Skip to content

„Reguli noi” privind divorţul

11 October 2010

Scris de Artemie POPA

Au apărut, nu cu mult timp în urmă, două comunicate: unul în legătură cu căsătoria, divorţul şi recăsătorirea mirenilor; altul cu privire la situaţia preoţilor divorţaţi. Cel dintâi comunicat, referitor la căsătoria mirenilor a fost dat din partea, sau mai bine zis cu binecuvântarea ÎPS Pimen, arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, joi 11 martie 2010. Cel de-al doilea, privitor la situaţia preoţilor divorţaţi din Biserica Ortodoxă Română, a fost dat de Sinodul BOR, în şedinţa de lucru din 11 februarie 2010 (temei nr. 1092, 2010).

Cine citeşte, neavizat, cele două comunicate s-ar putea să se bucure crezându-le binevenite. Însă, recitindu-le cu mai multă luare aminte, va observa că amândouă sunt neclare şi doar în aparenţă bune. Vom cita paragrafele sau articolele, care au o formulare obscură şi care nu numai că nu dezleagă problemele enunţate ci, mai curând, le încurcă şi mai rău.

Iată ce se spune în al doilea paragraf al celui dintâi comunicat, cel privitor la căsătoria mirenilor: „Când unul dintre miri este de altă confesiune, cununia se va oficia numai după trecerea la Ortodoxie. Preotul paroh va pregăti pe cel în cauză prin cateheze speciale, cu toată responsabilitatea, astfel încât trecerea să nu fie formală sau frauduloasă. Cel care vine de la altă confesiune va da în scris o declaraţie pe propria răspundere că face trecerea la Ortodoxie din convingere şi nesilit de nimeni”.

Această hotărâre ar fi cu adevărat binevenită dacă, atunci când se referă la trecerea celor de alte confesiuni la Ortodoxie, ar preciza limpede că aceasta trebuie să se facă aşa cum cer Canoanele Sfinţilor Părinţi, adică prin săvârşirea Tainei Botezului – în prima jumătate a secolului trecut se săvârşea Taina Mirungerii, slujbă în cadrul căreia, printre altele, cel de altă confesiune, atunci când rostea Crezul ortodox se lepăda de toate abaterile dogmatice aparţinând confesiunii de la care acesta trecea la Ortodoxie.

Or, în comunicatul acesta nu se spune nimic despre cum trebuie să aibă loc trecerea la Ortodoxie, adică prin Botez sau prin Mirungere, ci vorbeşte doar de o declaraţie dată de bunăvoie şi pe proprie răspundere dată de cel care face trecerea la Ortodoxie. Astfel întâmplându-se lucrurile, cununia religioasă între un ortodox şi o neortodoxă, de pildă,  rămâne la fel ca înainte nevalidă, nevalabilă iar cei doi, după săvârşirea unei astfel de cununii se află trăind tot în curvie. Chiar dacă cununia e făcută la ortodocşi, însă nu i se face părţii neortodoxe nici Taina Botezului, nici măcar Taina Mirungerii – aşa cum se găsea în ediţiile mai vechi ale Molitfelnicelor. E grăitor faptul că din ediţiile noi ale Molitfelnicelor a fost scoasă slujba trecerii la Ortodoxie a neortodocşilor. Am vrea să putem spune că în comunicatul despre care vorbim s-a scăpat din vedere menţionarea faptului că trecerea la Ortodoxie se face prin săvârşirea Tainei Botezului şi că acest lucru se subînţelege. În realitate, cununiile mixte care au fost făcute doar pe baza declaraţiilor pe proprie răspundere sunt nevalide – vorbim despre cazuri concrete, nu puţine.

Cununiile mixte ale unui ortodox cu o neortodoxă, făcute după Canoanele Sfinţilor Părinţi, sunt tot mai puţine. În Ardeal nu se mai ţine cont deloc de Canoanele Sfinţilor Părinţi. Nu-i nici o mirare – revenirea greco-catolicilor la ortodoxie s-a făcut în masă fără Botez, fără Mirungere, nici măcar cu declaraţia pe proprie răspundere, de care se vorbeşte în comunicat, care oricum n-are valoarea Botezului. Cine vrea să ştie clar cum trebuie să decurgă trecerea la Ortodoxie poate citi în Pidalion, ediţia Credinţa Strămoşească 2007, Canonul Apostolic 46, tâlcuire şi nota 83 de la paginile 85-91.

Cel de-al doilea lucru greşit în comunicat este cel în legătură cu divorţul mirenilor. Iată ce se spune în comunicat: „3. Când unul sau ambii miri sunt divorţaţi, atunci vor prezenta hotărârea judecătorească prin care s-a desfăcut căsătoria, urmând ca parohia sa să intervină la Sf. Arhiepiscopie pentru obţinerea divorţului religios, după care se va putea oficia Sf. Taină a Cununiei”. Nici aici nu se spune clar că divorţul religios nu va fi dat în orice caz (numai pentru că a fost precedat de cel civil), ci doar dacă se va constata de către Episcop că cel ce vrea să divorţeze are temei în Canoanele Sfinţilor Părinţi. Spunem aceasta, pentru că, în fapt, majoritatea divorţurilor de azi sunt făcute fără a avea temeiuri canonice, iar căsătoriile religioase ce sunt încheiate între cei divorţaţi necanonic sunt nevalide, nevalabile – chiar dacă sunt făcute prin săvârşirea Tainei sau Ierurgiei Cununiei Ortodoxe. Cine vrea mai multe lămuriri să citească din Pidalion, ediţia Credinţa Strămoşească 2007, Canonul 48 Apostolic şi nota 85 de la paginile 94-98.

Cât priveşte al doilea comunicat dat de Sinodul BOR, nu este deloc clar că doar preoţii divorţaţi necanonic trebuie caterisiţi sau nepromovaţi în alte parohii şi nu pot primi ranguri bisericeşti. Ci s-a lăsat să se înţeleagă că e vorba despre toţi preoţii divorţaţi – fie că au avut motive canonice, fie că nu. Or, în acest caz, consecinţa aplicării acestui punct va fi nu doar eliminarea preoţilor care într-adevăr au divorţat religios necanonic, ci şi eliminarea preoţilor care au divorţat religios canonic. Adică se vor elimina şi preoţii care ţin la Canoanele Sfinţilor Părinţi şi care dacă n-ar fi divorţat ar fi căzut sub osânda Canonului 8 al Neocezareei, care spune că: „Dacă muierea vreunui mirean a preacurvit, de se va vădi arătat, unul ca acela nu poate veni în slujba (Bisericească, adică). Iar dacă după hirotonie va preacurvi (aceea), este dator a o lăsa pe ea. Iar de va vieţui împreună (cu ea), nu poate a se ţine de slujba cea încredinţată lui”. „Tâlcuire: Acest Canon rânduieşte, că de va preacurvi muierea vreunui bărbat mirean, şi arătat se va vădi de către feţele cele ce pot a o prihăni (despre care vezi la subînsemnarea Canoului 48 Apostolic) bărbatul uneia ca acesteia nu poate a se sui la vreo treaptă ieraticească. Iar de va preacurvi muierea vreunui preoţit, el de va voi a se ţine de preoţie să o lepede, iar nevrând, să piardă preoţia. Vezi şi cel Apostolesc 25”.

În concluzie, iată cum prin formulări neclare, ciudat întocmite, forurile superioare bisericeşti pot da hotărâri în aparenţă bune, dar care – în fapt – dacă se aplică aşa cum o cer ele fie că nu schimbă cu nimic situaţia, fie că aduc un prejudiciu serios părţilor cărora li se aplică.

Dacă s-ar face totul aşa cum o cer Canoanele Sfinţilor Părinţi, ar trebui să avem doar căsătorii între persoane ortodoxe sau atunci când ar fi vorba despre persoane neortodoxe, doar după ce li s-ar face mai întâi trecerea la Ortodoxie prin aplicarea Tainei Botezului. Când e vorba de divorţuri, acestea în majoritatea cazurilor, n-ar trebui acceptate de Biserică, ele neavând temeiuri canonice, iar cei care vor divorţul neapărat în astfel de cazuri nu au decât două soluţii: fie să se împace cu cei de care s-au divorţat, fie să trăiască singuri în curăţie trupească până la moarte. Iar când e vorba despre preoţii divorţaţi canonic, aceştia au dreptul să facă toate cele ale preoţiei – fie ca preoţi celibatari, fie intrând în mănăstiri ca ieromonahi.

Read more: „Reguli noi” privind divorţul http://axa.info.ro/arhiva/anul-iii/axa-37/item/459-%E2%80%9Ereguli-noi%E2%80%9D-privind-divortul#ixzz123iC9E3L

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: