Skip to content

BISERICA ŞI SECTELE CONSPIRAŢIA IUDEO-MASONERIEI CONTRA BISERICII CREŞTINE DEMASCAREA TEOSOFIEI

11 October 2010

„TREBUE SĂ DESCREŞTINĂM OMENIREA”

(Tigrotto).

Acestea sunt cuvintele de ordine ale francmasoneriei universale, fixate de francmasonul Tigrotto, unul din şefii acoperiţi ai supremului consiliu din Italia, la 1882 (Onclair. La Franc-maconnerie contemporaine pag. 71).

Ca să fie mai eficace această acţiune de descreştinare a lumii, iudaismul a inventat pentru intelectuali diferite secte, botezate „filozofico-religioase” ca: Francmasoneria, Spiritismul, Teosofia, Antroposofia, Ştiinţa Creştină şi alte curente „neospiritualiste”.

Pentru marile masse populare a creat secte religioase, un fel de masonerie populară, cu acelaşi obiectiv final, de descreştinare a poporului. Lupta dintre Biserică şi sinagogă e angajată mai de mult, chiar dela începutul apariţiei creştinismului.

O mărturie iudaică destul de elocventă: „În adevăr rabinii combătură, dela început doctrina creştină care făcea prozeliţi în turma lor. Evangheliile trebuesc arse, zicea rabinul Torphon, căci păgânismul este mai puţin periculos pentru credinţa evreiască decât creştinismul. Şi nu era singurul ce cugeta astfel căci toţi rabinii şi hahamii înţelegeau în ce primejdie sectele (?) creştineşti puseseră iudaismul”. (Bernard Lazare. L’antisemitisme, 1894 pag. 47).

Iată semnificaţia luptei care e deschisă între Biserică şi sinagogă. Iudaismul are conştiinţa slăbiciunii lui, de aceia nu luptă pe faţă contra adevărului creştin, ci ascuns, perfid, căci dacă ar deschide focurile direct, atunci desigur iudaismul ar ieşi zdrobit. Aşa că trebuie să provoace crize interne în sânul Bisericii Creştine, să vâre torpile în Ea, ca s-o distrugă.

În acest scop au născocit diabolicul mijloc: sectele.

Încă din veacurile primare ale creştinismului, Biserica a avut de luptat cu diferite erezii ca: ebionismul, elkesaismul, arianismul, manicheismul, gnosa-evreiască şi nicolaetismul despre care Sfântul Evanghelist Ioan, zicea că face parte din „Sinagoga Satanei” (Apoc. Cap. I., ver. III).

Să ascultăm denunţurile unui fost francmason, grad mare, în privinţa legăturii intime ce există între secte şi kabala evreiască: „În evul mediu, în anumite societăţi oculte de vrăjitorie, de magie, de satanism, fundate de evrei cabalişti, aceştia perverteau pe creştini, ale căror pasiuni le excitau şi-i convingeau că sunt îndrăciţi, despărţiţi pentru totdeauna de Biserică, că vor fi blestemaţi de Dânsa”, (Copin Albancelli. Le drame Maconnique, le pouvoir oculte contre la France. I. p. 31 9-4).

Dintr-un început Sfiinţii Părinţi şi cei mai iluştri scriitori creştini au combătut acţiunea dizolvantă a iudeilor de coruperea spirituală a creştinilor. De xemplu; Sfântul Ioan Gură de Aur: Adversus Iudaeos, Sfântul Grigore din Nisa: Testimoniu adversus Iudaeos ex vetere Testaments; Tertulian: De adversus iudaeos; Fericitul Augustin: Oratio adversus iudaeos şi alţii.

Iudaismul în marş de descreştinare a omenirei, a lucrat progresiv cu provocarea crizelor şi luptelor fraticide dintre creştini.

Până şi în reforma (erezia) lui Luther, în protestantism, găsim băgată coada lui Iuda: „Reforma şi-a luat rădăcinile din izvoarele ebraice”, zice acelaş evreu Bernard Lazare, iar un alt circumcis, A. Weill mărturiseşte că: „Orice creştin, care devine protestant, face un pas către iudaism”. (Drumont. La France juive 1, pag. 194).

Un alt evreu – un mare talmudist şi scriitor cunoscut, Izrael Zangwil e mai elocvent: „Creştinul care părăseşte idolatria trinitară (?) şi trece le protestantism, se apropie de iudaism”.

Toate ereziile, care îşi au izvorul în „Sinagoga Satanei”, după expresia Sfântului Evanghelist Ioan, au fost învinse, afară de Protestantism, despre care Copin Albancelli, a zis: „Lumea Protestantă trebue să formeze cuibul în care să clocească oul societăţilor secrete” (La conjuration juive contre Ies peoples, pag. 258).

Cu toată înfrângerea pe care au suferit-o ereziile – Calul Troiei al iudaismului din Cetatea Creştină – Izrael nu cedează.

Sectele din timpurile noastre moderne: Adventismul, Baptismul, Milenismul, etc, sunt creaţiile franc-masoneriei, stipendate de finanţa evreiască internaţională şi sunt manevrate, ca să dezrădăcineze ideea creştină din sufletul oamenilor.

Iudaismul promovează un deşănţat spirit de critică, urmărind să mărească prin propaganda-i perfidă, numărul aşa zişilor liberi cugetători…

Evreii sunt un popor habotnic, conservator în materie de religie a lor. Ateismul este marfă de export numai pentru uzul creştinilor.

Lupta surdă de veacuri a mozaismului împotriva creştinismului, care organizează campanii de dărâmare a prestigiului Bisericii creştine, prin provocarea dezordinei în domeniul intern sufletesc, concomitent cu stârnirea dezordinei în lumea externă, prin mijlocul revoluţiilor sociale, e pentru ca prin dezastrul general intern şi extern să distrugă civilizaţia actuală care e de esenţă creştină, iar pe ruinele ei să se înalţe dictatura tiranică şi sângeroasă a lui Izrael.

Exemplele istorice ale Rusiei şi Spaniei sunt mai mult decât elocvente.

Conducătorii iudaismului universal – Cremieux şi Montefiore, întemeietorii alianţei universale izraelite – scriau următoarele cuvinte adresate iudaismului de pe glob, în faimosul lor manifest: „Creştinismul, duşmanul nostru de veacuri, sdrobit în luptă e aproape să îngenunche”.

Dacă atunci aceste cuvinte puteau fi o exagerare semită pentru a excita şovinismul talmudic al consângenilor săi, – apoi în secolul contemporan, par a fi o groaznică realitate.

În continuare Cremieux în discursul ţinut cu prilejul fundării alianţei izraelite, precizează obiectivul de luptă, dizolvant, anti-creştin, al iudaismului cosmopolit: „Precum Iisus a înlocuit autoritatea zeilor stabiliţi şi a găsit cea mai înaltă manifestaţie în sânul Romei, tot astfel un Messianism al zilelor celor noi, trebuie să încolţească şi să se dezvolte, tot într-un Ierusalim, de un nou ordin, aşezat cu sfinţenie între Orient şi Occident, trebuie să înlocuiască cetatea îndoită a Cezarilor şi Papilor. Şi nu o ascund: de un lung şir de ani nu am nutrit altă idee de cât viitorul ascestei opere. Pe cât mi-au îngăduit puterile am ridicat drapelul; nu va întârzia să fâlfâie cu rodnicie în mâini mai tinere decât ale mele” (Gougenot des Mousseaux Le Juif, le judaisme et la judaisation des peuples chretiens. Paris II, p. 254.65)

Acest mesianism iudaic se transpune la timpurile contemporane pe două planuri: I. extern, revoluţii sociale şi II. intern, lupte intestine în mijlocul creştinismului.

Această tactică de provocare a schismelor înăuntrul creştinismului a fost fixată într-un consiliu de rabini la 1880, fapt ce îl mărturiseşte însuşi un evreu, Isac Blumchen autorul lucrării Dreptul rasei superioare care a fost tradusă în româneşte de Prof. Universitar C. Cătuneanu şi care a făcut multă vâlvă: „Biserica creştină, fiind unul din duşmanii noştri, cel mai periculos, noi trebuie să-i micşorăm influenţa, aşa dar, trebuie, pe cât este posibil, să altoim pe inteligenţa creştinilor ideile de scepticism, de schismă şi să provocăm certuri religioase, care sunt în mod firesc atât de fecunde în diviziuni şi în secte înlăuntrul creştinismului. Este logic de a începe să depreciem pe slujitorii acestei religii, să le declarăm un război deschis să provocăm bănueli asupra cucerniciei lor, asupra puterii lor în viaţa privată şi prin ridiculizare şi batjocorire fină, noi vom fi distrus consideraţiunea ce are publicul faţă de starea şi veşmântul preoţesc. Să ne grăbim a câştiga influenţă asupra tinerilor elevi. Ideea progresului are drept consecinţă egalitatea tuturor religiilor, care fapt la rândul său duce la suprimarea, în programele de studii, a lecţiilor de religie creştină. Israeliţii, prin dibăcie şi ştiinţă, vor obţine fără greutate catedrele şi locurile de profesori în şcolile creştine. Astfel educaţia religioasă va rămâne izgonită în familie, şi cum cea mai mare parte din familii nu au timpul de-a supraveghea această ramură de învăţământ, spiritul religios va scădea treptat, şi încet-încet va pieri în întregime”.

Aceste texte care constituie tot atâtea perle de ură talmudică şi satanică la adresa creştinismului, au fost însuşite de către congresul sionist mondial ţinut la Basel în 1897, la care au participat toţi conducătorii lojilor fracmasonice B’nai Brit şi care au fixat politica iudaismului faţă de creştinism şi cunoscutele Protocoale ale înţelepţilor Sionului.

Din capitolul XVII, al protocoalelor, reiese din texte cât şi din realizări, originea iudaică şi anticreştină a protocoalelor: „Ne-am îngrijit deja să descredităm clasa preoţilor creştini şi să le dezorganizăm astfel misiunea, care ne-ar putea astăzi stânjeni mult. Înrâurirea ei asupra poporului scade din zi în zi. Astăzi libertatea conştiinţei e pretutindeni proclamată. Prin urmare numai e decât un anumit număr de ani care ne despart de ruina desăvârşită a religiei creştine; celelalte religiuni le vom dărâma şi mai uşor, dar e încă prea devreme să vorbim despre aceasta. Vom aşeza puterea bisericească şi preoţimea în nişte cadre atât de strâmte, încât înrâurirea lor va fi nulă faţă de aceea pe care au avut-o altădată. Evreii prin ajutorul democraţiei au introdus preoţii în partidele politice, sustrăgându-i dela misiunea lor divină, fapt ce a provocat eclipsa autorităţii morale a păstorilor sufleteşti, faţă de credincioşi. Când va veni momentul de a distruge pe veşnicie Biserica creştină, atunci degetul unei mâini nevăzute va arăta popoarelor această instituţie. Dar când popoarele se vor azvârli asupra Ei, noi vom apărea ca apărători ai acestei Biserici, pentru a nu îngădui vărsarea de sânge. Prin această diversiune vom pătrunde înlăuntrul Bisericii Creştine, din care nu vom mai ieşi până nu o vom fi nimicit în întregime. Regele evreilor va fi adevăratul papă a lumii, patriarhul Bisericii internaţionale”.

(Ultimele telegrame de presă ale agenţiei evreieşti „Ita” anunţă că evreii vor să-l proclame rege al Palestinei pe Weissmann, şeful executivei mondiale sioniste).

„Dar atâta timp cât nu vom fi crescut tineretul în noile credinţe de tranzacţie, şi apoi în a noastră, nu ne vom atinge pe faţă de Bisericile existente, ci vom lupta împotriva lor prin critică, aţâţând neînţelegerile”.

Evreii nu se mulţumesc numai să descreştineze, ei vor să iudaizeze. O altă atestare în sprijinul acestei dorinţe – de iudaizare – o furnizează scriitorul evreu Bernard Lazare, în L`antisemitisme, pag. 350, Paris:

„Evreul nu este numai distrugător, ci şi ziditor, mândru, ambiţios, autoritar, evreul caută ca totul să i se supună. Nu se mulţumeşte să descreştineze, ci el iudaizează; distruge credinţa creştină, împinge spre indiferenţă religioasă, dar şi impune celor cărora le dărâmă credinţele, concepţia lui despre lume, morală şi viaţă; el lucrează la opera lui seculară: nimicirea religiei lui Hristos”.

În lumina acestor documente de inspiraţie iudaică, iată şi o realizare istorică în cazul Cazarilor. Acest popor din Rusia era creştin, însă fiind absorbit de invazia evreiască a fost forţat să renege credinţa creştină în care se născuse, şi să se circumcidă.

Iudaismul – prin sectele religioase caută să iudaizeze, să dezcreştineze, să răstignească pentru a doua oară pe Hristos-Dumnezeu în sufletele creştinilor.

Read more: BISERICA ŞI SECTELE CONSPIRAŢIA IUDEO-MASONERIEI CONTRA BISERICII CREŞTINE DEMASCAREA TEOSOFIEI http://axa.info.ro/arhiva/anul-iii/axa-42/item/536-biserica-si-sectele-conspiratia-iudeo-masoneriei-contra-bisericii-crestine-demascarea-teosofiei#ixzz124H4hXPT

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: