Skip to content

DESPRE CIRCUM -, RE – ŞI IN – VOLUŢIILE CONTEMPORANE

11 October 2010

Scris de Dragos Nicu

Articol apărut în AXA 37

Vorbeam zilele trecute cu un prieten despre optimizarea site-ului nostru şi îmi zicea duios despre „target” şi „strategii” de promovare. Nu ştiu exact care ar putea fi acest „target”, însă ştiu că orice Român este, la fel ca şi noi, sătul de tot, detot.

Sau poate mă înşel. Pentru că deunăzi, iar s-au scumpit cele necesare pentru a putea fi cât de cât liber. Adică s-au scumpit benzina, motorina şi GPL. Vreo reacţie? Sigur, acelaşi praf în ochi, transportatorii, producătorii, talk-show-urile plictisitoare şi obositoare, etc. Rezultatul? Niciunul. Cineva la televizor spunea că la re-voluţie ne-am câştigat atât „libertatea” cât şi responsabilităţile aferente. Deci, vina pentru tot ceea ce se întâmplă în „economia” ţării o poartă poporul din lipsa de responsabilitate pentru gestionarea acestei „libertăţi”! Sunt profund impresionat de această afirmaţie şi de această lecţie de viaţă. Numai că, să nu uităm, dintre cei ieşiţi atunci în stradă, 98% dintre re-voluţionari, voiau doar să scape de „tiran” şi de „tirană”. Nu întrevedeau niciun program politic, fiind doar masă de manevră pentru legitimarea loviturii de stat. Exact cum spune autorul „…apoi veni calmul.  / Frontul rage la TV: / „Stop! Nu se mai trage. / Armata-i cu noi, / Cei doi bătrâni morţi, / Emblemele jos, / Gata! Suntem democraţi, toţi!””. Ştiu că este revoltător să îţi spună un „tinerel” care avea 3 ani la „evenimentele din `89” aşa ceva. Ştiu că este dureros să realizezi că ai schimbat un aparat opresiv care lucra „pe faţă” cu un aparat opresiv care lucrează „pe la spate”, dar aşa este! Cum altfel? Consider că trebuie să fim realişti şi să analizăm ce s-a schimbat de fapt! Să enumerăm:

Asemănări:

-Uniunea (doar că Europeană)

– comisarul (doar că european)

– aceleaşi hidrocentrale construite până în 1989, cu precizarea că pe unele, cât de curând le vom face cadou;

– aceleaşi termocentrale construite până în 1989 şi aceleaşi reţele de transport electric;

– aceiaşi centrală atomică;

– aceleaşi şosele şi autostrăzi în proporţie de 99%;

– aceleaşi spitale construite până în 1989;

– aceleaşi cămine, complexe studenţeşti şi aceleaşi facultăţi de stat;

– acelaşi metrou ca şi în 1989;

– aceleaşi linii de tramvai şi troilebuz;

– aceleaşi parcuri dar distruse, aceleaşi zone de agrement dar ruinate, aceleaşi baze de tratament dar înstrăinate sau lăsate în paragină, aceleaşi lacuri termale şi băi populare dar acum cu taxe mult mai mari;

– aceleaşi mine dar închise, aceleaşi sonde petroliere dar cesionate pe 2 lei, aceleaşi grădiniţe şi cămine;

– aceleaşi staţiuni turistice dar fie lăsate de izbelişte, fie date cadou;

– aceleaşi bogăţii naturale, inepuizabile (aur, neferoase, marmură, minereuri feroase, uraniu, gaz, hidrogen sulfurat…);

– aceleaşi fântâni dar secate, aceleaşi izvoare de apă minerală;

– aceleaşi centre de cercetare dar fără cercetători;

– stăm şi acum la cozi (sinistru e că acum stăm la „coadă” la bancă, la „coadă” să plătim impozitul sau gazul, la „coadă” să prindem mai ştiu eu ce promoţie sau la „coadă” să depunem cererea de şomaj, etc.);

– la fel ca până-n 1989, „vedem” hoţul dar închidem ochii;

– la fel ca până-n 1989, ne uităm la TV şi nu avem ce să vedem;

– la fel ca până-n 1989 ne plângem că-i greu;

– la fel ca până-n 1989 cei fără carte sau cu studii cumpărate, sunt numiţi politic în funcţii de conducere;

– la fel ca până-n 1989 locurile la facultăţile de stat sunt foarte puţine;

– la fel ca până-n 1989 încercăm să ne plătim datoriile;

– la fel ca până-n 1989 ne mulţumim doar să spunem bancuri despre politicieni;

– la fel ca până-n 1989 ne lăsăm conduşi precum o vită la abator.

Deosebiri:

-hidrocentralele pe care le avem sunt amortizate contabil. Costul de producţie este acum de 10 ori mai mic, iar cel pe care-l plătim de 10 ori mai mare…?!

– termocentralele pe care le avem sunt şi ele în aceeaşi situaţie ca a hidrocentralelor în schimb aici ne confruntăm cu alt aspect şi anume cu cel al aprovizionării cu cărbune de import. Dacă ar fi fost posibil, cu siguranţă politicienii ar fi importat şi apa pentru varianta hidro. Amortizarea termocentralelor, duce la costuri foarte mici de producţie, în schimb comisioanele de la import au „grijă” să regleze preţul. Aceleaşi comisioane vin a corecta preţul şi în varianta hidro, comisioane de milioane de euro primite pentru „revizii tehnice uzuale la preţuri de milioane”!

– importăm apă grea de la o firma din paradisul fiscal care o cumpară (importă) din… ROMÂNIA! Transportul e foarte rapid, el făcându-se pe hârtie! Teoria că energia electrică este aproape gratuită nu e valabilă şi pentru România;

– şoselele şi autostrăzile sunt aceleaşi dar cu un trafic de 10 ori mai mare;

– în spitale, acum, trebuie să vi cu seringa ta şi cu medicamentele tale;

– dacă ceri restul la taxi, spun că nu au schimbat, dacă vrei restul de la Mega Image trebuie să te lupţi să-l culegi de pe sticlă… dacă laşi ciubuc prea puţin, ţi se bate obrazul;

– până-n 1989 eram minţiţi 2 ore pe zi la televizor, acum, suntem minţiţi de mai multe ori 24 de ore pe zi;

– până-n 1989 preşedintele era lăudat de Patriarhul României, acum preşedintele pupă mâna Patriarhului. Homosexualitatea e prezentă la cele mai înalte niveluri… a pupa mâna cuiva, este o opţiune sexuală;

– în ziua de azi, poţi face o facultate şi numai cu bani. Examenele de semestru sunt teste grilă, iar subiectele sunt postate pe Internet cu 2 săptămâni înainte;

– exploatarea resurselor naturale se face de către privaţi, care dau statului român, între 3-12% din valoare! Protecţia socială are un alt sens… a-l aduce pe om la nivelul de inteligenţă şi/sau cunoaştere/percepere al ierbivorelor e factor de echilibru şi linişte socială. Eliminarea fizică a pensionarilor şi celor asistaţi social e plus valoare şi trebuie făcută într-un cadru legal;

– se fac consolidări la tronsoane de căi de tramvai unde nu e cazul, ci doar pentru a încasa „comisionul”. Toată clasa politică aşteaptă cutremurul ca pe Dumnezeu;

– până-n 1989 fiecare cetăţean mergea în concediu, o dată la mare şi o dată la munte. Azi doar 5% îşi mai permit;

– apa plată e la fel de scumpă ca berea;

– cola este la acelaşi preţ cu laptele, dacă nu chiar mai scump. În loc să ne hrănim copiii îi otrăvim;

Specific românesc:

-doar în România plăteşti comision de consultare cont, făcută la bancomat;

– doar în România plăteşti comision când retragi numerar de pe card;

– doar în România termenele de prescripţie ale amenzilor nu sunt respectate;

– doar în România au fost date şi încă se mai dau legi pentru o zi;

– doar în România brânza e mai scumpă decât carnea;

– doar în România nucile sunt mai scumpe decât nuca de cocos;

– doar în România laptele „dulce”este mai scump decât laptele „bătut”;

– doar în România pixul cu mină este mai ieftin decât mina de pix fără pix;

– doar în România venitul minim şi pensile sunt impozitate (supuse taxării);

– portocalele sunt mai ieftine decât merele;

– cărţile sunt mai ieftine decât revistele;

– constanta frică a pierderii serviciului.

De fapt despre acest lucru este vorba. Despre frică! Despre lipsa de reală atitudine în faţa tăvălugului capitalist. Pentru că aici nu putem vorbi despre altă ideologie. Nu putem vorbi despre politici de dreapta sau de stânga (liberalii acum au devenit „de dreapta”. Eminescu – cel ce lupta cu liberalii adică cei „roşii”, adică de stânga, se răsuceşte în mormânt. Partidul Umanist, doctrină de stânga-ateistă, a devenit Partidul Conservator, doctrină de dreapta-creştină, peste noapte). Este altă momeală aruncată şi, din păcate, muşcată de majoritate.

Cei care arată cum stau lucrurile „văd conspiraţii peste tot” şi dacă mai cred şi în Dumnezeu sunt fanatici religioşi, habotnici, vor să arunce lumea în Evul Mediu „întunecat”. „Uitaţi-vă ce se întâmplă în lume din cauza lui Osama, care este fanatic religios! A aruncat lumea în terorism.”

Şi atunci, educaţi de televizor (aţi uitat ce strigaţi la „re-voluţie”? Să vă aducem aminte: „Aţi minţit poporul cu televizorul!”),  singura atiutidine a „românilor” a devenit scârba. Stau şi se uită la ce li se întâmplă şi spun cu scârbă, adică atitudine, „Nişte hoţi dom`le! Atâtea taxe, toţi iau şpagă, nimic nu se face, oare cât să mai rezistăm?”. Aşa, şi? Şi ce faceţi doamnelor şi domnilor? „Păi noi, (bugetarii) suntem afiliaţi la Sindicatul X şi vom ieşi în stradă să ne cerem drepturile şi să luptăm cu sistemul ticăloşit, cu pensiile nesimţite, cu băieţii deştepţi cu… ce mai zicea, băi, Băsescu? Aha, da, da cu mogulii!” Admirabil! Bravo! Şi s-a rezolvat ceva, vreodată? Spuneţi-mi măcar odată când sindicatele au ieşit victorioase de la masa trativelor? Se pare că este un blestem al românilor ca ceea ce câştigă pe front să piardă la „masa tratativelor”. Vezi şi recenta grevă cu adevărat spontană a celor de la RATB de acum câteva săptămâni! Nu se se mai ştie nimic de revendicările lor. S-a uitat! Cât despre cei care lucrează la patron… tăcere, multă tăcere. „Sunt de acord cu voi dar nu pot… ştii… mă lasă ăsta fără loc de muncă!”

Să nu credeţi că vă spun, eu, ce lucru este bun, dar refuz să cred că domniile voastre nu realizaţi că ceea ce se întâmplă ACUM în România este un lucru rău!

Să mergem mai departe. Ei, clasa conducătoare, urlă din toţi rărunchii că suntem un stat democratic de drept şi că fiecare are dreptul la opinie, fie ea bună-rea, căci, nu-i aşa, suntem cu toţii fiii democraţiei. Să ne aducem aminte cum, după „evenimentele din `89”, atunci când deja devenisem democraţi, avuseseră loc „alegeri libere”, nişte tineri studenţi nu au fost de acord cu furtul electoral, adică cu Iliescu – „măi, animalule!”. Am spus studenţi? Mă iertaţi, vroiam să spun „faşcişti, legionari, golani, elemente diversioniste care vor să fure revoluţia românilor”. Şi atunci, printr-un aplomb de reală democraţie, domnul Miron Cozma, a luat minerii şi i-a adus în Piaţa Universităţii. „Faşciştii” la aflarea veştii că minerii sunt pe drum, s-au hotărât să-i aştepte şi – am râs de m-am tăvălit  – îi aşteptau la masa discuţiilor pentru a le explica minerilor ce voiau de fapt. Minerii, după cum se ştie, au acceptat, doar că au dezmembrat mesele discuţiilor de capul „faşciştilor, legionarilor, golanilor, elementelor diversioniste…”. Iată, dragi cititori, o lecţie democratică de impunere a punctului de vedere. Este un real exemplu, deoarece pentru mineriada din `90 a fost condamnat un nimeni. Tovarăşul Iliescu – „măi animalule!”, cu zâmbetu-i caracteristic ieşind basma curată; probabil de aceea este şi supranumit „bunicuţa politicii româneşti”.

Puţini sunt cei care nu au fost de acord cu protestul Ligii Studenţilor de atunci. Puţini sunt şi acum. Ce este dureros este însă faptul că mult mai puţini fac ceva pentru a continua acea luare de poziţie. Nu vreau nici pe departe să îi glorific deoarece din masa aceea de oameni foarte puţini duc idealul mai departe. O idee vine şi se duce, dar nu pot crede că aceeaşi este starea şi pentru Ideal, deci cei care au renunţat se pot numi trădători, din acest punct de vedere.

Mulţi se plafonează, spunând că nu se mai poate face nimic. Că totul este în zadar. Dar dacă cineva apare şi spune lucrurile acestea clar şi răspicat, altă plafonare, „hai domnule, să fim realişti, crezi că poţi să faci tu ceva… aşa de unu` singur?”. Pe la spate imediat maşinăria de zvonuri se pune în mişcare şi încep să apară denigrări, exagerări sau mai ştiu eu ce. Aberant este lucrul că, deşi se pare că nimeni nu mai dă crezare ştirilor de la TV, în astfel de situaţii, dacă acel cineva reuşeşte să scoată puţin capul din anonimat, iau ca sursă sigură şi infailibilă varianta oficială – cea denigratoare, evident.

Cum mai puteţi să credeţi tot ce se arată la televizor? Cum este posibil acest lucru? Trebuie conştientizat că toată propaganda mediatică este doar pentru îndobitocire! Ni se arată cum SUA are cea mai puternică armată din lume, dar ei nu au mai câştigat un război de unii singuri de la Declaraţia de Independenţă unde dealtfel s-au luptat între ei. Ei, îşi fac Scut Antirachetă (pentru care ameninţare, Iran? Să fim serioşi, au ei arme nucleare cum a avut Irakul arme biologice de distrugere în masă) dar Cuba (defapt un singur om – Fidel Castro) le stă în coastă. Au cele mai avansate tehnologii de locaţie (s-a făcut acum mai mulţi ani o demonstraţie că pot vedea din satelit obiecte la fel de mici cât o minge de tenis) şi nu îl pot găsi pe acest monstru sacru al terorismului Osama bin (Bin, ben sau Ben, pentru că de fiecare dată este altfel) Ladden.

Am înţeles că, pentru cei de peste 40-45 de ani, lupta pentru idealuri a încetat, că s-au „maturizat”, devenind pur şi simplu sclavi ai sistemului bancar şi că au lăsat lupta deoparte, dar nu înţeleg de ce „nebunii frumoşi” studenţimea, intelectualitatea nu luptă. Dacă nu pentru Dumnezeu sau pentru ei, măcar pentru copiii lor sau pentru părinţii şi bunicii lor să facă acest lucru. Cum puteţi să staţi pasivi când vedeţi ce se întâmplă cu sistemul de învăţământ sau cu sistemul sanitar? Cum este posibil să aşteptaţi de la guvernare să rezolve problemele, când ei ne îngroapă în datorii externe, ne jefuiesc pe faţă, ne pun jugul de gât?

În situaţia de faţă propun schimbarea imnului, deoarece „…mai bine morţi în luptă, decât să fim iar sclavi în vechiul nost` pământ” nu mai are nicio acoperire.

Asistaţi la Holocaustul neamului românesc şi nu faceţi nimic. Trăiţi la căldura relativă a speranţei că poate nu se vor întâmpla aceste lucruri deşi ele chiar se întâmplă. Unde este lupta cea cu nădejdea în Dumnezeu? Pentru ce, la recensământ vă declaraţi creştini? Vă este frică de ei mai mult decât vă este frică de Dumnezeu! Vă este frică să rămâneţi fără „ochiul dracului”! Luaţi calendarul creştin ortodox, Vieţile Sfinţilor şi citiţi de ce au devenit mucenici! Nu avem nevoie de laşi! Nu avem nevoie de cei care „nu s-au născut în locul potrivit”!

Ţin să precizez faptul că nu sunt deloc de acord cu violenţa. În acelaşi timp, sunt obligat să spun că Iliescu – „măi animalule!”, a făcut transferul de putere prin jertfa tinerilor de la re-voluţie – căruia de altfel nici nu-i pasă (unde sunt teroriştii care au tras?), cumpărându-şi liniştea prin avantaje materiale oferite re-voluţionarilor. O imbecilitate sinistră. Pentru ce aţi luptat domnilor re-voluţionari? Pentru „sfânta libertate” sau pentru o bucată de ciolan de la un bolşevic? Sau aţi uitat cine era şeful UTC sau unde şi-a terminat „studiile” Iliescu – „măi animalule!”? De asemenea trebuie să precizez că acelaşi tovarăş şi-a „legitimat” punerea în exerciţiul funcţiunii de preşedinte al României după „alegerile libere” din mai `90, tot printr-o baie de sânge. Unde este domnilor legitimitatea conducerii de după `89? Sau astfel de fapte abominabile l-au legitimat? Nici nu mai spun că a fost preşedinte mai mult decât a domnit Vlad Ţepeş? Mai mult decât a fost preşedinte „tiranul”, decât a fost Decebal, Mihai Viteazul, etc. Să vedem acum cu ce fapte „măreţe” va rămâne în istorie, în afară de faptul că a fost primul şef de stat care a recunoscut suveranitatea „Republicii” Moldova…

Alt exemplu al „legitimităţii” prezidenţiale şi parlamentare sunt recentele alegeri. Spuneţi-mi vă rog, dragi analişti (mă iertaţi pentru limbajul indecent), după care regulă a democraţiei are parlamentul legitimarea poporului cu drept de vot? Nu cumva mult mai puţin de 50% plus 1 au ieşit să îşi exercite „dreptul şi obligaţia civică” de a vota? Păi consider că majoritatea a decis! Cancerul trebuie eliminat.

Read more: DESPRE CIRCUM -, RE – ŞI IN – VOLUŢIILE CONTEMPORANE http://axa.info.ro/arhiva/anul-iii/axa-37/item/457-despre-circum-re-si-in-volutiile-contemporane#ixzz123gtfwOt

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: