Skip to content

A APUS UN HAIDUC

11 October 2010

Scris de Ciprian BOJAN

De data aceasta haiducului nu-i mai arde de politică. E prea neînsemnată şi păleşte sub puterea unei stele care, deşi apune, e tot mai luminoasă. Mereu m-am gândit cu teamă la ziua în care nu vom mai avea eroi. Şi de fiecare dată când câte unul dintre ei apune, România îşi plânge tăcut fiii. Cu lacrimi ascunse şi un plâns mut de durere, ţara rămâne orfană de tot ce a putut să ne dea mai bun. Am avut norocul de a cunoaşte un haiduc veritabil, Gheorghe Ionescu. Acum, s-a dus în Legiunea Cerească, senin, drept şi demn, aşa cum a trăit. Pentru tinerii naţionalişti, casa lui devenise un loc unde găseau mereu răspunsuri şi primeau o ciudată energie moralizatoare. Şi niciodată nu mi-am putut explica cum, după fiecare întâlnire cu „Domnul Ionescu”, plecam încărcat cu noi daruri spirituale.

Pe el soarta l-a înzestrat cu un har deosebit. Reuşea să schimbe oamenii dintr-o privire şi două cuvinte. Despre Căpitan spunea: „Omul acesta a zguduit societatea romanescă din temelii. Era de o forţă spirituală deosebită. Eu n-am mai întâlnit în viaţa mea un om cu atâta forţă. Lângă el te simţeai puternic”. Ei bine, acelaşi lucru l-am simţit şi eu la ultima întâlnire cu domnul Ionescu, de parcă în el încolţise dintr-o sămânţă floarea puterii Căpitanului. Boala îl ţintuise în pat, dar în ochi purta accesaşi lumină. S-a scuzat că nu poate sta drept în faţa noastră, a celor care îl ascultam uimiţi cum ne vorbea senin despre valorile Mişcării Legionare. Ne-a spus că prin noi continuă lupta sa.  Ne-a mai spus să nu renunţăm şi să purtăm biruinţa în noi.

„Ca o lacrimă de sânge a căzut o stea”

S-a născut în a patra zi de decembrie a anului 1915, la Roşiorii de Vede. 20 de ani din viaţă i-a petrecut prin temniţe. Primi cinci, pentru că s-a împotrivit lui Antonescu, restul, pentru că regimul comunist s-a temut de puterea spirituală a legionarilor în rândul cărora se formase ca om. Prea multă suferinţă pentru un om a cărui singură armă a fost iubirea, după cum chiar el spunea: „Mişcarea Legionară ne-a învăţat să iubim necondiţionat omul, indiferent de originea lui”. Odată cu venirea comuniştilor s-a ascuns prin ţară. Şi ani la rând le-a trebuit comuniştilor să-l prindă. Şi nu l-ar fi prins, dacă dorul de casă nu l-ar fi mânat înapoi la Roşiorii de Vede.

Şi-n temniţă, chinuit în celulă l-a găsit pe Dumnezeu. „Am supravieţuit pentru că m-am rugat la Dumnezeu. Da, l-am găsit şi în închisoare, nu numai în Biserică.”

După decretul de eliberare din ’64, a fost obligat să se stabilească la Braşov. A lucrat ca fotograf, pentru că vremurile nu i-au permis să se ocupe de plantele, pe care le studiase la Şcoala Superioară de Horticultură din Bucureşti. Şi deşi regimul îl supraveghea atent, niciodată nu a încetat să simtă şi să trăiască în spirit legionar. La Braşov s-a înconjurat de tineri, pe care i-a atras prin discursul său simplu, dar cu har. Avea mereu un aer vesel. Şi oricât de posac ai fi fost, uitai tot răul de faţă cu el.

LEGE ŞI EDUCAŢIE

Harul domnului Ionescu a fost că a reuşit ca, printr-o sfântă simplicitate, să vadă dincolo de aparenţe. O lecţie importantă pe care am primit-o de la el a fost aceea că prin cercetarea unei stări politice nu facem altceva decât să complicăm lucrurile. Dacă ceva este putred în ţară, pui mâna să îl îndrepţi, nu să-l cercetezi la nesfârşit. De pildă, despre starea politicii spunea că am putea să o reparăm uşor, prin educaţie. Spunea că „Mişcarea Legionară nu îmbunătăţeşte lucrurile prin legi, ci prin om, prin educaţia creştină a individului. Pentru că dacă oamenii nu sunt educaţi, oricât de bună ar fi legea, ajunge să fie aplicată prost sau imoral. Din decadenţă morală am pierdut multe în istorie şi nu pentru că nu am fi avut legi bune.” Haiducul nu s-a împăcat niciodată cu politica fără de morală. Şi, deşi avea morala în piept, nu s-a apropiat de politică, pentru că sacrificiul i-a fost mai de preţ. „Noi n-am politică. Noi am sacrificiu pentru neamul românesc. Ne-am sacrificat pentru salvarea morală a lumii. Eu sunt convins că atunci când se va schimba structura morală va fi bine în ţară.”

ŞI-A GĂSIT FERICIREA ÎN SACRIFICIU. POATE TU, CARE CITEŞTI RÂNDURILE ACESTEA, VEI ÎNŢELEGE DIFICIL ESENŢA FERICIRII DIN SACRIFICIU ŞI AŞTEPTAREA ÎN LANŢURI A BIRUINŢEI. „MOMENTELE CELE MAI SUBLIME PE CARE LE-AM AVUT ÎN VIAŢA MEA AU FOST ÎN ÎNCHISOARE, NU ÎN LIBERTATE. ÎN ÎNTUNERICUL ÎNCHISORII. AU FOST SUTE MULŢI CEI CARE SE SIMŢEAU FERICIŢI. ŞI AU MURIT ÎN ÎNCHISOARE, PENTRU BINELE NEAMULUI. NU PENTRU BINELE LOR S-AU SACRIFICAT, CĂCI ATUNCI NU ESTE VORBA DE SACRIFICIU, CI PENTRU BINELE CELUI DE-APROAPE. CHIAR DACĂ AM TRECUT PRIN PATIMI, NU MĂ ÎNDOIESC DE BIRUINŢA MIŞCĂRII LEGIONARE. PENTRU CĂ EA ÎN SIMŢĂMINTE SE CONFUNDĂ CU NEAMUL ROMÂNESC. DOAR DACĂ NEAMUL PIERE, SE DUCE ŞI LEGIUNEA. DOAR ATUNCI!” NEAMUL NU VA PIERI, EROII NU PIER, BIRUINŢA VA VENI.

Read more: A APUS UN HAIDUC http://axa.info.ro/arhiva/anul-iii/axa-42/item/540-a-apus-un-haiduc#ixzz124Hl0XIK

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: