Skip to content

DESPRE LIBERTATE ÎN SECOLUL AL XXI-LEA

11 October 2010

Scris de Monahul TEODOT

Despre libertate ne-a vorbit în primul rând Hristos foarte clar, un cuvânt care ne arată tranşant poziţia noastră, starea noastră: anume, cea de robie. „Toată lumea zace sub puterea celui rău” – iată verdictul dat de Evanghelie. Dar odată cu jertfa de pe cruce a Domnului, prin sfânt sângele Său am fost răscumpăraţi, sloboziţi de diavol, nu numai cei aflaţi în trup, ci şi o parte din sufletele din iad.

Mai spune Hristos Dumnezeul-Om: „… şi veţi cunoaşte Adevărul şi Acesta vă va face liberi”. Aşadar, Adevărul este cineva nu ceva – o persoană, nu o idee. Nu poate o idee să ţină Universul, ci o putere – şi trebuie să fie o putere personală şi înţeleaptă, inteligentă’ a cuiva, fiindcă altfel ar fi sub om, care e persoană. Aşadar, acea putere este Puterea lui Dumnezeu, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu adică Fiul Tatălui, Iisus Hristos, Dumnezeu întrupat. El este Adevărul, după cum a spus, şi numai El ne poate face liberi. Dar în ce robie om fi, că nouă, mai ales după 1989, ni se pare că suntem liberi? Să fie aşa?

Tot omul care se naşte este deja în robia morţii. Îl lasă liber un timp şi la un moment dat îl ia, îl taie din viaţă, intră trupul în robia morţii, până la învierea cea de obşte. Şi atunci cum se împlineşte cuvântul Mântuitorului că „Adevărul vă va face liberi”, adică să ne scape Adevărul şi de moartea trupului? Iată că se împlineşte. Cum?

Trupurile sfinţilor, sfintele moaşte ale celor ce au ascultat din toată fiinţa lor cuvântul Domnului: „Cel ce crede în Mine şi ascultă cuvintele Mele, chiar de va muri, viu va fi.”. Scrie în ziua aducerii sfintelor moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur, că atunci când au intrat Sfintele Moaşte ale Sfântului Ioan în Biserica Sfânta Sofia (27 februarie), s-a ridicat trupul (îngropat de treizeci de ani) şi a deschis gura şi a zis: „Pace la tot poporul şi Eudoxiei iertare!”, binecuvântând cu ambele mâini. Iată, deci, trup mort de treizeci de ani, care a prins viaţă.

Apoi, Sfântul Ioan din Kronstadt s-a arătat cuiva după moarte şi i-a zis: „Eu sunt viu!”.

Dar primul Care a biruit moartea a fost Hristos. El, zic Sfinţii Părinţi, a trecut cu trupul după Înviere, prin piatra de pe uşa mormântului, mai uşor decât am trece noi dintr-o cameră într-alta, deschizând o uşă.

Înainte de Învierea Domnului, moartea era o mare grozăvie, o mare spaimă şi dezamăgire aproape pentru toţi. După Înviere, moartea este ca o trecere în altă viaţă, dar numai pentru cei ce cred drept în Hristos şi ascultă de poruncile Lui!

O altă robie înfricoşătoare ar fi păcatul. Numai Hristos a fost fără păcat: „Tu singur, fără de păcat şi dreptatea Ta rămâne în veac”. Păcatul strămoşesc, transmis genetic la toţi oamenii este şters la Botez, la botezul fiecăruia dintre noi, în singura Biserică adevărată, în Biserica Ortodoxă. Nu există Botez în alte biserici, pentru că nu există dreaptă credinţă nici la catolici, nici la protestanţi, nemaivorbind de ceilalţi. La ei nu vine Sfânta Lumină de Înviere, cum vine numai la rugăciunile Patriarhului ortodox de la Ierusalim – şi ale dreptcredincioşilor – în Sâmbăta Mare. Cum te simţi după o spovedanie făcută bine – al doilea botez?! Curat şi fără păcat, iertat. Şi sunt oameni care nici cu gândul nu mai păcătuiesc, nici în stare de veghe, nici în somn. Iată deci că, prin Hristos-Adevărul se biruieşte şi  păcatul, şi aşa devenim cu adevărat liberi. Sfântul Apostol Pavel spune că: „Acolo unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este libertate”. Şi merge această libertate până la desprinderea omului de la pământ – vezi viaţa Sfintei Maria Egipteanca, care atunci când se ruga se ridica de la pământ cu trupul; se mai cunosc şi alte exemple de sfinţi – unul dintre ei a trăit la noi: Părintele Arsenie Boca. Sunt mărturii chiar ale securiştilor că a lipsit trei ore din lagărul de la Canal, nefiind găsit nicăieri dar fiind văzut lângă sicriul mamei sale – pe care mult a iubit-o şi a cinstit-o – la înmormântare. După trei ore a revenit la Canal. De la Canal la Vaţa de Sus – locul înmormântării – sunt sute de kilometri. Iată până unde poate merge libertatea în Hristos!

Aşadar, libertatea adevărată poartă pecetea Duhului Sfânt – adică dreptate, bucurie, pace, curăţie, dragoste, adevăr, blândeţe, înfrânare, înţelepciune, pricepere, tărie, temere de Dumnezeu, curajul mărturisirii, netemerea de moarte şi de chinuri, biruirea trupului, iubirea vrăjmaşilor, nejudecarea şi neosândirea aproapelui, suferirea cu bucurie în locul altuia, conştiinţa păcătoşeniei fără urmă de deznădejde, răbdarea necazurilor, nemânierea, buna ascultare de duhovnic şi altele.

Nu are nici o legătură libertatea adevărată cu drepturile omului care se tâlcuiesc ca legiferarea păcatului. Aceste drepturi de a păcătui – legiferarea păcatului – sunt: libertinaj, anarhie, haos, moarte sufletească, lucrări diavoleşti şi iad. După prooroci, acestea sunt semnele instaurării celei mai cumplite dictaturi mondiale, prin guvern mondial şi conducător unic: Antihrist.

Mai întâi, prin păcate se începe pecetluirea. Unul săracul desfrânează în neştire – această patimă a devenit obişnuinţă la el; el crede că asta e viaţa lui. Dacă nu se pocăieşte, dacă nu se lasă de patimă, el este pecetluit de desfrâu. Această patimă s-a întipărit în el. El este dacă nu-şi revine – dacă nu se pocăieşte pecetluit, hotărât pe veci pentru desfrâu; n-ai ce să-i mai faci! La fel cu toate patimile. De douăzeci de ani se scurge continuu desfrâul la televizor, prin ziare şi reviste, iar acum şi în şcoli la copiii mici. Împreună cu această patimă este şi goana după plăceri – mâncăruri, băuturi, distracţii, modă, tehnică, calculatoare, maşini, confort şamd

Mai poate trăi cineva fără acestea? Greu; pentru unii, imposibil. Şi iată că s-au pecetluit în iubirea de materie – duhul este mort – Biserica îi scârbeşte – dumnezeul lor este banul, confortul, plăcerea.

După ce omul este obişnuit cu acestea, vine directiva UE – în spatele căreia stă bancherul evreu Rockfeller cu toată ceata lui Antihrist – şi zice: pentru a vă apăra de hoţi şi de terorişti, pentru a vă împlini dorinţele înainte ca voi să le exprimaţi, aveţi nevoie de cip. Mai întâi în toate actele, apoi toate actele într-unul singur – că doar suntem în secolul supertehnologiei microelectronice – apoi într-un cip care va fi implantat, după cum o spun chiar ei, îe frunte sau pe mâna dreaptă. Iată aşadar pecetluirea finală, adică omul cu totul supus materiei, controlat până la gânduri, în ultima dictatură mondială.

ROMÂNI ŞI POPOARE DE PRETUTINDENI, ALEGEŢI:

PECETEA DARULUI SFÂNTULUI DUH, CU LIBERTATEA ADEVĂRATĂ SAU CIPUL GUVERNULUI MONDIAL AL LUI ANTIHRIST, CU ROBIA DESĂVÂRŞITĂ – prima alegere duce în veşnica fericire, iar cea de-a doua la veşnica osândă.

Mulţi or să zică: nu-i chiar aşa! Să nu ne înşelăm ca Eva căreia şarpele-diavol i-a zis: „Oare veţi muri? Nu veţi muri”, fii liberă de porunca lui Dumnezeu, ce-i cu prejudecata asta că adică să nu mănânci din pomul oprit? Dacă vei mânca vei fi ca Dumnezeu, vei cunoaşte binele şi răul… Şi s-au plecat ispitei şi ea şi Adam. Şi am văzut cu toţii ce-a ieşit!

Mai este acum cineva pe pământ care să fie gol şi să nu se ruşineze? Mai este vreunul cu asemenea har? Nu ştim. Fireşte nu intră în discuţie cei din ospicii, din bordeluri sau cei cu drepturile minorităţilor, că aceştia au o altă lucrare în ei, a neruşinatului diavol.

Noi să nu fim cobaii nimănui. Neam de neamul nostru a trăit fără cipuri, fără vaccinuri, fără carduri, fără control prin satelit, fără alte multe curse – iar mamele au crescut câte opt copii, pe timp de război, de foamete, de calamitate.

Şi a dat neamul nostru pe Brâncoveni, pe Ştefan cel Mare, pe Mihai Viteazu, pe Mihai Eminescu, pe Sfânta Teodora de la Sihla, pe Sfinţii Chiriac şi Onufrie de la Bisericani, pe Părintele Cleopa, pe Paisie Olaru, pe Ilie Lăcătuşu, pe Corneliu Zelea Codreanu, pe Ionel Moţa şi pe Vasile Marin, pe Constantin Oprişa, pe Părintele Gheorghe Calciu, pe Părintele Arsenie Boca, pe Valeriu Gafencu şi pe mulţi, mulţi alţii pe care nu-i mai trecem aici.

Pentru rugăciunile lor şi ale Născătoarei de Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase – Calea, Adevărul şi Viaţa noastră, mântuieşte-ne şi pe noi.

Read more: DESPRE LIBERTATE ÎN SECOLUL AL XXI-LEA http://axa.info.ro/arhiva/anul-iii/axa-33/item/386-despre-libertate-%C3%AEn-secolul-al-xxi-lea#ixzz123G5LAQ0

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: