Skip to content

SĂ NE ÎNTEMEIEM VIAŢA DOAR PE ÎNVĂŢĂTURA SFINŢILOR PĂRINŢI

11 October 2010

Scris de Artemie POPA

Sînt unele lucruri cu care suntem de acord, cei mai mulţi dintre cei puţini, care mai vor să creadă în Dumnezeu. Aşa, de pildă, suntem de acord cu faptul că apostazia generală se adânceşte tot mai mult; imoralitatea susţinută de toate patimile, şi mai ales cele ce ţin de desfrânare, i-a cuprins aproape pe toţi; iar înghiţirea tuturor credincioşilor Ortodocşi într-o singură „religie”, avându-l drept căpetenie supremă pe papa, nu este prea departe în timp, din nefericire. De asemenea, izbucnirea unui al treilea război mondial este şi ea aproape. Într-un cuvânt, pregătirea venirii lui Antihrist se face cu multă râvnă de către toţi închinătorii la idolii lumii acesteia.

Aşadar, privim oarecum realist situaţia în care ne ducem viaţa şi vedem bine patimile şi primejdiile care vor veni peste noi. Cînd e vorba însă de soluţiile mântuitoare, aici cei mulţi dintre cei prea-puţini care vor să creadă în Dumnezeu nu mai văd cum trebuie – chipurile prin care să facă faţă tuturor acestor rele şi să le învingă. Cauza principală pentru care se întâmplă aceste lucruri stă în faptul că nu ne raportăm cu toţii, în aceeaşi măsură, la izvorul neînşelător a toate învăţăturile mântuitoare, adică la scrierile Sfinţilor Părinţi.

Pentru că – trebuie să se ştie bine, de către oricine – nici o soluţie la problemele grave pe care le avem astăzi nu este mîntuitoare dacă nu este întemeiată doar pe scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Dacă ne-am întemeia hotărîrile noastre doar pe scrierile lor, atunci încetul cu încetul, lumea ar fi poate alta. N-am sta deloc la discuţii când ar fi vorba de primirea actelor biometrice, care în final vor duce la primirea pecetei Antihristului pe mână sau pe frunte. N-am sta deloc la discuţii când ar fi vorba de a ne ruga cu ereticii – şi, în primul rând, cu papiştii. N-am mai sta pe gânduri cînd am vedea că suntem în diferite necazuri, ci am căuta să ne vedem cît mai repede şi continuu păcatele de moarte în care ne aflăm, spre a le părăsi şi a le înlocui cu faptele bune opuse lor. Dar toate cele zise mai sus rămân o utopie atît timp cît, aşa cum am mai spus, nu ne întemeiem deloc gîndirea numai pe scrierile Sfinţilor Părinţi.

Cît de trist este faptul că vin unii oameni la preoţii duhovnici cu problemele lor şi, în loc ca aceştia să-i facă să-şi vadă păcatele grave în care trăiesc, ei îi pun pe căi greşite prin faptul că le spun că sunt legaţi (că au legături), că au asupra lor blesteme din neam în neam sau că trebuie să facă diverse reţete de posturi şi rugăciuni la anumite ore, de un anumit număr de ori, cu un anumit număr de lumânări şi aşa mai departe. Cît priveşte rugăciunile şi postul, sigur că ele sunt binevenite, dar nu sub forma unor reţete ca mai sus, înţelese în chip magic. Însă trebuie să se ştie că, atât timp cât omul nu-şi vede păcatele de moarte în care trăieşte (iar astăzi trăiesc aşa aproape toţi) şi nu le părăseşte, rugăciunea şi postul puţin îl vor ajuta. Pentru că nici Dumnezeu nu-l va scoate din necazurile lui văzându-l pe preotul duhovnic că-l lasă mai departe să trăiască în păcatele de moarte din pricina cărora, în final, îşi va pierde mântuirea. Mă gîndesc câţi preoţi duhovnici (iar preoţii de mir sunt toţi duhovnici) mai întreabă la spovedanie neapărat pe toţi cei ce li spovedesc dacă nu cumva trăiesc în păcate de moarte. Întrebări de felul acesta: Nu cumva ai părăsit Ortodoxia mergînd pe la eretici? Nu cumva trăieşti necununat? Nu cumva îţi înşeli soţia/soţul? Nu cumva faci sex oral sau anal? Nu cumva cununia ta nu este validă deoarece te-ai cununat cu cineva care nu este Ortodox şi care nu s-a botezat înainte? Nu cumva te-ai cununat fiind în înrudire trupească sau duhovnicească nepermisă de canoanele Sfinţilor Părinţi? Nu cumva ai făcut sau ai fost de acord cu avorturile, inclusiv cele neştiute, care se fac azi de toată lumea prin folosirea steriletului şi a pilulelor anticoncepţionale (şi a altor metode contraceptiv/avortive)? Nu cumva ai divorţat şi te-ai recăsătorit împotriva canoanelor? Nu cumva crezi că poţi împăca trăirea în Ortodoxie cu propovăduirea evoluţionismului, cu satanismul, cu vrăjitoria, cu masoneria, cu yoga, radiestezia, bioenergetica, spiritismul, acupunctura, cristaloterapia etc.? Şi, dacă află astfel de păcate, să le canonisească şi să-i înveţe pe ucenicii lor după cum cer Sfinţii Părinţi. Dar acest lucru nu se mai poate întâmpla astăzi decît în rare cazuri, pentru că arhiereii şi preoţii nu se mai întemeiază în învăţăturile lor numai pe scrierile Sfinţilor Părinţi. Ori, dacă am vrea renaşterea duhovnicească a neamului românesc ar trebui ca tema principală a predicilor să fie despătimirea şi învăţăturile despre felul cum trebuie dus războiul duhovnicesc.

În încheiere, trebuie să ne fie limpede tuturor că – dacă mai vrem să facem ceva ca familii creştine, sau mai bine zis ca persoane individuale care am vrea să fim asemenea lui Lot în Sodoma zilelor noastre – vom putea face lucrul acesta doar rugându-ne cu luare aminte şi întemeindu-ne mereu doar pe scrierile Sfinţilor Părinţi. Şi, dacă ar fi să trimitem la cele mai importante dintre ele, acestea ar fi tâlcuirile Sfîntului Ioan Gură de Aur la Sfinta Scriptură (şi celelalte scrieri ale lui), Filocaliile şi Pidalionul.

Read more: SĂ NE ÎNTEMEIEM VIAŢA DOAR PE ÎNVĂŢĂTURA SFINŢILOR PĂRINŢI http://axa.info.ro/arhiva/anul-iii/axa-40/item/507-sa-ne-intemeiem-viata-doar-pe-invatatura-sfintilor-parinti#ixzz1242DkISF

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: