Skip to content

DIN SERIALUL „EI NU SÎNT DOAR STATUI, TRĂIESC MAI VII CA NICIODATĂ!” ASTĂZI, CUVÎNT PENTRU MIHAIL KOGĂLNICEANU

11 October 2010

Scris de Florin STUPARU

Citim în dicţionar: „KO­GĂL­NI­CEA­NU, MI­HA­IL (1817-1891): om politic, istoric, scriitor, ziarist şi orator” şi pricepem că omul a fost prea mare pentru a-l cuprinde o foaie de gazetă. Căci, într-adevăr, nu s-a întîmplat dezastru în veacul al XIX-lea românesc la care tot mai venerabilul să nu fie puitor la cale şi căpetenie.

Drept e că a şi început de tînăr, numaidecît ce a primit „lumina” în Loja „Atheneul Străinilor” (de la Paris, fireşte). Şi aşa, luminat, anul masonic 1848 îl prinde pe baricadele jalnicei revoluţii din Moldova (mai caraghioasă decît cea muntenească). Dar ce să scriem noi multe? Să-l lăsăm a grăi pe însuşi acest titan al culturii şi politicii noastre moderne! Căci iată ce proclamaţiuni mesianice (iudaic vorbind) şi într-aripate scria patriotul nostru, cuprins de sfînta mînie ciocoiască:

„Aristocraţilor! […] Toate funcţiile cele mari pînă la director de tribunal să se ocupe numai de mădulările acestor neamuri, şi de bieţii ciocoi [slujbaşi ai statului, birocraţi], ale căror drepturi sînt de a vă izgoni pe voi, fiindcă a lor e ţara şi al lor e dreptul. […]

Vai vouă şi vai copiilor voştri! Spuneţi-ne, cruzilor, cum îndrăzniţi a mai purta, după atîtea crime, pe buze, binele patriei şi fraternitatea, voi cari sunteţi răii-răilor, nelegiuiţii-nelegiuiţilor! Voi, creaturile tartarului! Voi, demonii din adîncurile iadului! Voi, pe ale căror buze zace otravă din care Satana a alcătuit păcatul zavistiei! Voi, cari sunteţi maşinele infernale ale tartarului! Voi, pe ale cărora frunte Satana şi-a pus temeliile negrei sale împărăţii? Cutremuraţi-vă! Şi iarăşi zic, cutremuraţi-vă! – căci puţin încă şi ora răzbunării va bate. Amar vouă atunci, tiranilor! Amar vouă! Să piară atunci dintre noi ticăloasa voastră fiinţă cum piere fumul şi să se topească sămînţa voastră cum se topeşte ceara în faţa focului! Atunci veţi vedea ce pot fraţii ciocoi în turbare, cînd vine timpul să-şi răzbune asupra veneticilor, în ţara lor, şi asupra asupritorilor lor.”

Trebuie să înţelegem bine că „aristocraţii” erau şi ei Fraţi întru „Lumină”, dar pierduseră partida, fiindcă venise ceasul unei – vorba comuniştilor – „rotaţii de cadre”. Ne dăm seama de asta chiar din textul de mai sus, în care „aristocraţii” sînt mustraţi pentru cruzimea de a mai rosti „sacrele” cuvinte-cheie: „binele patriei” şi „fraternitate”. Vremurile se schimbaseră: revoluţia nu se mai făcea în saloane, la un ciubuc şi un şerbet de trandafiri, ci pe uliţele podite cu scînduri sub care curgeau zoaiele şi scîrna Bucureştiului încins şi prăfuit. Acum era vremea „ciocoilor”, adică a acelor plebei hămesiţi – alde Rosetti, alde Brătienii – care înţelegeau să-şi răscumpere cu vîrf şi îndesat mizeria şi umilinţele studenţiei pariziene. Dar să citim mai departe cuvîntul onorabilului către Arhiereii Bisericii Ortodoxe Române:

„Să mă întorc acum şi către voi, Preasfinţiţi Archierei, către voi, pe cari am fi dorit cu mulţumire, cu o mulţumire săpată în adîncurile inimii unor adevăraţi români, a vă vedea în capul religiei noastre, predicînd într-o parte şi într-alta, în mijlocul turmei pe care v-a încredinţat-o Părintele tuturor, pace, iubire de dreptate şi iubire către altul; căci numai prin aceste trei mari prinţipuri, dictate de Domnul nostru Iisus Christos prin sfînta sa Evanghelie, se poate organisa fericirea unui popor… De veţi urma a mai fi instrumente la spurcatele lor planuri [ale „aristocraţilor” adică]… Atunci, atunci – în loc de a vă numi următorii lui Christos, veţi fi apostolii lui Antichrist!”

Dacă tot am pornit pe această cale a citatelor neruşinate, să zicem că M. K. nu-i îndrăgea numai pe ciocoi, ci şi pe ţigani. Avea numai douăzeci de ani cînd a scris Schiţă asupra istoriei, obiceiurilor şi limbii ţiganilor cunoscuţi în Franţa sub numele de „boemieni”. Iar mai tîrziu zicea aşa, ca să fie auzit de Europa şi aceea să plîngă şi să dea nişte „hotărîri” şi „recomandări” împotriva barbariei Românilor (deşi – să nu uităm! – sîntem mult înaintea semnării tratatului de la Lisabona):

„Pe străzile Iaşului tinereţii mele, am văzut fiinţe umane purtînd lanţuri la mîini şi picioare, altele cu cercuri de fier în jurul frunţii şi încă altele cu zgărzi de metal la gît. Să fii bătut cu cruzime şi să primeşti şi alte pedepse – cum ar fi înfometarea, fiind agăţat deasupra unui foc ce fumegă, să fii întemniţat de unul singur şi aruncat gol în zăpadă sau în rîuri îngheţate – aceasta era soarta nenorocitului Ţigan. Instituţia sacră a familiei era de asemenea batjocorită: femeile erau smulse de lîngă soţii lor şi fetele de la părinţii lor. Copiii erau rupţi de la sînul celor care i-au adus pe lume, despărţiţi de mamele lor, şi de taţi şi unul de altul şi vînduţi unor cumpărători osebiţi din cele patru colţuri ale României, ca vitele. Nici umanitatea, nici sentimentul religios, nici măcar dreptul civil nu le oferea protecţie acestor fiinţe. Era o privelişte teribilă şi strigătoare la Cer.”

Comisarul european M. K. a fost apoi căpetenia unioniştilor la 1859: membru în Comitetul Central al Unirii (tuturor vrăjmaşilor Românilor împotriva Românilor), a condus propaganda pentru unire în paginile Stelei Dunării (ziarul Lojei cu acelaşi nume), a indrumat lucrările Adunării ad-hoc a Moldovei. Dar lucrarea cea mai vrednică de pomenire a lui M. K. este, fără îndoială, aceea împotriva Bisericii lui Hristos, ca mînă dreaptă a fratelui său întru răutăţi Cuza Vodă, al cărui cuvînt de laudatio l-am săvîrşit nu cu multă vreme în urmă. Să ne aducem aminte ce scriam cu acel prilej despre lucrarea de nimicire a Sfintelor Mănăstiri Neamţu şi Secu. Căci, chiar dacă repetăm unele lucruri, e bine aşa, pentru a ne lămuri cine au fost „înaintaşii” noştri (iar mai bine zis înaintaşii celor care le sînt acum urmaşi). Deci să citim iarăşi din cronica ieromonahului Andronic Popovici:

„Deci tot în anul 1859, octombrie 18, mergînd din nou la Mănăstirea Neamţului şi sfătuindu-se cu Sofronie Vîrnav şi cu ajutorii săi, ministrul bisericesc Alexandru Tiriachiul a mers la părintele stareţ Gherasim şi a început a zice: Să porunceşti a scoate afară din soborniceasca biserică pravila ce se săvîrşeşte în limba slavonă! Iar stareţul nu s-a învoit nicidecum. Atunci ministrul, izbind cu pumnul de trei ori în masa din casa stareţului, a strigat la sfinţia sa: Numaidecît să săvîrşeşti această bună voire şi hotărîre a guvernului! Şi părintele stareţ i-a spus lămurit că el nu este pus stareţ ca să strice rînduielile mănăstirii, ci ca să le păzească nestrămutate, precum sînt aşezate de Preacuviosul Părintele nostru Stareţ Paisie Velicicovschi, arătînd şi către icoana Preafericitului Stareţ cu mîna. Şi aşa, ieşind ministrul şi cu comitetul din chiliile stăreţeşti cu multe [ameninţări] tirăneşti, au mers cu toţii în soborniceasca biserică şi – cu mare obrăznicie, şi cu vorbe tiraneşti, şi rîsuri – au început a smulge din strană sfintele cărţi slavoneşti. Şi, scoţîndu-le pe acestea afară, s-au pus îndată prin trăsuri şi au alergat şi la Mănăstirea Secului întru aceeaşi zi, făcînd şi acolo aceeaşi batjocură în biserica lui Dumnezeu.

Apoi, tot întru această vreme, au luat de la mănăstire şi maşina tipografică cu toate instrumentele, întru o zi de Duminică, nelăsînd nici măcar pînă ce se va sfîrşi cartea slujbei Dumnezeieştii Liturghii, care atunci începuse a se tipări. Şi încă Mihail Kogălniceanu îi silnicea pe părinţii tipografi ca să o desfacă şi să o încarce ei înşişi, dar părinţii nu s-au învoit a face aceasta nici într-un chip, ci se rugau neîncetat să se milostivească şi să lase maşina măcar pînă ce se va isprăvi de tipărit Liturghia, din care abia o duiumă era gata. Însă ei nu numai că nu s-au milostivit a lăsa lucrul cel drept al soborului, ci îndată au adus jidovi, care au desfăcut maşina şi au încărcat-o, luînd-o în folosul lor şi suduindu-i pe călugări tot de cruci şi de răscruci. Asemenea, tot cu tiranie au luat şi instrumentele legătoriei şi ale turnătoriei [de litere], încă şi un teanc nou de hîrtie pentru tipărit; şi maşinile de lucrat postavul trebuitor pentru hainele soborului acestei lavre. […]

Apoi în anul 1860, Sofronie Vîrnav a bătut telegraful din tîrgul Piatra, cerînd de la guvern voie grabnică să surghiunească din sobor pe cîţi părinţi va voi el; şi a dobîndit putere nemărginită, prin mijlocirea lui Costică Cerchez, ce era înţeles cu dînsul mai dinainte. Şi aşa – luîndu-l pe ispravnicul de ţinut (ce era văr cu dînsul, anume Scarlat Vîrnav) şi venind în mănăstire cu mulţime de jandarmi, în 21 april – îndată fără de veste a închis sub caraul şapte părinţi proiestoşi. Iar părintele stareţ Gherasim şi cu tot soborul, văzînd această cumpliţie fără de omenie, s-a îngrozit foarte. Şi, nedumerindu-se ce este, s-a sfătuit cu părinţii duhovnici, şi au mers cu toţii împreună în arhondaricul cel mare al mănăstirii şi au început a-l ruga pe ispravnic să spună care e pricina de i-a închis sub arest pe acei părinţi aşa, nejudecaţi. Şi el a răspuns că lui aşa-i este poruncit şi numai comitetul din mănăstire ştie [de ce]. Deci părintele stareţ Gherasim l-a întrebat şi pe ticălosul Sofronie, fiind de faţă, ca să spună ce vinovăţie au făcut părinţii aceia puşi sub arest. Iar el, în faţa ispravnicului şi a altor persoane, a început a ocărî şi pe stareţul, şi pe toţi părinţii duhovnici cu cele mai mari defăimări. Şi îndată a pus jandarmi şi la uşa clopotniţei, hotărînd să nu mai suie nimeni la toacă sau la clopote fără învoirea ispravnicului. Asemenea, a pus şi împrejurul a toată mănăstirea vreo 40 de plăieşi cu puştile şi a scos vorbe în sobor că are să surghiunească 50 de călugări. Iar în 22 april – nejudecîndu-i pentru nimic pe acei şapte călugări, ci numai scoţîndu-le nume că sînt bostangii – i-a surghiunit cu nepovestite silnicii tirăneşti, înconjuraţi de jandarmi. Şi după aceasta, tot prin maşinăriile acestui ticălos Sofronie (întru acelaşi an 1860, la 20 iulie), s-a făcut judecată nedreaptă asupra preacuvioşiei sale părintelui nostru arhimandrit şi stareţ Gherasim, de către boierul Grigorie Cuza, moşul [unchiul] lui Alexandru Cuza, şi s-a şi scos din stăreţie.

Şi apoi, mergînd de două ori la Prea Sfinţitul Mitropolit Sofronie, acel Sofronie [Vîrnav] l-a rugat să-l hirotonească ierodiacon. Dar – neînvoindu-se nicidecum Mitropolitul la această cerere vicleană a lui, ştiindu-l nevrednic (pentru că mai făcuse şi vreo două ucideri) – el i-a proiectat îndată surghiunirea. Şi aşa – întru acelaşi an, luna lui noiembrie în 8 zile, în vremea Dumnezeieştii Liturghii – ministrul primar Mihail Kogălniceanu, şi Costică Cerchez şi alţi mulţi tovarăşi ai lor, mergînd la Mitropolie cu mulţime de jandarmi, l-au luat fără de veste cu tirănească neomenie pe Prea Sfinţitul Mitropolit, fără să-l mai lase să-şi pună ceva la cale sau să-şi ia cu sine pe cineva din tagma duhovnicească. Şi, punîndu-l întru o trăsură înconjurat de jandarmi cu săbiile scoase, l-au dus cu mare nemilostivire şi grăbire în surghiun la Mănăstirea Slatina. Şi tot atunci (întru a 14-a zi din noiembrie) – venind la mănăstire arhiereul Vladimir Suhopan şi ministrul bisericesc Alexandru Romalo, cu Gheorghe comandirul de ţinut cu ai săi jandarmi, şi punînd caraul de şase jandarmi deodată la chilia stareţului – a doua zi de noapte l-au dus înconjurat de jandarmi în surghiun la Sfînta Mănăstire Coşula, şi acolo l-au pus sub mare strajă.”

Multe ar mai fi de zis pentru această urîcioasă dihanie (care se lăuda că ar fi avut mai mult de 700 de femei, trecute pe carnet), dar trebuie să facem loc pozelor acelei deosebit de urîte statui din piaţa cu acelaşi nume.

Read more: DIN SERIALUL „EI NU SÎNT DOAR STATUI, TRĂIESC MAI VII CA NICIODATĂ!” ASTĂZI, CUVÎNT PENTRU MIHAIL KOGĂLNICEANU http://axa.info.ro/arhiva/anul-iii/axa-38/item/474-din-serialul-%E2%80%9Eei-nu-s%C3%AEnt-doar-statui-tr%C4%83iesc-mai-vii-ca-niciodat%C4%83%E2%80%9D-ast%C4%83zi-cuv%C3%AEnt-pentru-mihail-kog%C4%83lniceanu#ixzz123uUGQ2b

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: