Skip to content

ADUCERILE AMINTE ALE PĂRINTELUI ANDRONIC POPOVICI DUHOVNICUL DE LA NOUL NEAMŢ (1820-1892)

11 October 2010

Scris de Savatie BAŞTOVOI

Un monument al literaturii române restituit din arhivele KGB

Manuscrisul original, păstrat doar în arhiva KGB-ului, a fost publicat pentru prima oară la Editura Cathisma, sub îngrijirea ieromonahului Savatie Baştovoi.

Despre născătorii trupeşti şi, în parte, despre moartea minunată a tatălui, preotul Nicolae

1. Aduceţi-vă aminte, o, preaiubiţilor, de mine, ticălosul, cum că om sînt şi eu – muritor, asemenea tuturor celor din neamul lui Adam, omul cel dintîi, zidit cu mîna lui Dumnezeu din pămînt şi cu voia lui Dumnezeu în pîntecele maicii mele, Maria, m-am închipuit în vreme de nouă luni de zile şi m-am închegat în sînge, din sămînţă bărbătească, din tata Nicolae şi mama, soţia sa, [care] au fost însoţiţi de legea pravoslavnicei credinţe, care cu poftă şi dulceaţă trupească sărutîndu-se, s-au împreunat şi, după ce m-am născut, am tras aerul cel de obşte şi, asemenea pătimaş, precum şi născătorii mei, am căzut pe acest pămînt.

Glasul cel dintîi al ieşirii întru această lume, precum şi al tuturor celorlalţi, mi a fost plînsul. Şi, în scutece înfăşat, am fost hrănit cu lapte, din ţîţele maicii mele şi de către dînsa cu îngrijiri [am fost] păzit şi povăţuit. Pentru că este foarte bine ştiut cum că nici un împărat nu a avut alt început al naşterii, ci una este intrarea în viaţă în lumea aceasta şi asemenea este şi ieşirea de aici – prin moarte, măcar deşi cu felurite chipuri.

2. Născătorii mei cei trupeşti au fost amîndoi pravoslavnici şi, din nepovestită milă şi rînduiala preabunului Dumnezeu – tatăl meu, Nicolae Nan, a fost hirotonit diacon pentru satul Lungani, ce este la ţinutul Cărligăturii, în pămîntul Moldaviei, unde sînt şi născut eu, în anul 1820, la patru zile ale lunii lui iulie. Din dumnezeiescul botez am fost numit Andrei, după numele Sfîntului Ierarh Andrei Criteanul şi al primitorilor mei din scăldătoare a botezului.

3. Deci după ce, prin voia şi iconomia preabunului Dumnezeu, am deschis eu, ticălosul, mai întîi, precum am zis, pîntecele maicii mele, apoi s-au mai născut un frate mie, care din Sfîntul Botez s-a numit Gheorghe, şi o soră, care s a numit Anastasia, şi s-au mai născut încă trei prunci, dar fiind eu nevîrstnic şi încă şi prost, şi ei luaţi fiind de Dumnezeu în vîrstă pruncească, nu-i ţin minte cum s-au numit din Sfîntul Botez.

4. Rînduit fiind, între acestea, tatăl meu în anul 1829 la satul Brăieşti, întru acelaşi ţinut al Cărligăturii, şi hirotonindu-se preot de mitropolitul Veniamin Costache în biserica mitropoliei Iaşi, la 29 de zile ale lunii lui august, apoi întru acelaşi an, după ce ne-am mutat în satul Brăieşti, în zilele lunii lui octombrie, maică mea, Maria, s-a mutat către Domnul şi s-a îngropat lîngă biserica de acolo, aproape de strana stîngă, care sfîntă biserică este întru cinstea Sfinţilor mai Marilor Voievozi fără de trupuri.

Iar tătăl meu pe mine m-a dat la şcoala sătească, în satul Lungani, la un dascăl, anume Theodor, fiindcă, în vreme cît trăia, maică mea mă învăţa ea, pentru că ştia bine carte şi cîntări. Şi cînd ne culcam noi, copiii, ea ne cînta în limba grecească: „axion”, pînă ce adormeam. Iară tatăl meu, acum rămas văduv şi cu trebuinţele duhovniceşti ale norodului acelui sat însărcinat, nu avea vreme să caute a ne învăţa pe noi carte, însă, ca un părinte născător al nostru, se îngrijea.

5. Ocîrmuind el, ca un părinte şi păstor duhovnicesc, pe acel norod al lui Dumnezeu dintru acest sat, pînă în anul 1831, atunci, la 20 de zile ale lunii lui ianuarie, a venit călare pe cal în satul Lungani şi, primblîndu-se prin mijlocul şcolii, printre copiii ce învăţau, şi vorbind cu dascălul Theodor şi cam zîmbindu-se, cînd a trecut pe lîngă mine, mi-a zis întru auzul tuturor celor ce erau de faţă: „Andrei, tu sîmbătă să vii acasă numaidecît, că eu duminică seara am să mor”. Iară dascălul Theodor a început a-l întreba, zicînd: „Nănaşule, da de unde ştii că ai să mori?” Şi el a răspuns, zicînd: „Am găsit scris întru o carte la Caraiman despre aceasta”. Şi i-a hotărît dascălului să mă trimiţă atunce acasă. Iar eu zicînd că mă tem să merg singur, el a zis: „Vino cu Dimitrie, vărul tău”. Aceasta zicînd, cam lăcrămînd, a ieşit din şcoală şi, încălecînd pe cal, s-a dus.

Eu, urmînd poruncii părinteşti, sîmbătă m-am dus în Brăieşti. Şi cînd m-am apropiat de casă, am văzut în ogradă raclă de îngropare făcută şi pe căpacul ei zugrăvit închipuire de epitrahir. Un argat al nostru, anume Panteleimon, a început a-mi spune cum că tatăl meu este foarte bolnav şi că întru acea săptămînă a împărţit multă milostenie din vite, stupi, pîine, fîn şi altele şi că tot spune că are să moară duminică seara. Deci, intrînd eu în casă, m-a blagoslovit şi m-a sărutat şi, ca un părinte, mult m-a sfătuit, mîngîindu-mă, plîngînd şi eu şi el.

Însă, după ce a înserat, a început a vedea năluciri diavoleşti şi, oareşicum oţărîndu-se, se uita grozav spre uşa casei şi striga: „Ce caută ţiganii aicea, şi cioarele, şi corbii?” Şi, fiindcă slăbise tare cu trupul şi nu putea singur a să purta, a zis: „Duceţi-mă să-i alung!” Luîndu-l, cei ce se aflau în casă l-au dus lîngă uşa casei unde se cerea el şi acolo a început cu băţul a bate prin ungheriuri şi pe după sobă şi a răcni cu grozav glas, zicînd: „Fugiţi de aicea, că nu aveţi ce căuta, blestemaţilor!” Şi de la o vreme a început a zice: „Ha! I-am alungat afară, duceţi-mă pe pat!” Şi, dus fiind şi şezînd cu faţa în sus, şi arătîndu-se vesel, a început a grăi aşa: „Iată ce hulubi frumoşi!” Şi mi-au zis mie: „Andrei, dă-mi icoana Sfîntului Nicolae, că tare frumoşi hulubi sînt pe pervazul ei”. Suindu-mă pe pat şi pogorînd eu icoana aceea de pe perete şi ducînd-o înaintea lui, a început a o săruta cu mare dragoste şi cu lacrimi pe deasupra chivoţălului. După ce a sărutat-o, m-a trimis de o am aşezat în biserică.

Întru acea noapte a trimis de a poftit şi a rugat pe alt preot, tot Nicolae cu numele, care îi era tovarăş la biserică întru acelaşi sat şi pe alţi preoţi de prin satele Albeşti, Scorţeşti şi Goieşti, ce sînt megieşite cu Brăieştii, de au venit şi i-au săvîrşit asupra-i rînduiala tainei Sfîntului Maslu şi-l au mărturisit şi l-au împărtăşit cu preasfintele şi de viaţă făcătoarele ale lui Hristos Taine şi i-a rugat pe toţi ca să vie şi la îngroparea lui întru aceeaşi zi, duminică, la 26 de zile ale lunii lui ianuarie.

După amiază zi a chemat pe un argat, anume Panteleimon, şi i a zis aşa: „Du te degrabă la satul Albeşti, la preot, şi acolo vei afla pe un preot, anume Grigorie de la munţii de sus, înhămînd caii să pornească spre a sa casă şi i spune aşa: Părintele Nicolaie Nan, de la satul Brăieşti, zice cum că nu v aţi văzut de cînd eraţi copii la şcoală în Tîrgul Roman. Şi, fiindcă este bolnav şi aproape de a muri, se roagă ca numaidecît să mergi să vă sărutaţi amîndoi, că vă aşteaptă”. Şi cînd a ajuns argatul acolo, l-a aflat cu adevărat pe acest preot înhămînd caii şi spunîndu i cele zise de tatăl meu, [şi] a venit cam tîrziu, întru aceeaşi seară. Şi îndată cum s-a văzut cu tatăl meu şi s-au iertat şi s -au sărutat amîndoi, aflîndu-se îmbrăţişaţi, şi a dat tatăl meu cu mare linişte sufletul în mîinile preabunului Dumnezeu, Ziditorului său. Şi după a lui mai dinainte hotărîre a fost îngropat în rînduiala preoţească îmbrăcat, la picioarele maicii mele.

La îngropare au fost acei preoţi pe carii îi rugase însuşi, precum am zis, şi alţii care au voit, şi fratele său cel mai mare, preotul Iacob din satul Lungani, şi alt preot, Dimitrie, tot din Lungani, cu fiul său, diaconul Ioan, şi acel preot Grigorie, despre care am pomenit mai sus, care atuncea era preot în satul Topoliţa, ce se mărgineşte cu satul Onci, iară în urmă aflîndu se protoiereu de ţinutul Neamţului, în Tîrgul Neamţului. [Acesta] cînd venea la mănăstire, povestea cu lacrimi preacuviosului arhimandrit şi stareţ al mănăstirilor noastre şi altor părinţi despre acest fericit sfîrşit al tatălui meu.

Read more: ADUCERILE AMINTE ALE PĂRINTELUI ANDRONIC POPOVICI DUHOVNICUL DE LA NOUL NEAMŢ (1820-1892) http://axa.info.ro/arhiva/anul-ii/axa-28/item/335-aducerile-aminte-ale-p%C4%83rintelui-andronic-popovici-duhovnicul-de-la-noul-neam%C5%A3-1820-1892#ixzz122wj9mkb

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: