Skip to content

MARGINALII DESPRE ROMÂNIA CREŞTINĂ

11 October 2010

Scris de Adrian BOTEZ

Eu sunt român, tu eşti român noi, cu toţii, suntem români! Deci, parcă toate-s în regulă, nu?! Unde mai pui că statisticile cele fudule ale Satanei grăiesc precum că, în România, am fi 87% Creştini Ortodocşi, adică, toţi aproape, Oşteni ai Dreptei Căi spre Mântuire şi Rai!

Ei bine, NU! Pentru că nu ajunge să-ţi zici „român”, ca să şi fii ROMÂN! Şi nu-s destul statisticile, ca să te facă, din nesimţit – cel mai nobil duh al planetei Terra: CREŞTIN!

”Ne-a fost frică, am fost ameninţaţi – ni se crăpa inima de milă şi faţă de bieţii copilaşi, să nu dea ei bacul, ooof şi aoleu! – de aia am venit să facem bacul!” – ba se milogeau, ba ne înfruntau, colegii noştri, profesori „români” (de limbi străine), ieri, prin cancelarii. De fapt, mita Iudei, cei 270 până la 600 de roni (cu care Funeriu i-a ispitit!) s-au constituit în „teroare” şi-n „lacrimi” de „mila bieţilor copilaşi” (pe care „copilaşi”, de fapt, îi educaserăm şi crescuserăm noi, cei „bătrâni”, cei care ne voiam demnitatea de români /creştini, înapoi! – iar nu cei care n-au avut demnitatea să refuze banii Iudei, cu argumentul de bun-simţ că noi, cei mai în vârstă, am muncit şi în februarie, la Română, şi în aprilie, la Informatică, fără niciun ban, sub incidenţa argumentului ministerial precum că ”muncim în cadrul programului şi orarului şcolar” deşi, de fapt, intram la examen la 8 dimineaţa şi ieşeam de la examen, la 8 seara!). Şi, evident, n-au avut verticalitatea de a fi solidari cu noi, întru apărarea onoarei – nu a banilor! – ca dascăli de demnitate, ai ucenicilor noştri, împotriva celor ce batjocoreau, scuipau, călcau în picioare viitorul românesc!

O Românie Creştină nu se poate întemeia pe reacţiile Iudei! Unde mai punem, că Iuda a avut mustrări de conştiinţă, care l-au îndemnat să arunce banii trădării, în Curtea Marelui Templu din Ierusalim, în obrazul lui Caiafas-Demagogul şi Mincinosul! Or, „sindicatele galbene” nu au nici minima conştiinţă mustrătoare, a lui Iuda! Goliţi/golite de duh, deci, satanizaţi/satanizate de-a binelea!

O Românie Creştină nu se poate întemeia pe „dansul sindicalist al pinguinului”, scălâmbăiat, cu mişcări obscene şi cretine, o manifestare nu sindicalistă, ci de mahala! – ca reacţie, în faţa tragediei care ameninţă, cu scufundarea în faliment şi cu venirea, la „butoanele” comenzilor existenţial-fiinţiale româneşti, a „board-ului” masonic al UE (ca în Bulgaria anilor trecuţi), înlocuind (probabil, definitiv) conducerea României; guvernanţii de azi, care şi-au împlinit misiunea genocidă, vor primi, fireşte, reşedinţe şi adăpost pentru preţioasele lor hoituri, prin America de Sud şi adăpost pentru mormanele de bani, prin care au ucis, financiar, România.

O Românie autentic Creştină n-ar fi rămas nesimţitoare, în faţa batjocoririi inteligenţei şi Duhului ei, când miniştri evrei, precum Vlădescu şi Berceanu, au declarat, în public, că puteau să ne mai mintă şase luni, dar nu s-au mai sinchisit de noi – deci, s-au decis să ne sfideze cu adevărul (adevărul lor, de briganzi şi venetici!).

România aceea autentic Creştină ar fi pus mâna pe bici, precum Hristos! Căci zarafi se numesc, şi cei doi, şi ceilalţi dintre guvernanţii care ne iau drept handicapaţi mental, de atâţia ani încoace – şi zarafii sunt cei mai fideli şi încăpăţânaţi închinători Banului/Viţelului de Aur, scuipând în faţă pe Hristos-Lumina Lumii!

Amintiţi-vă ce scria evreul Cezar Lazarovici: „România este grădina evreilor şi noi vom făuri acolo noul Israel. Numai noi, evreii, suntem în măsură să decidem cine să conducă România, pentrucă numai nouă ne-a dat Dumnezeul lui Israel această putere supremă asupra voastră „.

România Creştină trebuie să fie o zonă unde duşmanii noştri, de două mii de ani încoace, să nu mai îndrăznească să joace tontoroiul morţii şi să scuipe, cu poftă nebună, pe mormintele strămoşilor noştri martiri!!!

Noi ştim că „România ascunsă”, de care vorbea regretatul Artur Silvestri, există – şi, cine vrea, o găseşte prin colţuri smerite, de mânăstiri, de biserici, dar şi în sufletele arzătoare ale unora dintre laicii care nu apar pe „micul ecran” al ruşinii şi pângăririi de Duh! – dar, deocamdată, „mişeii fac punte” la „opera” de aneantizare a Duhului Romniei Creştine! Iar cei „cu stea în frunte” încă nu îndrăznesc să se arate şi să-şi facă simţită forţa spirituală, prin care să întoarcă „crugul” sorţii poporului român.

Oribilul monstru tembel de Funeriu (turbat împotriva Religiei şi, în special împotriva Bisericii Ortodoxe!) conduce Educaţia, Cercetarea (a ce?! – a celor mai noi metode „mengelice”, de genocid?!) – şi Soarta Tineretului, în România! Un ungur „adus de vânt”, Cseke Attila, conduce Destinul Sănătăţii Trupeşti a Românilor – iar un alt urmaş al hunilor, Kelemen Hunor, conduce Destinul Cultural Românesc!

Evreii din spatele lui Gold Corporation „Roşia Montană” (chipurile, „firmă canadiană”), în speţă, firmele lui Mark Rich, vor să otrăvească pământul şi apele şi pe oamenii României (şi nu numai: ungurii urlă, mult înaintea românilor, că li se otrăveşte Tisa! – iar noi nici habar n-avem că la fel se va întâmpla, cu apele Sfântului Ardeal, până în Sfântul Istru/Danubius-Dunăre!).

România Creştină nu se poate întemeia pe aceste trădări naţionale! – şi pe mii şi mii de alte trădări: numai faceţi un efort de memorie, şi amintiţi-vă de anul 1991, când Iliescu a recunoscut „statul independent Republica Moldova” sau anul 1997, când Emil Constantinescu a semnat Tratatul cu Ucraina, prin care renunţam la pretenţiile noastre, legitimate de Istorie şi de sângele atâtor sute de mii de strămoşi, asupra Basarabiei, Herţei, Nordului Bucovinei, Insulei Şerpilor – şi anul 2009, când Băsescu nu numai că n-a „închis” participarea absurdă şi trădătoare de interese naţionale româneşti (şi să oprească hemoragia de sânge tânăr românesc – e vorba de tinerii fraieri, mercenari lacomi de arginţii Iudei – taman 30 de dolari pe zi!) la/în războaiele altora (petroliştii americani!), ci a suplimentat trupele române, din Afghanistan şi Iraq, trupe care îndreaptă puşca împotriva unor patrioţi şi oameni sărmani şi complet nevinovaţi! – ba, mai mult, Băsescu face, din 2004, război civil în România iar din 2010, face războiul foamei şi umilirii, prin sărăcire, a tuturor românilor (ascultând de poruncile Masoneriei Europene şi Mondiale!!!) – şi, tot Băsescu, nu numai că „neguţează” Limba şi Istoria şi Geografia Românilor, cu ungurii din „HarCov” şi Târgu Mureş, dar „binecuvântează” şi înfiinţarea Partidului Civic Maghiar (cu primă formă, aparent inofensivă: Forumul Civic Maghiar!). À propos de „forumuri civice”: şi românii au, cică, o „societate civilă”, formată din toţi alogenii şi trădătorii şi schilozii (de Duh!) ai acestui pământ (tip Patapievici, directorul ICR, care, la Bochum, în Germania, iniţiază şi expune cel mai scabros şi dement ”Omagiu lui Iuda”! – sau madam Alina Mungiu-Pippidi, care blasfemiază cumplit creştinismul, în piesa de teatru – ???!!! – Evangheliştii – sau Andrei Cornea, care strigă, din fundul bojocilor, la aniversarea martiriului, ordonat de Masonerie, al lui Corneliu Zelea Codreanu – vizionar ul Neamului Românesc, în veacul al XX-lea: „Bine i-au făcut!” dar şi ceilaţi „intelectuali” de serviciu: Liiceanu, care-l tutelează pe Băsescu, Pleşu, care l-a ”consiliat” pe Băsescu Traian Ungureanu, cel care, dimpreună cu dl Cotoi-Sever Voinescu, i-a întrecut în ditirambi pe cei mai vajnici linguşitori ai „epocii de aur”: „Personalitatea preşedintelui Traian Băsescu transcende Galaxia!” etc. etc. etc. – aici, la „etc.”, putând intra, fără nici cea mai mică jenă, micii dictatori „colaterali”, de tipul lui N. Manolescu şi ai lui”ceata lui Piţigoi”! – precum şi „mii de mii” de jurişti, profesori, ingineri conformişti”dascăli” din mediul universitar sau preuniversitardar şi alte categorii de „luminaţi”!).

O Românie Creştină presupune şi alungarea Masoneriei Anticreştine de pe teritoriul Naţional Românesciar nu să se permită masonilor să spurce, prin prezenţa şi influenţa lor malefică, sfruntată şi neruşinată, sub numele de „Opus Dei” (vaticaneza mafie!), alegerea de Patriarh al Românieiori statuia, de la Râmnicu Sărat, a patriotului unionist Grigore Vieruvor veni la rând, în mod sigur, mormintele martirilor Ion şi Doina Aldea-Teodorovici – şi nici să-şi impună voinţa, peste capetele românilor, în ce priveşte construcţia de Şcoli Ortodoxe (cum s-a întâmplat la Adjud-Vrancea, pe 29 aprilie 2010!).

Restaurarea unei Românii Creştine presupune, deci, ieşirea din tembelismul de MAHALA (Hristos nu „vizitează” mlaştina maneliştilor, care conduc şi impun decizii antihristice, în România!): „a fi creştin” nu presupune, cum afirma apostatul Emil Cioran, „a avea atitudine de sclav” – ci, dimpotrivă, a manifesta ENERGIA HRISTICĂ A MĂREŢIEI DUHULUI! Hristos n-a fost doar „blândul nazarinean”, ci a fost primul şi cel mai vehement şi mai combativ Oştean al Adevărului Dumnezeiesc, în lupta Lui zilnică, din faţa Marelui Templu, cu demagogia lacomilor şi aroganţilor terorişti de Neam – preoţii de tipul Caiafas şi Ana!

O Românie Creştină trebuie să fie o Românie a „plinirii” Legii Hristico-Dumnezeieşti:

„Dumnezeu-Tatăl, prin aspectul său filial (Dumnezeu-Hristos), devine cel mai mare legislator al tuturor timpurilor pământeşti (concomitent cu cele cereşti). Trebuie să se înţeleagă foarte clar că legislaţia umană terestră a început în Legislaţia divină şi trebuie să se-ntoarcă, logic(chiar dacă sub forme diversificate) , în esenţa legislativă din care a pornit. Tocmai această cale de întoarcere la obârşia divină a legislaţiei terestre şi premizele ei le înfăţişează Hristos-Dumnezeu , prin predicile şi parabolele de la Templul din Ierusalim şi, în primul rând, prin Fericirile expuse la Predica de pe Munte (Matei, cap. 5,6,7), ca şi lămuririle către apostoli, la Cina cea de Taină (Ioan, cap.14,15,16,17). El spune, foarte clar, că, prin toate legislaţiile istoriei, prin toate orânduielile şi orânduirile umanităţii – nu se face altceva decât împlinirea, discretă, progresivă şi secretă(mistică, ascunsă ochilor ne-spirituali) a MARII LEGI, Unicei Legi; Obârşia preaputernică a tuturor legilor ce vor fi fost vreodată pe faţa Pământului: (Matei, 5,18) «Căci adevărat zic vouă : Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate». Deci, împlinirea Legii prin legi se va face desăvârşit şi absolut integral, prin însăşi trecerea-istorie(«mentalitatea»), continuu evolutiv-spirituală, a mediului uman-terestru – atât în forma-emergenţă(iota=semnul literei de început al lui Iahve-Dumnezeu), cât şi în conţinutul-imergenţă(cirta=semnul literei de mijloc).

Cine afirmă că legea creştină e prea îngăduitoare, sau, chiar, că n-are sancţiuni, ci doar îngăduinţe – amarnic se înşală şi nu are habar despre creştinism. Da, ne sunt dezvăluite, prin noua Lege, a lui Hristos, limitele cele mai depărtate, spre desfiinţarea limitei spirituale, către Dumnezeu – dacă ne supunem desăvârşit Legii: acestea sunt Fericirile – dar starea de FERICIT se traduce prin desăvârşit moral-spiritual, desăvârşit virtuos, desăvârşit supus Legii – până la renunţarea completă la egotism şi egoism, deschiderea definitiv generoasă, autosacrificială, către „ceilalţi”, către Iubire – care Iubire, adusă în parametrii cristici, echivalează cu desăvârşirea paradisiacă a lui Dumnezeu (prin Adam-Omul reordonat spiritual, rearmonizat legislativ, perfect conformat Legii – adică eliberat deplin de anomia satanică). Dar acesta este scopul cel mai înalt, pe care bietele legi omeneşti nici nu-l întrevăd, prin formulările lor ambigui şi din greu gâfâite, îngăimate, bâlbâite. Legile umane, însă, dcă vor să mai existe(ca autoritate efectivă) în istoria evolutiv-terestră, trebuie „să tragă cu urechea”, cât mai atent, tocmai la scopul legislativ cristic.

Nimic din legile umane nu are, deocamdată, prevăzută finalitatea legislativă supremă, dreptul legislativ formulat în Fericiri – dar tocmai acesta este motivul pentru care legile umane nu sunt ascultate decât cu o jumătate de ureche, şi în silă: ele nu sunt în stare să zărească, să exprime ce zăresc (dacă zăresc) – anume, obiectivul legislativ cristic, care este transfigurarea fiinţei umane, dintr-una anonimă, aflată în permanentă stare de zavistie cu sine şi cu mediul său social – într-una perfect împăcată-armonizată cu sine şi cu mediul său socio-natural(căci întregul COSMOS este „societatea” Omului!). O foarte palidă imagine a Cetăţii Legislative a lui Dumnezeu, o vedem în unele mânăstiri creştine, unde ascultarea legislativ-divină (alături de voturile sărăciei şi castităţii – care au tot o natură legislativă, dar mai înaltă şi mai greu de înţeles pentru oamenii de rând: desfiinţarea totală a egotismului, prin sărăcie trupească-socială, desfiinţarea seminţei metafizice de vrajbă, sexualitatea – care a despărţit şi învrăjbit Omul cu Dumnezeu şi, astfel, pe om cu sine însuşi, orice cu orice, opunând totul istoric, autodistructiv şi perisabil – totului ceresc etern-desăvârşit) – este atât de aspră, cât nu şi-a închipuit niciodată vreun legislator că vreo lege ar putea avea vreo astfel de teribilă consecinţă.

Dar, dacă răsplata-finalitate a efortului spiritual-legislativ este desăvârşită, doar printr-o ascultare desăvârşită, a unei Legi (aparent supraumane – dar care priveşte, în mod direct, doar FIINŢAREA UMANĂ, şi nimic altceva) – ei bine, pedeapsa pentru neintegrarea Omului în Lege şi, mai cu seamă, a celor chemaţi să reprezinte Legea şi să-I călăuzească pe oameni spre Lege, dar care-şi încalcă sistematic misiunea juridico-umano-divină (preoţii-jurişti ai templului) este marcată prin exclamaţia prevestitoare de prăbuşire apocaliptică:«VAI VOUĂ!»:

-„Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici, că închideţi oamenilor împărăţia cerurilor, căci voi nu intraţi şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi!() Nebuni şi orbi, ce e mai mare? Aurul, sau biserica, care sfinţeşte aurul?() Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici, că daţi zeciuială din mintă, din mărar şi din chimen, şi nesocotiţi cele mai de samă ale legii: dreptatea, mila şi credinţa. Acestea trebuie să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi!().Drept aceea, înşivă mărturisiţi de voi, că sunteţi fiii celor ce au ucis pe prooroci. Şi împliniţi şi voi măsura părinţilor voştri. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? De aceea, iată Eu trimet la voi proroci, înţelepţi şi cărturari, şi pe unii din ei îi veţi ucide, şi-i veţi răstigni – şi pe alţii din ei îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi alunga din cetate – ca să vină asupra voastră tot sângele drept, care s-a vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel celui drept până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între biserică şi altar. Adevărul vă grăiesc: toate acestea vor veni peste voi! (…) Iată vi se lasă casa voastră pustie, căci vă spun: de acum, nu Mă veţi mai vedea până nu veţi striga: binecuvântat fie Cel ce vine întru numele Domnului!”

Sancţiunea supremă a frivolităţii faţă de Lege şi Misiune a Legii: dez-identitatea şi atoate-învinuirea, urmate de orbirea faţă de lumină – până la descătuşarea CONŞTIENTĂ, ABISALĂ – a conştiinţei răului din Sine.

Cei care sunt chemaţi să dezvăluie, în om, prin educaţie şi credinţă, Legea sădită de Dumnezeu – şi încalcă, sfidător şi iresponsabil, menirea – sunt supuşi imprecaţiei cristice pe pământ – dar Legea nu e de pe Pământ. De aceea, acest „vai vouă!” este vizionar: legislatorii şi juriştii, care se fac că nu văd Legea, şi scot legi supte din deget, pentru confortul lor personal – vor primi suprema pedeapsă: DES-FIINŢAREA (scoaterea înafara planului divin al Fiinţei). Legislatorul şi juristul care nu e vizionar , ci bucher şi tipicar, speculând meschin, rău-voitor – îşi auto-suprimă fiinţa, se sinucide spiritual. Căci veşnica osândă a Gheenei este Focul ce arde toate matriţele greşite ale Facerii – şterge din planul ontologic pe cei care nu s-au supus comandamentului Legii: «Casa voastră [n.n.: planul existenţei terestre şi cosmice] vi se lasă pustie.» Şi nu-L vor mai vedea (n.n.: adică, nu se vor mai putea vedea-identifica, măcar formal – în/cu Matriţa Fiinţei-Hristos) până când nu vor recunoaşte, dincolo de legile chiţibuşăreşti-egotiste – pe Dumnezeu-Legea:«De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului»”(cf. Adrian Botez, Cartea Cruciaţilor Români, Editura Rafet, Rm. Sărat, 2008).

O Românie Creştină trebuie să fie o Românie a Civilizaţiei Creştine, a Re-evanghelizării! Elevii de clasa a XII-a nu mai ştiu, cu toată ora de Religie (omorâtă parşiv, de postarea ei, în orar, de la ora 7 a.m. sau de la ora 2 p.m.! – şi prin înlocuirea preoţilor-profesori, CU HAR, prin „profesori de Religie”, simpli şi dezinteresaţi-iresponsabili funcţionari!), NICI MĂCAR TATĂL NOSTRU! Din zece români, nici măcar UNUL ÎNTREG nu a citit Biblia! sau, măcar, esenţa dogmatică a creştinismului – Noul Testament!

Deci, România Creştină va fi greu de re-construit, cu adevărat! Nu interesează statisticile şi nici măcar câte biserici de zid construiesc preoţii (unora – nu mulţi, dar suficienţi pentru a slăbi încrederea, şi aşa şubrezită, a oamenilor din parohii! – din această „construcţie/ctitorie”, le ies şi maşini personale şi vile!) – ci câte biserici „în suflete” reuşesc ei să construiască (aşa cum frumos zicea un preot din Bârlad!)!

România Creştină?! Păi, românii care n-au citit Noul Testament (mulţi nu calcă prin biserici, şi nu ştiu ce-a zis Hristos, prin intermediul Sfinţilor Evanghelişti!), dacă vor afla cât de greu este (ori cât de uşor după fire!) este să fii creştin, tare ne temem că vor ”dezerta” la „simplificatorii” cei eretici: la papistaşi (unde postul e cu brânză şi ouă, unde Purgatoriul îţi creează un fel de „iluzie buddhistă”, precum că păcatul poate fi şi ”păcăţel” etc.!), ori la protestanţi şi neo-protestanţi, care au o dogmă satanică extrem de clară: „Nu pierde vremea cu rugăciuni! Fă BANI!” (cf. Max Weber – , Etica protestantă şi spiritul capitalismului, Antet, 2006). Dar, vorba ceea: „Mulţi chemaţi, puţini aleşi!” Autenticii ortodocşi/duhuri umano-divine, se vor „tria”, cu stricteţe, în aşteptarea Judecăţii Supreme, a Lui!

LEGEA Lui este neapărat necesar de respectat, măcar de câţiva din Grădina Maicii Domnului – altfel, Românie creştină nu va exista! (deci, nici MÂNTUIRE DE NEAM) – cel mult, una în care surzii nu vor asculta într-una strigarea părintelui Iustin Pârvu, ori pe aceea a părintelui Arsenie Papacioc, care nu fac altceva decât să reamintească vocea Lui Hristos-Lumina Lumii, voce care răsună din Sfintele Evanghelii: „A venit vremea martiriului! VEGHEAŢI! Şi nu vă temeţi!” – şi, deci, sus-numiţii surzi vor accepta să se „pupe cu Satana în bot”, în cadrul satanicului New Age

„Multă lume (jurişti şi nejurişti) are o părere complet falsă despre Lege şi Creştinism, crezând a identifica, chiar, o incompatibilitate între cele două noţiuni.De fapt, adevărul constă exact în formularea inversaă a judecăţii: cine nu vede că numai prin creştinism, legile capătă valoarea de Lege – acela habar nu are ce-i Legea, acela nu vorbeşte, de fapt, despre Lege – ci despre ce vrea el, adică, despre nimic.

Este tot atât de absurd să afirmi că religia creştină n-are de-a face cu legislaţia, precum este de absurd să afirmi că legislaţia nu are de-a face cu morala, sau că morala nu are de-a face cu religia.

În definitiv, ce scop are Legea? Are scop în sine? Nu poate, căci e pentru oameni – iar nu un text pentru un text(„artă pentru artă”). Dar oamenii, sunt în sine? Nu, pentru că nu sunt propria creaţie – ci creaţii ale lui Dumnezeu, cu finalitate de la Dumnezeu. Sunt legi pentru Dumnezeu? Dumnezeu este Legea, deci n-are nevoie de legi. Atunci, pentru ce sunt legile? Pentru oameni care vor să ajungă la Lege – adică la Dumnezeu.

Cât despre faptul că legea nu are de-a face cu Morala – aceasta este o afirmaţie pe care numai infractorii pot s-o admită, fără mustrare de cuget. La fel, că Morala n-ar avea de-a face cu Religia. Adică, de ce să te comporţi bine, dacă nimeni nu veghează asupra Binelui, şi nici nu ştii ce-i acela Bine? Dar dacă admiţi că Binele există şi că este Cineva care veghează la împlinirea lui – te vei supune legilor Binelui. Arbitrat-Supravegheat. Altfel , în ruptura Moralei de Religie şi a moralei religioase de Lege apar rădăcinile ANOMIEI. Ale crimei generalizate, trecând drept „bine public”

Juridica trebuie să conţină şi Pedagogia. Şi invers. Omul dacă nu e învăţat să înveţe legea – şi dacă nu-i este stimulată înţelegerea scopului final al legii – devine fie terorizat de lege, fie indiferent faţă de lege. Iar prin teroare şi indiferenţă n-a funcţionat lungă vreme nici o societate umană – ci societăţile bazate pe lipsa de raţiune şi implicare raţională a cetăţenilor în treburile Cetăţii – s-au sinucis, au dispărut din istorie. Omului trebuie să i se explice, în amănunt, cu multă răbdare, la vârsta când plămada lui umană este maleabilă şi permeabilă – cine este el şi cum să acţioneze şi de ce să acţioneze, într-un fel şi nu în altul. Pedagogia juridică trebuie făcută chiar de la 2-4 ani, când apar primele scântei de înţelegere – pentru ca fixarea strategiei juridice şi a finalităţii ei să aibă loc la vârsta deplinei înţelegeri, a deplinei formări a capacităţilor raţionale, emoţionale, atitudinale, spirituale: adolescenţa. Numai un om educat spre înalta şi cât mai deplina înţelegere a întregului sistem juridic, social şi cosmic, va avea posibilitatea să acţioneze ca un om adevărat, să-i formeze, la rândul lui, prin convingere raţională(dar şi intuitivă) pe alţi oameni(tovarăşi, copiii lui, chiar pe părinţii lui neinstruiţi) – şi doar astfel poate să se-nchege şi să reziste o societate umană sănătoasă – autentic umană, prin spiritualitate evoluată.

Accidentele istorice nu sunt de neglijat, nici de dispreţuit – dar nu ele dictează marele mers al istoriei umanităţii. Trebuie acordată asistenţă socială materială, dar şi morală, înţelegere şi respect pentru efortul lor uman, tuturor celor care nu pot ţine pasul cu cerinţele ritmului evolutiv al spiritului uman terestru – dar trebuie stimulate şi respectate, în primul rând, elitele, vârfurile societăţii, CĂLĂUZELE, cei care menţin constant , fără sincope prea mari, ritmul evoluţiei spiritului terestru. Apostolatul trebuie să fie misiunea nu doar a dascălilor de şcoală, ci şi a juriştilor, întorşi în şcoli, redeveniţi dascăli (căci, în Noul Ev Mediu, prezumat de N.Berdiaev, funcţiile sacerdotală, educaţională şi juridică trebuie cumulate de acelaşi om – omul vremii noi, vreme despre care Malraux spunea: «Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc»).Că azi a căzut unul, din disperare, că mâine vor suferi mulţi şi vor cârti – trebuie să le acordăm întreaga noastră compasiune – iar pe cei ce trăiesc, fizic şi spiritual – să-i înconjurăm cu blândeţe şi, asemeni lui Hristos, să-i sfătuim, să-i însoţim câţiva paşi, să le explicăm cu înţelepciune, cu spirit de autosacrificiu şi cu răbdare îngerească: „Iacă Eu vă trimet ca pe nişte oi în mijlocul lupilor: fiţi deci înţelepi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”(Matei, 10, 16). Să-i mustrăm pe cei prea(şi nejustificat) leneşi, să-i izolăm, parţial sau total, pe cei care fac totul cu rea-credinţă conştientă şi refuză orice sfat bun – să-i îndepărtăm de societatea umană, pentru a n-o contamina cu răul lor (dar în izolare, să le încercăm, neobosit, puterile sufletului, să trezim în ei, fie şi întârziat, germenii salvării – viziunii umano-divine: preoţii şi pedagogii să intre cât mai des, în clasa de elevi cât şi-n închisoare, într-un ritm susţinut, pentru a forţa uşile întunericului). Dar, evident, grija principală să fie pentru susţinerea ritmului general al UMANITĂŢII: aceasta este misiunea legilor şi legislatorilor – să nu-şi ia ochii de pe Lege – STEAUA ETERN CĂLĂUZITOARE. Căci vor exista mereu cetăţi-oameni care-L vor refuza pe Hristos-Legea Luminii, Legea Omului-Cosmos – şi nu avem dreptul să rămânem la aceste cetăţi, să ne contaminăm de răul lor încăpăţânat – ci avem datoria să mergem spre cetăţile-oameni care acceptă Legea Luminii, Legea Omului-Cosmos.

Spun unii: «Legile să nu urmeze creştinismul, căci pedepsele vor fi prea mici, sau nu vor fi deloc». Creştinismul autentic nu pedepseşte cu ghilotina, scaunul electric, nici cu parul. Dar viziunea noastră despre sistemul de pedepse este greşită.

Noi reacţionăm precum păgânii sau primitivii veterotestamentari, fără gând şi inimă, ci doar cu instinctul primar şi cu pumnul, cu violenţa fizică: «dinte pentru dinte, ochi pentru ochi». Există, însă, o reacţie spirituală, de autopedepsire, extrem de severă, decât care mai îngrozitoare nici nu există pe faţa pământului şi în istorie: este pedeapsa de tip creştin, cu efect nu de mutilare, schilodire, lichidare fizică – ci de transfigurare spirituală, repunere, a celui ce era doar umbră de om – în rangul deplin şi adevărat de OM. Această pedeapsă cumplită este pedeapsa pozitivă, specifică doar creştinismului, adică NOII LEGI, care, chiar dacă încă nu e instituită şi nu se întrezăreşte măcar posibilitatea instituirii ei generale – aşa va fi, peste tot pământul. Abia atunci, legile vor fi Lege, şi se va vedea limpede că toate sistemele legislative, purcese din morala divină, se îndreaptă către finalitatea omului virtuos: «Ci să fie cuvântul vostru: ce e da, da şi ce e nu, nu; iar ce este mai mult decât atâta, e de la cel rău» – şi : «Eu însă vă zic: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi vă rugaţi pentru cei ce vă nedreptăţesc şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru, Care este în ceruri; căci El porunceşte soarelui Său să răsară şi peste cei răi, şi peste cei buni, şi dă ploaie şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi(). Deci fiţi desăvârşiţi precum este desăvârşit Tatăl vostru cel ceresc».

Problema «obrazului întors către noua palmă» a făcut să curgă râuri de cerneală. Considerăm că avem dreptul să ne spunem părerea şi noi, împotriva celor care afirmă că „creştinul are mentalitate de sclav” (l-am citat pe Emil Cioran): este cea mai mare stupizenie, câtă vreme Hristos vrea să-l readucă pe Om în ipostaza de FRATE DIVIN. Or, Dumnezeu este ATOTSTĂPÂNITOR, deci nimănui supus – cu atât mai puţin sclav cuiva.

Deci, palmele despre care vorbeşte Hristos nu le înduri pe orizontala existenţială, adică, de la om la om. Ci pe verticala recunoaşterii permanente a raportării om-Dumnezeu. Palma primă, pe obraz, este expresia pedepsei lui Dumnezeu, prin mâna unui trimis-om. Dar trimisul-om tot om rămâne, şi deci puterea lui de pedepsire în numele lui Dumnezeu este redusă şi restrânsă de către chiar limitele condiţiei sale umane. Deci, pentru că eu mă recunosc mult mai vinovat, în faţa lui Dumnezeu, decât poate un om să-mi arate că sunt vinovat, întorc şi celălalt obraz, pe care ar trebui să mi se „completeze” pedeapsa, de la limita umană a pedepsitorului-trimis divin – până la deplina pedepsire divină, conformă cu imensul meu păcat către Dumnezeu. Din acest moment, cel care ne-a pălmuit va realiza că nu poate el să ne lovească, atât cât ar trebui, prin justiţie divină-nonumană, să ne lovească. Atunci, abia, îşi va da seama de limitele lui, de faptul că nu e decât supusul (robul) către Dumnezeu-Legea (şi Sancţiunea). Deci, NEPUTINŢA lui de a ne lovi îl va re-întoarce între limitele sale umane. Dacă se va căi sau nu, dacă va lovi iar, sau nu – aceasta nu se poate garanta omeneşte – dar, deja, suntem ieşiţi de sub «jurisdicţia» umană a oricărei lovituri deplin-divine. Dar:

a) lui i s-a făcut demonstraţia că e neputincios, fie şi în aşa-zisa „dreptate”, „violenţă punitivă”(când, de fapt, nu e decât voinţa Domnului, prin mâna lui, atât cât poate mâna şi forţa mâniei sale de om);

b) lovitorul, neputincios de a lovi mai mult decât a lovit, rămâne de ruşine: îşi va da seama că e un biet om, şi-atât; din acest moment, îşi va pune problema că – lovitura fiind a lui, nu a lui Dumnezeu – s-ar putea ca pedeapsa lui Dumnezeu, pentru impostura lui de a se considera cu drept de pedepsire, de parcă ar fi fost Dumnezeu – va fi pedepsită de Dumnezeu(şi numai Dumnezeu ştie cât de grea va fi pedeapsa divină, lovitoare pentru SUPERBIE);

c) cel lovit nu are de pierdut nimic, ci câştigă conştienţa cât mai acută, deplină, a vinovăţiei faţă de Dumnezeu, şi va şti (va fi gata) să aştepte O COMPLETARE (oricând) la lovitură – ceea ce, oricum, este o mângâiere spirituală: lovit deja fiind, de către inconştientul impostor, ştie că lovitura lui Dumnezeu, pentru păcatele sale, va fi mai mică decât o merita , până în momentul lovirii umane (mai mică exact cu lovitura trimisă de Dumnezeu prin impostor, lovitură prin care păcatul parţial al lovitului este adăugat păcatelor, până atunci nerecunoscute, ale lovitorului). Este, pentru lovit, prefigurarea MARTIRIULUI, în numele lui Dumnezeu – începutul studiului legislaţiei punitive a lui Dumnezeu. Dar şi semnul-şansă a viitoarei mântuiri. De la această «palmă» încolo ar trebui, pentru adevăratul creştin, să urmeze revelaţia Împărăţiei lui Dumnezeu! Aşa că, aceia dintre noi care se revoltă împotriva «palmei» (şi a primei, şi a prezumatei) – ar trebui să ceară ei, cât mai degrabă, şi de la oricine, semnul loviturii-prefigurare a mântuirii, al milei divine, semnul că «Dumnezeu nu te-a uitat»

Cine mai ţine cont, în zilele de azi, ale legislaţiei laice – că ar putea fi trimis în judecata Focului Veşnic, al retopirii «matriţelor fiinţiale» – «doar» pentru insultarea «fratelui» (oricare semen): «netrebnicule, nebunule»? – când toţi suntem călcători de Lege, deci ”netrebnici-nebuni”

Cine ar accepta azi, în legislaţia laică (Doamne, ce-i mai place omului s-o facă pe Dumnezeu, pedepsind, în stânga şi-n dreapta, cu mintea lui de om), să se autoexileze, definitiv şi irevocabil, de propriii copii – dacă aceştia L-ar nega pe Dumnezeu-Obârşia a Toate, singura garanţie a Binelui? Cine ar accepta azi, în legislaţia laică, atât de «severă»(?) – să-şi taie mâna sau să-şi scoată ochiul, pentru o «simplă» minciună, trădare? Doar trădarea e relativă, nu? La fel – Adevărul: mereu, în societatea laică avem «puncte de vedere» – adică pretexte de a (ne) minţi cu neruşinare. Fii pregătit, în orice clipă a vieţii tale, să fii torturat inimaginabil şi să mori pentru Dumnezeu!Adică, pentru revelarea SINELEUI TĂU REAL-DIVIN.

«Hotărât lucru, legislaţia creştină este mult prea severă – şi nedemocratică!» – vor spune, acum, aflaţi, oarecum, în cunoştinţă de cauză, cei care ziceau, până acum, că-i legislaţie prea blândă şi că orice creştin are mentalitate de sclav. Da, este severă, pentru că Dumnezeu are pretenţii mari de la om(dacă vrea omul să fie Fratele lui Dumnezeu) – dar şi răsplăţi pe măsură: Dumnezeu îl vrea pe om FERICIT – fericit cu adevărat, adică asemeni Lui. Dar aceasta înseamnă: PERFECT CURAT-CURĂŢAT DE REZIDUURI NON-PARADISIACE (adică, potrivnice Luminii Lumii)

Nedemocratică? Dumnezeu nu ştie decât despre o singură categorie umană – de fapt, despre un singur om: ADAM (să-l întoarcă de unde a purces, plângându-şi greşeala – în Rai-Paradis). Iar discriminarea «nedemocratică» ar începe de la doi

Greu, teribil de greu, dar şi teribil de măreţ şi nemăsurat nobil lucru este să fii creştin. Fratele lui Hristos-Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu. Prima şi singura condiţie: respectă Legea Armoniei(cu tine, cu ceilalţi, cu lumea). Lege pe care Hristos (cel mai teribil Legislator! – fără alt scop decât Dreptatea: «Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura!») o numeşte atât de frumos: IUBIRE.

Legea îl transfigurează pe om în Dumnezeu. Respectă dumnezeieşte Legea! – porunceşte Juristul Suprem-Hristos. Altfel, pedeapsa ta va fi esenţială şi eternă! Vei pierde(sau amâna indefinit) Mântuirea, adică starea de ieşire de sub Timp-Eveniment-Moarte!

Jugul Legii lui Dumnezeu este uşor sau teribil de greu, după gradul de încredere (în Reperul şi Scopul Suprem), de credinţă şi de supunere faţă de Lege: cine s-a obişnuit cu ceva, zi de zi şi clipă de clipă(oricât ar fi de cumplit, aparent – acel «ceva») – va constata că e uşor şi firesc. De aceea, educaţia întru Lege trebuie făcută de mic copil – dezvoltată şi explicitată în adolescenţă – pentru ca omul matur să fie Omul Legii, tot aşa cum este Omul Respiraţiei sau al Bătăii Inimii. «Căci jugul meu este bun şi sarcina mea uşoară» – grăieşte Însuşi Hristos” (cf. idem).

Oricum, Hristos nu va veni în Mahalaua fărădelegii şi batjocurii şi autobatjocurii Duhului vostru. Adică, nu se va bucura, DAR ABSOLUT DELOC, de cum vă schimonosiţi şi parşiviţi şi boiţi, voi, a CIRCARI – CHIPUL PE CARE EL VI L-A DAT , ASEMENEA CU CHIPUL SĂU, ÎN RAI!!!

Ieşiţi din Mahalaua Râsului Prostesc, priviţi cu gravitate severă la păcatele voastre de uşurinţă, întâi, îndreptaţi-vi-le, apoi, abia, încercaţi să-i scoateţi din Mahalaua Mlaştinii Schimonosirii chipului lor, pe ceilalţi, pe semenii voştri. De vor voi. Iară de nu, iată ce zice Hristos celor 72 de ucenici, pe care „i-a trimis câte doi, înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi avea să vină” şi nu uitaţi că VOUĂ/NOUĂ ne zice, de fapt, până la stingerea lumii acesteia:

„Şi în orice cetate veţi intra şi nu vă vor primi, ieşind în pieţele ei, ziceţi: Şi praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea noastră vi-l scuturăm vouă.

Dar aceasta să ştiţi, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Zic vouă: Că mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea, decât cetăţii aceleia.

Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Căci dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac şi în cenuşă. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată, decât vouă.

Şi tu, Capernaume, nu ai fost înălţat, oare, până la cer? Până la iad vei fi coborât!

Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine, se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine.„ (cf. Evanghelia după Luca, cap. 10, versetele 10-16).

Şi Judecata Lui se apropie! VEGHEAŢI – ŞI NU VĂ LEPĂDAŢI DE MISIUNE ŞI ROST – NU VĂ LEPĂDAŢI DE JUGUL CEL BUN AL LUI HRISTOS-DUMNEZEU!

Românie, Grădină a Lui Dumnezeu: aleasă eşti de Maica Domnului Dumnezelui nostru, dar de nu vei înţelege ce minunată Misiune ţi-a încredinţat El, roadele tale de fiere se vor face, şi Misiunea de Candelă a Neamurilor „Apusene”, adică a celor rămase în Bezna Necredinţei – se va muta, în alt, cu adevărat Sfânt – ALTAR-NEAM – adică, la alt Neam, mai vrednic, iar nu înhăitat cu SATANA MAHALALEI, al Nesimţirii şi Laşităţii şi Trădării – şi scufundat, precum râmătorul, cu plăcere scârbavnică, în Mahalaua „manelistică”, a batjocoririi de Duh al Luminii!

Read more: MARGINALII DESPRE ROMÂNIA CREŞTINĂ http://axa.info.ro/arhiva/anul-iii/axa-40/item/498-marginalii-despre-romania-crestina#ixzz123zUJomz

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: