Skip to content

POETUL

11 October 2010

Scris de Radu GYR

Marele violoncel de nenufar,
din a cărui coastă m`am născut,
îngerii`l căutau pe un hotar
de mărgăritar şi crin zăcut.
Port sărutul dimineţilor pe buze,
pasul meu pe flaute să calce.
Mările mi-au încrustat în piept meduze
şi pe tâmple mi-au suflat cununi de alge.
Am descins din hoinăreala de văpae
a cometei haimanale prin rubine.
Umbre mă gonesc să mă despoae
de frunzişul de-aurori sburlit pe mine.
Veacu-mi stinge coastele solare
din speteze aurii de curcubee,
ca să-mi spargă felinarele pe care
le-am adus din mari casiopee.
Anii lumi cască negre funii
să-mi sugrume lebede, gazele.
Pajuri verzi vin din tărâmul lumii,
sfârtecându-mi măruntaele cu stele.
Mă alungă roţi locomotive
şi mă fluieră furnale şi maidane
curg lumină printre rotative
străzile mă scuipă din burlane.
Nu am inimă ci rana unei rodii,
ciugulită de luceferi şi poeme.
Gardurile când mă latră cu jigodii,
plâng privighetori în os cu steme…
Numai florile – când trec cântând – se-adună
şi doar noaptea cresc pe cer şi mă resfir
proectându-mă, înalt de vis, pe lună:
Umbră uriaşă de safir.

Read more: POETUL http://axa.info.ro/arhiva/anul-iii/axa-44/item/565-poetul#ixzz124PJtCAt

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: