt tainele diavolului şi spurcatele şi necuratele serbări cu care se cinstea mai înainte ca un dumnezeu de Elini şi de închinătorii de idoli, iar acum (vai!) se slujeşte şi se cinsteşte de Creştinii care uneltesc aceste vrăji. Dar care este pompa Satanei? Răspunde dumnezeiescul Hrisostom şi zice că sînt nu numai teatrele, şi alergările cailor şi orice păcat, ci încă sînt şi descîntecele, întîlnirile, luările aminte la zile şi alte vrăji. „Deci, pompa satanei este teatrul, alergările de cai şi tot păcatul, pîndirea zilelor, descîntecele şi semnele cele rele” (La statui).

Acesta este cuvîntul şi răspunsul pe care l-aţi dat cînd v-aţi botezat, adică: „Mă lepăd de Satana, şi de toate lucrurile lui şi de toată cinstea lui şi de toată pompa lui!” Cuvîntul acesta, zic, este o făgăduinţă şi tocmeală pe care aţi dat-o, fraţilor, ca să vă lepădaţi de Satana, de lucrurile, de slujirea şi de pompa lui şi să-L iubiţi pe Hristos şi să-I slujiţi Lui. Precum zice dumnezeiescul Hrisostom: „Acest glas este legătură cu Stăpînul Hristos. Şi – după cum noi, cînd cumpărăm robi, mai întîi îi întrebăm pe ei dacă voiesc a ne sluji – aşa face şi Hristos. Voind să te ia ca să-L slujeşti pe El, întîi te întreabă dacă voieşti a te lepăda de tiranul acela sălbatic şi aspru şi apoi primeşte înscrisul de la tine. Căci stăpînirea Lui nu este silită.”

Creştinii trebuie să-şi aducă aminte totdeauna de făgăduinţele pe care le-au dat lui Hristos cînd s-au botezat şi mai ales de: „Mă lepăd de satana şi de toată slujirea lui!”

Drept aceea – fiindcă acest fel de tocmeală şi făgăduinţă aţi dat lui Hristos, ca să vă lepădaţi de Satana şi de toată slujirea lui – pentru ce călcaţi acum făgăduinţa şi tocmeala voastră? De ce-L lăsaţi acum pe Hristos, Căruia v-aţi făgăduit să-i slujiţi şi din tot sufletul să vă închinaţi Lui, şi vă duceţi la vrăjitori şi la Ţigănci? Ca să zic aşa: vă duceţi la diavolul şi-i slujiţi lui prin cele multe feluri de ghiciri? Nu ştiţi, ticăloşilor, că făgăduinţa ce aţi dat-o va fi cerută ca o datorie în ziua judecăţii? Nu ştiţi că se cade a păzi ca lumina ochilor contractul acesta, ca să-l daţi ca pe un amanet întreg înfricoşatului Judecător? Nu ştiţi că acest cuvînt ce aţi dat atunci – adică: „Mă lepăd de tine, Satano, şi de toată slujirea ta şi de toată pompa ta!” – se cade a-l cugeta şi a-l avea totdeauna în gură, ca să nu-l uitaţi? Căci aşa vă porunceşte Hrisostom: „Căci aceasta zicem: Mă lepăd de tine, Satano! Şi, precum zicem aici acest glas, aşa ni se va cere nouă răspuns pentru el acolo, în ziua aceea. Şi sîntem datori a păzi întreg zălogul acesta, spre a-l da în ziua judecăţii” (La statui).

Căci, dacă totdeauna veţi cugeta acest cuvînt şi-l veţi avea în pomenirea şi în gura voastră, atunci cuvîntul acesta se va face ca un frîu şi zăbală care să vă împiedice de la orice fel de vrajă. Acest cuvînt are să vă oprească, atunci cînd veţi fi bolnavi, de a vă duce să chemaţi vrăjitori să vă descînte, sau să vă toarne cărbuni deasupra capului sau să vă lege la gît şi la mîini băieri şi potcoave. Cugetînd des acest cuvînt, el n-are să vă lase a vă mai duce la vrăjitori, nici la Harapi şi la Ţigănci, spre a le cere să vă arate cu vrăjile lor ori comori ascunse în pămînt, ori banii ce i-aţi pierdut sau alte lucruri ascunse. Cuvîntul acesta se va face vouă armă tare şi toiag de fier, ca să nu vă mai temeţi, cînd ieşiţi afară din casa voastră, de întîlnirile bune ori rele ale oamenilor, nici de întrebări, şi de glasul păsărilor şi zborul lor.

Dar ce zic eu? Acest cuvînt, împreună cu semnul cinstitei Cruci, se vor face vouă zid nebiruit pentru a nu vă teme nici de însuşi diavolul cu toată înarmarea lui. Numai să nu încetaţi a cugeta acest cuvînt în casă şi afară, dimineaţa şi seara, şi totdeauna şi în tot locul. Dar mai cu seamă cînd ieşiţi afară din casă, fără acest cuvînt să nu ieşiţi! Aşa vă porunceşte să faceţi aurita şi bine-grăitoarea gură a lui Ioan: „Pentru aceasta, vă rog să fiţi curaţi de această înşelăciune şi ca pe un toiag să aveţi acest cuvînt! Şi, precum nimeni din voi nu îndrăzneşte a se coborî în tîrg fără încălţăminte şi fără haine, aşa să nu ieşiţi niciodată în tîrg fără acest cuvînt. Ci, cînd voieşti a călca pragul uşii casei tale, acest grai zi-l mai întîi: Mă lepăd de tine, Satano, şi de pompa şi de toată slujirea ta şi mă împreun cu Tine, Hristoase! Şi niciodată să nu ieşi din casă fără graiul acesta. Acesta îţi va fi ţie toiag, acesta armă, acesta cetate nebiruită! Şi, împreună cu graiul acesta, fă şi semnul Crucii pe frunte. Căci aşa, nu numai om întîlnindu-te, ci chiar diavolul nu poate a te vătăma cu ceva, văzîndu-te pe tine îngrădit cu aceste arme pretutindeni” (La statui).

Pentru ce au căzut Creştinii în vrăjitorii.

Şi, într-adevăr, toată pricina pentru care Creştinii de astăzi au căzut în toate lucrurile cele rele ale diavolului şi mai cu seamă în vrăjile cele de multe feluri este fiindcă nu cugetă cele dintîi făgăduinţe şi tocmeli ce au dat lui Hristos cînd s-au botezat, ci le-au uitat pe acestea şi desăvîrşit le-au şters din pomenirea şi din inima lor. Pentru aceea au urmat la ei acele înfricoşate cuvinte pe care le-a zis Domnul: „Iar cînd duhul cel necurat va ieşi din om, umblă prin locuri fără apă, căutînd odihnă, şi nu află. Atunci, zice: Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit (adică în omul din care a ieşit)! Şi, venind, o află deşartă, măturată şi împodobită (adică inima omului). Atunci, se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decît el; şi, intrînd, locuiesc acolo în lăuntru, şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decît cele dintîi” (Matei 12:43).

Tîlcuind acest grai al Evangheliei, Teologul Grigorie zice (în cuvîntul pentru Botez) că se înţelege pentru Creştinii cei botezaţi care-l izgonesc pe diavolul din inima lor prin Sfîntul Botez şi prin făgăduinţele ce au dat; iar dacă vor lăsa casa inimii şi a sufletului lor nelucrătoare şi deşartă, fără de darul lui Hristos şi fără cugetarea şi pomenirea făgăduinţelor ce au dat, diavolul pe care l-au izgonit din ei intră iarăşi cu mai multă şi mai puternică gătire decît cea dintîi, şi aşa se fac cele mai de pe urmă ale lor mai rele decît cele dintîi. „Dacă a ieşit dintru tine duhul cel necurat şi materialnic, izgonit fiind prin botez, el nu suferă izgonirea şi nu primeşte a fi fără de casă şi fără de vatră… Şi iarăşi se întoarce la casa dintru care s-a izgonit. Neruşinat este, pricinuitor este; iarăşi se obrăzniceşte, iarăşi ispiteşte. Iar dacă Îl va afla pe Hristos locuind în lăuntru şi umplînd locul (inima) pe care el (diavolul) l-a deşertat, iarăşi se întoarce; iar dacă va afla măturat şi împodobit locul cel din lăuntrul tău şi gata de a primi asemenea ori pe acesta, ori pe acela care va apuca mai înainte, îndată sare în lăuntru şi locuieşte cu mai multă gătire. Şi se fac cele mai de pe urmă ale omului aceluia mai rele decît cele dintîi.”

Cel ce fac vrăji sau umblă după ele se leapădă de Hristos şi se unesc cu diavolul.

Dar ce aduc eu dovediri de departe, ca să vă arăt că toţi vrăjitorii şi vrăjitoarele îl bagă pe diavolul întru sine? Mărturia este şi mai aproape. Vezi acea babă rea şi prea-beţivă cum deschide gura şi cască? O vezi cum şopteşte şi suflă peste bolnav? Prin această căscătură, îl bagă pe necuratul duh în inima ei; cu şoptirea, îi roagă pe draci şi cu suflatul scoate lucrarea cea drăcească din gura ei şi o dă bolnavului. O vezi pe cealaltă muiere spurcată care amestecă otrăvuri ca să tragă bărbaţi spre dragoste? Şi ea asemenea cheamă şi face acestea cu lucrarea cea drăcească. O urgisitelor! O blestematelor de Dumnezeu! O, noilor Iezavele! Căci – precum Iezavela aceea uneltea vrăjile şi farmecele spre a-i trage pe bărbaţi la dragostea ei, precum scrie: „Curviile Iezavelei şi fermecătoriile ei se înmulţesc încă” (IV Împăraţi 9:22) – aşa şi acestea, urmînd ei, s-au făcut vrăjitoare şi fermecătoare.

Îl vezi pe cel ce leagă nod cu aţă, şi unghii şi peri omeneşti şi şopteşte cînd se fac nunţile? Acesta îi strigă pe draci, şi-i bagă întru sine şi apoi cu lucrarea lor îi leagă pe cei însuraţi. O urgisiţi de Dumnezeu! O spurcaţilor! Vai şi amar celor ce fac acest fel de lucrare satanicească! A, şi nu ştiu ticăloşii ce înfricoşată muncă au să moştenească pentru că se fac pricină a se ocărî cinstita nuntă, a se urî cei însuraţi şi în cele din urmă a se despărţi cei pe care Dumnezeu i-a împerecheat!

Îi vezi pe acei preoţi ori mireni Creştini care scriu băieri pe hîrtie sau fac potcoave ori altele de acest fel, şi cu acestea taie frigurile şi alte boli? Îi vezi pe cei ce se duc la miezul nopţii în locuri pustii, şi citesc Solomonia ori grăiesc alte nume drăceşti şi caută să găsească comori ascunse sau banii pe care i-au pierdut? Ori ca să facă să moară vreun vrăjmaş al lor, ori fiul aceluia, ori dobitocul? Îi vezi pe cei ce tămîie strigoii casei lor sau junghie dobitoace la temelia casei? Sau, închinîndu-se, salută luna cînd este nouă, sau cred în nălucirile ce se văd în ape, în vîrcolaci, strigoi şi păzirea zilelor superstiţioase? Toţi aceştia se despart cu totul de Hristos şi locuiesc şi se împrietenesc cu diavolii; şi prin lucrarea lor zic şi lucrează cîte le zic şi le lucrează.

Îi vezi pe cei ce iau aminte la glasul păsărilor, şi la întîlnirile oamenilor şi la piciorul cu noroc? Îi vezi pe cei ce trec prin foc, pe cei ce fac vrăji prin chemări şi pe cei ce ghicesc norocul şi ursitul în palmă? Îi vezi încă şi pe cei ce nu fac vrăji, ci se duc şi le cer de la vrăjitori cînd sînt bolnavi, sau cînd li se întîmplă vreo pagubă, ori au vreun proces la judecată sau altă nevoie şi întristare? Toţi aceştia – fără a deosebi pe vreunul: şi cei care le lucrează, şi cei ce le pătimesc – toţi se fac peşteră a lucrării duhului celui necurat, şi se leapădă cu totul de credinţa lui Hristos şi de Hristos şi se unesc cu Satana şi cu slujirea şi pompa lui. Şi, prin urmare, toţi sînt lepădători ai tocmelilor ce au dat la Sfîntul Botez că se leapădă de Satana şi de toată slujirea lui şi că se unesc cu Hristos, cu credinţa şi cu învăţăturile Lui. O, jalnică întîmplare! O, mare pierzare a Creştinilor!

Vrăjitorii nu sînt şi nici nu se cade să se numească „Creştini”.

Aşadar cum mai pot fi sau a se mai numi „Creştini” cei care lucrează unele ca acestea? Creştini şi vrăjitori? Creştini şi descîntători? Creştini şi ghicitori? Creştini şi fermecători? Creştini şi slujitori dracilor? Ducă-se încolo, să nu fie! Căci ce unire are lumina cu întunericul sau adevărul cu minciuna? Sau Fiul lui Dumnezeu cu fiii diavolului? Sau Hristos cu Veliar? Pentru aceea, în deşert se laudă ei că sînt Creştini, căci nici un folos nu cîştigă numai din numele simplu al creştinismului, deoarece lucrurile lor sînt satanice, sînt antihcristice. Da, Creştini şi bine-credincioşi, însă numai cu cuvîntul şi cu chipul; iar cu năravul şi cu lucrul, vînzători ai creştinismului, şi necredincioşi şi păgîni.

Pentru aceea, avea dreptate Sfîntul Ioan Gură de Aur a-i numi pe aceşti Creştini mai răi şi decît Elinii, zicînd aşa despre ei: „Deci, cu cuvîntul, se află mulţi Creştini, iar cu năravul puţini şi rari. Cu chipul, ca nişte Creştini şi ucenici ai lui Hristos, iar cu năravul ca nişte vînzători; prin cuvînt, bine-credincioşi, iar cu purtarea necredincioşi şi cu lucrurile păgîni. Precum a zis Proorocul David: «Şi s-au amestecat între păgîni şi au deprins obiceiurile lor» (Psalmul 105:34). Şi cu adevărat s-a împlinit proorocia întru noi; căci ce fel de Creştini sînt aceştia care cască gura la basme şi poveşti, şi la cuvîntări de neamuri şi vrăji, la astrologie şi la farmece, la băieri şi la glasul păsărilor, şi care aprind felinare la fîntîni şi izvoare şi se spală, şi care iau aminte la zile şi la înconjurarea anilor, şi care trec prin foc şi iau aminte la visuri, şi întîlniri şi altele de acest fel? Cum pot fi Creştini cei care fac unele ca acestea şi cu ce îndrăzneală cutează a se mai numi «Creştini»? Sau cum îndrăznesc a se apropia de Dumnezeieştile Taine cei ce se află mai rău şi decît păgînii? Celor ce fac acestea, nimic nu le foloseşte a se mai numi «Creştini». Căci – după cum fata fecioară, cu dreptate şi după vrednicie se numeşte şi este fecioară pînă cînd îşi păzeşte fecioria sa, iar după ce se va înşela de cineva şi se va strica pierzîndu-şi fecioria nu mai este încă fecioară – aşa şi celui ce se numeşte «Creştin» nu-i este nici un folos a se mai numi «Creştin» dacă nu va păzi tocmelile [botezului], şi va călca făgăduinţa, şi va lepăda cuvîntul Sfintei Evanghelii şi va face lucrurile păgînilor” (Cuvînt pentru proorocii mincinoşi).

Incheiere — Hristos îi va ferici la Judecată pe cei care nu i-au primit pe vrăjitori.

Sfîrşesc pecetluind acest cuvînt de faţă cu spusele dumnezeiescului Hrisostom şi ale Marelui Vasile. Şi vă zic că –  dacă voi, Creştinii, nu numai că nu veţi unelti vreo vrajă, ci desăvîrşit nu veţi chema vrăjitori şi vrăjitoare să vă descînte sau să vă dea băieri la bolile voastre, ori să alergaţi la ei ca să vă arate oarecare lucruri, sau să vă ajute la vreo nevoie – dacă, zic, vă veţi păzi de acestea, să ştiţi că îh ziua Judecăţii are să vă ia Hristos pe fiecare de mînă şi

are să vă pună înaintea priveliştii aceleia a toată lumea, a îngerilor, a Arhanghelilor şi a tuturor oamenilor sfinţi celor din veac. Şi are să zică: Acest om, îmbolnăvindu-se oarecînd şi fiind îndemnat de toţi să cheme vrăjitori şi vrăjitoare spre a-i descînta ca să-l facă sănătos din boală, nu s-a dus să facă acest lucru, pentru numele Meu şi pentru frica Mea, ci a judecat mai bine să moară, decît să se lepede de dragostea Mea.

Aşa o adeverează aurita gură a lui Ioan: „Înţelege cît de mare cunună vei lua acolo, cînd de faţă vor fi îngerii şi toţi Arhanghelii! Atunci, apropiindu-Se şi luîndu-te de mînă, Hristos te va purta în lăuntrul priveliştii aceleia şi va zice îh auzul tuturor: Acest om, prinzîndu-se oarecînd de friguri şi mulţi sfătuindu-l a se izbăvi de boală, pentru numele Meu şi evlavia cea către Mine, ca să nu se poticnească în ceva, i-a îmbrîncit şi i-a înfruntat pe cei ce se făgăduiau să-l vindece cu chipul acela vrăjitoresc şi a ales mai bine a muri în boală decît să vîndă cinstea cea către Mine” (Cuvîntul al 5-lea asupra Iudeilor).

Deci, la toate nevoile şi întîmplările voastre, alergaţi la ajutorul lui Dumnezeu, la sprijinirea Născătoarei de Dumnezeu şi la mijlocirile Sfinţilor, ca şi de bolile şi nevoile voastre să vă vindecaţi, şi din veşnicele munci să vă izbăviţi şi împărăţiei cerurilor să vă învredniciţi. Căreia noi toţi să ne învrednicim, cu Darul lui Hristos! Amin!

Read more: SFÎNTUL NICODIM AGHIORITUL DIN CUVÎNTUL AL IX-LEA DIN HRISTOITIA http://axa.info.ro/arhiva/anul-ii/axa-25/item/204-sf%C3%AEntul-nicodim-aghioritul-din-cuv%C3%AEntul-al-ix-lea-din-hristoitia#ixzz122qDrwFd

 

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: