Skip to content

NOTA NOASTRĂ

11 October 2010

Scris de Ioan GÂNDU

Sfânta Scriptură are oase tari

„Să stea bine, să stea cu frică, să ia aminte” şi poporul evreu, dar mai cu seamă cei care-l conduc, fiindcă „Sfânta Scriptură are oase tari”, ea trebuind a fi citită, cu bună credinţă, în duh şi adevăr, cu post luminat şi rugăciune stăruitoare, dar şi cu ajutorul unui tratat de hermeneutică biblică, întrucât pe alocuri limbajul este metaforic, pe alocuri alegoric, de cele mai multe ori alcătuind un adevărat discurs intelectual de cea mai mare afinare şi subtilitate cugetătoare, necesitând varii cunoştinţe şi conexiuni precise; mai mult, prin hotărârea de nepătruns a lui Dumnezeu, ceea ce se ascunde adeseori „înţelepţilor” acestei lumi, se destăinuie numai celor curaţi cu inima, iar curaţi cu inima în sensul plin şi deplin al cuvântului, nu pot fi nicicum puternicii şi mai-marii efemeri ai unei lumi la fel de efemere, indiferent de neamul căruia îi aparţin, atâta vreme cât vor să-i domine trufaş, dispreţuitor, cinic şi discreţionar pe toţi ceilalţi, vorbind demagogic despre o pace iluzorie, dar pregătind de fapt, prin forţă şi vicleşug, teroarea celui rău şi instaurarea domniei antihristice pe întreg pământul!

În cazul că cineva, fie el şi vreun rabin contemporan, se va întreba fals contrariat de ce apreciem atât de ferm şi tranşant demersul luminat al autorului acestui articol, îi vom oferi aceste trei motive de bun simţ, dar şi adânc duhovniceşti, indiferent de orientarea lăuntrică a acelui sceptic cititor şi de pregătirea sa teologico-culturală:

a) Zic Sfinţii Părinţi, prevenindu-ne pe toţi, dar, în special pe cei nenăscuţi încă lăuntric: „Un lucru rău nu-l termini când îl sfârşeşti, ci când nu-l începi!”. Evident, sfidarea lui Dumnezeu prin plănuita rezidire a Templului lui Solomon, din motive omeneşti politico-religioase, în litera moartă a legii vechi, este un lucru foarte rău, ba chiar nebunesc;

b) Fără o astfel de prevenire străvăzătoare, făcută încă de acum, la Judecata tuturor neamurilor, deci şi a celui iudeu, cei mai fanatici legalişti şi temerari întrebători de profesie din neamul acesta atât de refractar la smerita cugetare, care nu se vor fi creştinat nici măcar în al unsprezecelea ceas, ar cuteza probabil să spună în apărarea lor: „Doamne, Dumnezeule, Iisuse Hristoase, noi Te-am fi recunoscut ca Dumnezeu al Părinţilor noştri, dar nimeni nu a îndrăznit să ne spună nouă, cu tărie, că ne înşelăm amarnic în credinţa noastră legalistă şi formalistă, din care Duhul Tău lipsea cu desăvârşire…”;

c) Judecata Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I S-a dat întreaga putere în Cer şi pe pământ, are din începuturi pe lângă Iubirea Sa dumnezeiască veşnic biruitoare şi dimensiunea Dreptăţii absolute, aşa că nimeni dintre cei judecaţi nu va putea, indiferent de neamul său, să fie judecat altfel decât după starea în care se va afla la acel moment înfricoşat, în faţa căruia şi Sfinţii cei mari se cutremurau, deşi ei au fost prietenii Lui încă din timpul vieţii lor terestre.

Acest avertisment creştin extrem de realist, exigent şi responsabil, plin de-o vie compasiune creştină autentică răzbatând din subtext, vine din partea unui creştin cu fapta şi hăruit chirurg (din şcoala marelui Iacobovici), veteran de război, supravieţuitor de la Cotul Donului, tată a şase copii, bunic a unsprezece nepoţi şi străbunic a trei strănepoţi, trecut cu Mila lui Dumnezeu prin „investigaţiile” şi prigonirile securiste, fiu luminat al Bisericii noastre strămoşeşti ajuns la vârsta patriarhilor (95 ani!), respirând o erudiţie vie şi neostentativă, care a avut încă din tinereţe curajul de-a mărturisi, prin pilda vieţii sale de misionar ortodox neobosit, credinţa în Înviere, cerându-le cu înţelepciune şi evlavie vie tuturor celor îngrijiţi de domnia sa, ca mai întâi să se spovedească şi să se împărtăşească cu binecuvântarea duhovnicului, şi abia apoi să vină să-i opereze dânsul, din sala de operaţii nelipsind, nici în vremea comuniştilor, candela aprinsă şi icoana Domnului nostru Iisus Hristos şi a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Cei ce se vor uimi de adevărul spuselor noastre, să citească cu atenţie articolul de faţă, dar şi altele semnate de domnul doctor Iosif Niculescu, unul dintre puţinii medici creştini aflat printre noi, care a practicat cu discreţie, modestie şi deosebită competenţă arta tămăduirii după învăţătura Sfinţilor Doctori fără de arginţi.

Întrebări omeneşti şi răspunsuri dumnezeieşti

Şi aici se deschid alte două probleme: una este zidirea, opera arhitectonică în sine, şi alta este folosirea respectivei zidiri. Dacă „Templul” va fi rezidit ca locaş de cult religios (aşa cum a fost la început), atunci cei care-l vor da în folosinţă vor trebui s-o facă prin serviciul altor persoane şi nicidecum prin preoţi. Se ştie bine că prin gestul necugetat şi disperat al marelui preot Caiafa, şi anume acela de a-şi sfâşia veşmântul arhieresc (ceea ce era interzis în prescripţiile mozaice!), Israel nu mai are preoţie. Aceasta este din începuturi o instituţie divino-umană. Le-a dat Dumnezeu o „nouă preoţie”? Noi nu ştim nimic în acest sens. În lipsa unei preoţimi reale, consfinţită de Sus, iniţiatorii acestui proiect omenesc, fără o binecuvântare dumnezeiască reală, riscă să mai (re)facă o zidire terestră zadarnică, fără nici un folos, deci nejustificată prin raţiuni sănătoase şi de ascultare de Dumnezeu, slăvit de unii doar cu buzele, dar hulit cu faptele… Aşadar, la ce-ar putea sluji încă o clădire religioasă, rezidită din trufie şi slavă deşartă, din care lipseşte cu desăvârşire Duhul lui Dumnezeu?

Cu aceste întrebări, cărora noi nu le putem încă da un răspuns teandric, este firesc să aşteptăm răspunsurile Dumnezeului Cel veşnic Viu, rugându-L cu umilinţă negrăită pe Bunul şi Dreptul Dumnezeu să ne dea un semn al voii Sale, iar dacă acest semn a fost dat şi noi încă nu-l înţelegem, să facă mare Milă, luminându-ne inima, mintea şi sufletul numai după voia Sa cea dumnezeiască şi nu după a noastră cea omenească, pentru ca toţi să înţelegem, în duh şi adevăr, plin şi deplin, că El vrea ca tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa Adevărului Său să vină!

În proorocia lui Amos (9 – 11, 12): ”În ziua aceea (N. a. – Este vorba de ziua „vânturării lui Israel” – vers. 9) voi ridica cortul cel căzut al lui David şi voi drege spărturile lui şi dărâmăturile le voi ridica la loc şi-l voi zidi ca în vremurile cele dintru început; ca astfel el să ia în stăpânire rămăşiţa Edomului şi toate popoarele peste care s-a chemat numele Meu, zice Domnul care face acestea” (N. a. – Versetele 11 şi 12 vor fi citate cu unele nuanţări de către Sfântul Iacob în Sinodul Apostolic din Ierusalim – Faptele Apostolilor 15 – 16, 17).

În trimiterile care însoţesc textul se spune:

Ieremia 18 – 4, 5: „Şi a fost cuvântul Domnului iarăşi către mine şi mi-a zis: <Casa lui Israel, oare nu pot să fac şi Eu cu voi, ca olarul acesta, zice Domnul?>. Iată, ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteţi voi în mâna Mea, casa lui Israel!”.

Ieremia 19 – 11,12: „Iată ce zice Domnul Savaot: <Voi sfărâma poporul acesta şi cetatea aceasta, aşa cum am sfărâmat vasul olarului, care nu mai poate fi făcut la loc, şi-l vor îngropa în Tofet din pricina lipsei de loc pentru îngropare. Aşa voi face cu locul acesta, zice Domnul, şi cu locuitorii lui, şi voi face cetatea aceasta ca Tofetul>„;

Ieremia 45 – 4:„Spune-i, zice Domnul: <Iată, ceea ce am zidit, voi dărâma, şi ce am sădit, voi smulge, – adică toată ţara aceasta>”;

Miheia 4, 7 şi 7, 11: „Pe cea sfărâmată o voi face rămăşiţă, pe cea lepădată un neam mare; şi Domnul va împărăţi peste ele, de acum şi până în veac; Fi-va nelegiuitul îndreptăţit în cumpăna sa or în sac greutăţile înşelătoare?”;

Zaharia 12, 8: „În ziua aceea Domnul va întinde ocrotirea asupra celor care locuiesc în Ierusalim, încât cel mai slab între ei să fie ca David, şi casa lui David să fie ca Însuşi Dumnezeu, ca îngerul Domnului care merge în fruntea lor „;

Faptele Apostolilor 1, 6; 15 – 16, 17: „Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând: <Doamne, oare, în acest timp vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui David?>; <După acestea Mă voi întoarce şi voi ridica iarăşi cortul cel căzut al lui David şi cele distruse ale lui le voi zidi şi-l voi îndrepta. Ca să-L caute pe Domnul ceilalţi oameni şi toate neamurile peste care s-a chemat numele Meu asupra lor, zice Domnul, Cel ce a făcut acestea>”.

(N. n. – Aşadar, se poate înţelege limpede că, spre sfârşitul veacurilor, Domnul Îşi va îndrepta ochii asupra ramurii davidice a poporului evreu, dar este întru totul evident că numai după întoarcerea acesteia la credinţa dreptslăvitoare, cu o căinţă sinceră şi statornică, la credinţa vie, în duh şi adevăr, în Domnul nostru Iisus Hristos, pe care să-L slăvească cu inima, nu doar cu buzele. Ne-am întrebat adeseori, cu genunchii inimii plecaţi: oare câte torţe umane muceniceşti vor mai trebui aprinse lângă creştetul acestei omeniri suferinde, secularizate şi intenţionat confuzionate spiritual, pentru ca în sfârşit şi poporul iudeu să înţeleagă că Dumnezeul creştinilor este Dumnezeul Cel veşnic Viu şi în Prea Sfânta Treime slăvit şi închinat, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de-o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut”şi că, înafara Lui, alţi dumnezei nu pot exista?).

Autorul articolului ne previne, în mod firesc, că citatele din Amos şi celelalte le-a transcris din ediţia jubiliară a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (ÎPS Bartolomeu Anania), cu excepţia celor pe care le-a transcris din versiunea franceză a bibliei (ab. P. Crampon – Paris, 1928), unde într-o notă din subsol se vorbeşte explicit despre ridicarea cortului lui David („La hutte de David”).

Precizarea scripturistică concordă cu cele spuse în Isaia, precum că din Israel va rămâne o „rămăşiţă”, şi anume din casa lui David, dar în nici un caz nu este vorba de rezidirea Templului. Expresia „cortul lui David” se referă la neamul, la casa regală a lui David, fără nici o legătură cu Templul. Cei ce au încercat o interpretare forţată, în sensul că prin expresia „cortul lui David” s-ar înţelege rezidirea Templului, nu ţin cont nici de contextul în care se face această referire şi nici la cele scrise de Isaia.

În acest fel, până la eventuala descoperire a altui citat din Vechiul Testament, putem afirma că problema rezidirii Templului din Ierusalim se află în principal revelată în citatul din Iov 12, 14. Pe deasupra, această interpretare firească se sprijină şi pe datele istorice pe care le-am reiterat, dar şi pe logica simplă, limpede şi sănătoasă că omenirea nu se mai poate întoarce la cultul jertfelor sângeroase de animale, care constituiau esenţa legii vechi, ultima jertfă sângeroasă fiind, de data aceasta, cea a lui Dumnezeu-Omul, a Însuşi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul şi Mielul lui Dumnezeu, Logosul întrupat în istorie; o alta mai mare, mai sfântă şi mai bine primită de Dumnezeu-Tatăl neputând exista.

Jertfa Mântuitorului fiind cea mai sfântă dintre toate jertfele care au fost oferite lui Dumnezeu, mai presus de orice grăire, unică şi inegalabilă, nu se poate concepe o alta mai înaltă, întrucât nici o înţelepciune omenească, fie ea oricât de „aleasă”, nu poate trece peste Taina Răstignirii, Învierii şi a Înălţării la Cer a Domnului nostru Iisus Hristos.

Iar israeliţii, dacă vor dori în mod sincer o împăcare cu Dumnezeu, prin care să recapete preoţia pierdută de Caiafa, nu au decât calea firească a recunoaşterii Dumnezeirii Domnului nostru Iisus Hristos şi toate cele evanghelic legate de Viaţa, Jertfa şi Învierea Fiului lui Dumnezeu, „Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om”.

O rugăm, cu negrăită şi neştiută umilinţă, pe Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria, Maica noastră Povăţuitoare şi întotdeauna Acoperitoare, să ne fie mult-Milostivă, grabnic ajutătoare şi mijlocitoare la Tronul lui Dumnezeu, nouă şi tuturor celor pentru care ne rugăm, acum şi în vecii vecilor. Amin.

Altă cale adevărată de mântuire nu există pentru nici un neam pământesc, deci nici pentru israeliţi.

Read more: NOTA NOASTRĂ http://axa.info.ro/arhiva/anul-iii/axa-43/item/555-nota-noastra#ixzz124M6l8xY

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: