Skip to content

PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI IV

11 October 2010

Scris de Ionel MOŢA

CAPITOLUL XXI

Împrumuturile interne. Pasivul şi impozitele. Preschimbările titlurilor. Casele de economii şi renta. Suprimarea bursei efectelor publice. Taxarea valorilor industriale.

Voi mai adăuga la cele ce vi le-am spus în capitolul precedent, o explicare amănunţită a împrumuturilor interne. Despre împrumuturile externe n-o să vă mai spun nimic, deoarece acestea umpleau casele noastre cu banii naţionali ai creştinilor, iar pentru statul nostru viitor nu vor mai exista străini, adică nu va mai fi nimic extern. Noi ne-am folosit de corupţia administratorilor şi de neglijenţa conducătorilor pentru a primi sume duble, triple şi încăşi mai mari, împrumutând guvernelor creştine bani de care statele lor nu aveau deloc trebuinţă. Cine ar putea oare face acelaşi lucru cu noi?… Iată de ce nu vă voi vorbi în amănunte decât despre împrumuturile interne.

Când fac un împrumut, statele deschid o subscripţie pentru cumpărarea obligaţiilor lor. Pentru ca acestea să poată fi cumpărate de oricine, se tipăresc astfel de hârtii de la o sută până la o mie; în acelaşi timp se face o reducere pentru subscrierile cele dintâi. A doua zi are loc o ridicare de preţuri artificială, aşa zicând pentru că toată lumea se aruncă asupra lor. Câteva zile mai târziu, casele Vistieriei sunt, zice-se, pline, şi nici nu se mai ştie unde să se pună atâţia bani (atunci de ce i-au mai cerut?). Subscripţiile întrec de mai multe ori emisiunea împrumutului: atât de mare e încrederea în poliţele guvernului.

Dar, după ce comedia s-a jucat, Sfatul se trezeşte în faţa unui pasiv, a unui pasiv foarte greu. Pentru a plăti interesele, trebuie să se recurgă la noi împrumuturi care nu absorb ci măresc numai datoria principală. Când creditul e epuizat, trebuie, prin noi impozite, să se acopere nu împrumutul în sine, ci numai interesele împrumutului. Aceste impozite sunt un pasiv, întrebuinţat pentru a acoperi un alt pasiv…

Vine apoi vremea conversiunii, a preschimbărilor, care nu fac altceva decât să micşoreze plata intereselor, dar nu acoperă datoriile şi care, ce-i mai mult, nu pot fi făcute fără învoirea împrumutătorilor: anunţând o preschimbare a titlurilor, se oferă de a se plăti banii celor ce nu se învoiesc să-şi preschimbe valorile. Dacă toţi şi-ar arăta dorinţa de a-şi lua înapoi banii, guvernele ar fi prinse în propriile lor laţuri, şi s-ar găsi în imposibilitatea de a plăti banii pe care îi oferă. Din fericire, supuşii guvernelor creştine, puţin pricepuţi în afacerile financiare, au preferat totdeauna oarecari pierderi asupra cursului şi o micşorare a interese­lor, riscului unor noi învestiri a banilor, iar prin aceasta au dat adesea putinţă guvernelor de a se scăpa de un pasiv de mai multe milioane.

Cu datoriile externe, creştinii nu îndrăznesc însă să facă astăzi tot aşa, deoarece ştiu că noi ne-am cere înapoi toţi banii.

De asemenea, o bancrută recunoscută va dovedi, odată pentru totdeauna statelor, lipsa de legătură dintre intere­sele popoarelor şi acelea ale guvernelor de astăzi.

Vă atrag toată atenţia asupra acestui lucru, şi încă asu­pra celui următor: astăzi toate împrumuturile interne sunt consolidate prin datorii cuprinse sub numele de flotante, adică prin datorii a căror scadenţe sunt mai mult ori mai puţin apropiate. Aceste datorii se compun din banii depuşi în casele de economii şi în casele de rezervă. Cum aceste fonduri rămân multă vreme în mâinile guvernului, ele se evaporează pentru a se plăti cu ele interesele împrumutu­rilor externe şi în locul lor se pune o sumă echivalentă de depuneri de rentă.

Acestea din urmă sunt acelea care umplu toate golurile din casele statului la creştini.

Când ne vom urca pe tronul lumii, toate aceste învâr­tituri financiare vor fi desfiinţate fără a lăsa vreo urmă, deoarece nu corespund intereselor noastre; vom desfiinţa de asemenea toate bursele de efecte publice, deoarece noi nu vom îngădui ca prestigiul puterii să ne fie clătinat prin variaţia preţurilor valorilor noastre. Ele vor fi declarate prin lege la preţul valorii lor complete, fără vreo fluctuaţie posibilă, (căci urcarea preţului dă naştere scăderii lui; în acest fel ne-am jucat, la începutul luptei noastre, cu valorile creştinilor).

Vom înlocui bursele prin nişte mari aşezăminte de cre­dit special, a căror menire va fi de a taxa valorile indus­triale după vederile guvernului. Aceste aşezăminte vor fi în stare să arunce zilnic pe piaţă valori de câte cinci sute de mili­oane. În acest fel toate întreprinderile industriale vor depinde de noi. Vă puteţi închipui ce putere câştigăm prin aceasta.

CAPITOLUL XXII

Taina viitorului. Răul secular e temelia binelui viitor. Aureola puterii şi adorarea ei mistică.

În tot ceea ce v-am expus până aci, m-am silit să vă arăt secretul întâmplărilor din trecut şi de astăzi; ele anunţă un viitor deja aproape de a se înfăptui. V-am arătat secretul legăturilor noastre cu creştinii şi al operaţiilor noastre financiare. Îmi mai rămân puţine lucruri de spus în legătură cu acestea.

Noi avem în mâini cea mai mare putere modernă, aurul: îl putem scoate în două zile din depozitele noastre, în ce cantitate ne va plăcea.

Mai trebuie oare să dovedim că stăpânirea noastră e predestinată de Dumnezeu? Oare nu vom dovedi prin o asemenea bogăţie că tot răul pe care am fost siliţi a-l face în cursul atâtor veacuri, a contribuit în sfârşit la adevăratul bine, la punerea în ordine a tuturor lucrurilor?… Iată confuzia dintre noţiunile binelui şi a răului. Ordinea va fi restabilită, cu oarecari violenţe, dar va fi restabilită. Vom dovedi că suntem nişte binefăcători, noi, cei care am redat lumii chinuite adevăratul bine, libertatea omului, care se va putea bucura de odihnă, de demnitatea raporturilor, cu condiţia, bineînţeles, de a se supune legilor stabilite de către noi. În acelaşi timp vom explica oamenilor că libertatea nu însemnă desfrâu şi dreptul la destrăbălare; de asemenea demnitatea şi puterea omului nu însemnă dreptul fiecăruia de a proclama principii distructive, cum ar fi dreptul conştiinţei, dreptul egalităţii şi altele asemă­nătoare; şi iarăşi nici dreptul omului nu constă deloc în dreptul de a se aţâţa pe sine însuşi şi de a aţâţa pe alţii, făcând paradă cu talentele sale oratorice în adunări zgomo­toase. Adevărata libertate constă în inviolabilitatea persoa­nei care se supune cu cinste şi exactitate tuturor legilor vieţii în comun; demnitatea omenească constă în conştiinţa drepturilor pe care le are şi totodată în aceea a drepturilor pe care nu le are individul, iar nu în singura desfăşurare, după bunul său plac, a temei „EULUI” său.

Puterea noastră va fi glorioasă, deoarece va fi mare, va stăpâni şi îndruma şi nu se va lăsă târâtă de şefi de partide şi de oratori care zbiară cuvinte nebune, pe care le numesc principii înalte dar care nu sunt, la drept vorbind, decât nişte utopii. Puterea noastră va fi stăpâna ordinii din care se naşte toată fericirea oamenilor. Aureola acestei puteri îi va câştiga o adorare misticăşi veneraţia poporului. Adevă­rata forţă nu stă la târguiala cu nici un fel de drept, nici chiar cu dreptul divin; de aceea nimeni nu îndrăzneşte să o atace şi să-i răpească nici cea mai mică părticică a puterii ei.

CAPITOLUL XXIII

Reducerea producţiei obiectelor de lux. Mica industrie. Lipsa de lucru („şomajul”). Oprirea beţiei. Condamnarea la moarte a societăţii vechi, pentru a o învia sub o altă formă. Alesul lui Dumnezeu.

Pentru ca popoarele să se obişnuiască cu supunerea, trebuiesc obişnuite mai întâi cu modestia, şi prin urmare trebuie micşorată producţia obiectelor de lux. Prin aceasta vom îmbunătăţi moravurile stricate de rivalitatea luxului. Vom restabili mica industrie, care va aduce atingere capitalurilor particulare ale fabricanţilor. Acest lucru e trebuincios şi pentru motivul că marii fabricanţi conduc, adesea fără a o şti, ce-i drept, spiritul maselor împotriva guvernului. Un popor care se ocupă cu mica industrie, nu cunoaşte „şomajul”, lipsa de lucru, e legat de ordinea existentăşi prin urmare de puterea stăpânirii. „Şomajul” e lucrul cel mai primejdios pentru guvern. Pentru noi, însemnătatea lui va pieri, de îndată ce puterea va trece în mâinile noastre. Beţia va fi de asemenea oprită prin lege şi pedepsită ca o crimă împotriva omenirii, deoarece oamenii care cad în ea sunt transformaţi în dobitoace sub influenţa alcoolului.

Supuşii, o repet încă odată, nu se supun orbeşte decât unei mâini hotărâte, cu desăvârşire independente de ei, în care ei văd o sabie care-i apărăşi un sprijin împotriva nenorocirilor sociale… Ce nevoie e să vadă în regele lor un suflet îngeresc? Ei trebuie să vadă în el întruparea puterii şi a tăriei.

Domnitorul, care va lua locul guvernelor de astăzi, care îşi târăsc viaţa în mijlocul societăţilor demoralizate de către noi, care au făgăduit chiar puterea lui Dumnezeu, şi în sânul cărora se ridică din toate părţile focul anarhiei, acest domnitor va trebui înainte de toate să stingă această flacără mistuitoare. De aceea el va trebui să osândească la moarte asemenea societăţi, chiar dacă ar trebui să le înnece în propriul lor sânge, pentru a le învia sub forma unei armate bine organizate, luptând cu conştiinţă împotriva oricărei intenţii capabile de a îmbolnăvi trupul statului.

Acest ales al lui Dumnezeu e numit de sus, pentru a sfărâma puterile nesăbuite, mişcate de instincte iar nu de raţiune, de bestialitate iar nu de umanitate. Aceste puteri triumfă astăzi, jefuiesc, săvârşesc tot felul de violenţe, sub pretextul libertăţii şi al unor drepturi. Ele au nimicit orice ordine în societate, pentru a ridica pe aceste dărâmături tronul Regelui lui Izrail; dar rolul lor va fi terminat în momentul ridicării pe tron a regelui nostru. Atunci vor trebui să fie îndepărtate din calea lui, pe care nu va putea rămâne nici cea mai mică piedică.

Atunci vom putea spune popoarelor: mulţumiţi lui Dumnezeu şi plecaţi-vă înaintea aceluia care poartă pe faţa lui semnul acelei predestinări, spre care însuşi Dumnezeu i-a îndreptat steaua, pentru ca nimeni, afară de el, să nu vă poată descătuşa din lanţurile tuturor volniciilor şi ale tuturor relelor.

CAPITOLUL XXIV

Întărirea rădăcinilor regelui David. Pregătirea regelui. Îndepărtarea moştenitorilor direcţi. Regele şi cei trei iniţiatori ai săi. Regele­destin. Curăţenia obiceiurilor exterioare ale regelui jidanilor.

Acum voi trece la mijloacele asigurării rădăcinilor dinastice ale regelui.

Aceleaşi principii ne vor conduce, care au dat până acum înţelepţilor noştri frânele tuturor treburilor lumii. Noi vom îndruma gândirea întregii omeniri.

Mai mulţi membri ai rasei lui David vor pregăti pe rege şi pe moştenitorii lor, alegând pe aceştia din urmă nu după dreptul ereditar, ci după însuşirile lor strălucite; îi vor iniţia în tainele ascunse ale politicii, în planurile de guvernământ, cu condiţia totuşi ca nimeni să nu cunoască aceste secrete. Scopul acestui fel de a lucra e ca toată lumea săştie că conducerea nu poale fi încredinţată celor care nu sunt iniţiaţi în misterele artei sale.

Numai aceste persoane vor putea învăţa aplicarea pla­nurilor politice, învăţămintele experienţei veacurilor, toate observările noastre asupra legilor politice-economice şi asupra ştiinţelor sociale, într-un cuvânt întregul spirit al acestor legi, pe care natura însăşi le-a făcut neclintite, pentru a regla raporturile dintre oameni.

Moştenitorii direcţi vor fi adesea înlăturaţi de la tron, dacă, în timpul lor de studii, dau dovadă de uşurinţă, de blândeţe şi de alte însuşiri primejdioase pentru putere, care îi fac incapabili de a guverna şi care sunt dăunătoare funcţiei regale.

Numai aceia care sunt absolut capabili de o guvernare hotărâtă, neînduplecată până la cruzime, vor putea primi frânele de la înţelepţii noştri.

În caz de boală care ar pricinui slăbirea voinţei, regii vor trebui să remită frânele stăpânirii, după cum spune legea, în alte mâini, care vor fi capabile.

Planurile de acţiune ale regelui, planurile sale imediate, nu vor fi cunoscute nici chiar de aceia care vor purta numele de prim-sfetnici ai tronului.

Singur regele şi cei trei iniţiatori ai săi vor cunoaşte viitorul.

În persoana regelui, stăpân pe sine însuşi şi pe omeni­re, mulţumită unei voinţe neclintite, toţi vor crede că văd destinul cu căile lui necunoscute. Nimeni nu va şti ce vrea să atingă regele prin poruncile sale, şi de aceea nimeni nu va îndrăzni să se pună de-a curmezişul drumului necunoscut.

Trebuie, bineînţeles, ca inteligenţa regelui să corespun­dă planului de guvernământ care-i este încredinţat. Iată pentru ce nu se va putea urca pe tron decât după ce îi va fi fost pusă la încercare de către înţelepţii despre care am vorbit. Pentru ca poporul să-şi cunoascăşi să-şi iubească regele, trebuie ca acesta să vorbească poporului în pieţele publice. Aceasta dă naştere unirii trebuincioase a celor două forţe, pe care astăzi le-am despărţit prin teroare.

Această teroare ne era indispensabilă câtva timp, pen­tru ca aceste două forţe să cadă, separat, sub influenţa noastră…

Regele jidanilor nu trebuie să stea sub puterea patimi­lor, şi mai ales sub puterea voluptăţii: el nu trebuie să dea prin nici o latură a caracterului său întâietate instinctelor asupra inteligenţei. Voluptatea lasă înrâuriri primejdioase asupra facultăţilor intelectuale şi asupra limpezimii vederi­lor, întorcând gândurile omului asupra părţii celei mai rele şi celei mai animalice a activităţii omeneşti.

Stâlpul omenirii – în persoana domnitorului universal din sămânţa sfântă a lui David -trebuie să jertfească poporului său toate gusturile sale personale.

Suveranul nostru trebuie să fie de o corectitudine exemplară.

Read more: PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI IV http://axa.info.ro/arhiva/anul-iii/axa-44/item/574-protocoalele-inteleptilor-sionului-iv/574-protocoalele-inteleptilor-sionului-iv?showall=1#ixzz124Skmplp

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: