Skip to content

SFÂNTUL ANTIPA DE LA CALAPODEŞTI NU ARE CASĂ ÎN PATRIA SA

8 October 2010

Scris de Sebastian ŞUFARIU

La prima vedere, Calapodeştiul nu se deosebeşte cu nimic de satele din jur. Un sat, un cătun din judeţul Bacău, cu câteva case risipite pe dealuri. De altfel, ori că o apuci înspre Calapodeşti dinspre Dealul Morii ori dinspre Vultureni-Lichitişeni, la un moment dat constaţi că satele acestea sunt formate mai degrabă din câteva zeci de case aruncate pe vârful unui deal sau de vreo duzină de locuinţe omeneşti pitite undeva în fundul vreunei văioage. Rari sunt prin zonă şi tinerii. Majoritatea celor care sprijină casele sunt bătrânii. Sau poate că de fapt casele se sprijină pe ei, dar aceasta e o altă poveste. După cum mărturisea un preot, sunt ani când într-un sat nu are loc nici un botez. Înmormântări sunt însă 2-3 pe an. Dealurile din jurul Calapodeştiului par încremenite într-o linişte patriarhală care nu pare tulburată nici de vomitivele televiziunilor de scandal, de senzaţional în direct, nici de normele Uniunii Europene care nu fac nici o brânză mai gustoasă sau mai sănătoasă, dar se perpelesc amarnic de grija ciobanului român. În Calapodeşti, axis mundi a rămas Biserica. O biserică în curtea căreia s-au adunat de sărbătoarea Sfinţilor Români un număr de credincioşi care aproape că depăşea numărul locuitorilor din sat. Ce să-i fi adus în sătucul de la marginea lumii, în Calapodeştiul patriarhal, izolat şi cuminte?

De ceva timp, s-a aflat şi la noi: satul acesta a dat sinaxarelor ortodoxe un sfânt: Sfântul Antipa de la Calapodeşti, prăznuit pe 10 ianuarie. Singurul sfânt care este recunoscut şi cinstit ca atare atât în Grecia, cât şi în imensitatea Rusiei. Mai mult: grecii – cu sutele lor de mănăstiri şi schituri, cu toţi închinătorii şi vieţuitorii de pe Sfântul Munte Athos – l-au canonizat în urmă cu mai bine de 100 de ani! Sfântul Antipa pare să reprezinte şi el chintesenţa românismului: o icoană la alţii, un anonim la noi! În ultima perioadă însă, parcă s-a petrecut o minune. Însetaţi de a-l căuta pe sfânt, din ce în ce mai mulţi credincioşi se adună să-l prăznuiască în satul în care acesta a văzut lumina zilei. Iar calapodeştenii au aflat şi ei între timp despre cel care, plecat din satul lor, a urcat în sinaxare. Şi îi întâmpină pe vizitatori cu un fel de bucurie tainică în priviri, de parcă ar spune: Suntem din sat cu sfântul! Din satul prin al cărui praf de pe uliţe şi-a purtat cândva paşii şi fratele Alexandru. De pe dealurile a căror iarbă i-au mângâiat şi lui picioarele, cândva la început de secol 19. Iar ochii lui or fi privit acelaşi colţ de cer pe vremea când se înălţau în rugă timpurie!

Pentru părintele Pahomie, stareţul mănăstirii Calapodeşti, a sosit vremea ca sfântul să se întoarcă acasă! Dar pentru aceasta ar trebui să aibă o casă a lui. Astfel, în incinta mănăstirii a început construcţia unei biserici care va purta hramul Sfântului Antipa. O biserică ce are însă nevoie de sprijin. „Dorim ca să ridicăm o biserică cu hramul Sfântului Antipa. Dar şi o aşezare monahală cu chilii şi tot ceea ce îi trebuie unei mănăstiri. Am dori să realizăm şi un muzeu, un muzeu în care toţi cei care ne vizitează să poată admira obiecte liturgice, cărţi şi odoare vechi. Şi în cele din urmă dorim ca sfântul Antipa, singurul sfânt roman care este recunoscut ca atare şi de greci şi ruşi, să aibă casa lui. A fost de altfel una dintre dorinţele sfântului, să aibă în ţara sa un schit. Atunci nu s-a putut. Nădăjduim, cu ajutorul lui Dumnezeu, că acum s-o îngădui.”

Părintele Pahomie este convins că sfântul va veghea ca lucrarea începută să fie dusă la bun sfârşit. Nu se plânge. Ştie că nu are bani să plătească lucrătorii. Că are datorii la constructori. Că uneori nu mai are decât un pumn de mălai pe fundul desagii. Dar ştie că „banul văduvei” a făcut minuni. Şi că, în România, Dumnezeu a rânduit mulţi credincioşi care vor fi dorit să-şi lege numele şi sufletele de ridicarea unei biserici pentru singurul sfânt român din sinaxarele ortodoxe.

Călătorule, urcă şi tu o dată dealul spre mănăstirea Calapodeşti! Nu-ţi fie teamă că te vei rătăci, mergi pe urma paşilor Sfântului Antipa!

Viaţa Sfântului Antipa

Alexandru s-a născut în anul 1816, în satul Calapodesti, din judeţul Bacău, într-o familie drept-credincioasă. Părinţii săi drept-credincioşi erau Gheorghe şi Ecaterina Luchian. Ca să ne dăm seama de atmosfera din familia în care a copilărit sfântul, este suficient să spunem că tatal său era diacon la biserica satului, iar mama s-a calugărit mai tarziu, primind numele de Elisabeta.

În „Patericul Valaamului”, găsim scris că cei doi soţi nu au avut copii mult timp, însă în cele din urmă rugăciunile le-au fost ascultate şi Dumnezeu le-a dăruit un prunc pe care mama sa l-a născut fără dureri, numit la botez Alexandru. Despre copilul Alexandru mai ştim că lua în mînuţele sale şerpi veninoşi şi, spre mirarea şi spaima tuturor, aceştia nu-i făceau nici un rău.

Ca frate de mănăstire, el va rămâne în ţară timp de doi ani, după care va pleca la Sfântul Munte, dornic de desăvârşire. În Sfântul Munte Athos se va opri la Schitul Lacu, unde va fi tuns călugăr. Acest schit era renumit pentru asprimea vieţii idioritmice pe care o duceau monahii. În această rânduială va petrece şi cuviosul, însă în inima lui creştea continuu dorinţa de desăvârşire. Ca urmare, după 15 ani de vieţuire la acest schit, Cuviosul Antipa se va muta la Mănăstirea Esfigmenu, una dintre cele mai vechi mănăstiri ale Sfântului Munte. Aici, va sta timp de patru ani, perioada în care va primi marele şi îngerescul chip, sub numele de Antim. Tot în această perioadă, Antim va fi hirotonit diacon.

Cu sfatul duhovnicului, Sfântul Antipa a intrat mai apoi în nou formata obşte a schitului românesc Prodromu, ce se zidea atunci prin grija şi osârdia părinţilor Nifon şi Nectarie. Astfel, după aproape două decenii de la sosirea sa în Athos, Antim ajunsese cunoscut ca un părinte îmbunătăţit, sihastru şi iubitor al rugaciunii lui Iisus. Nedorind însă slava şi lauda oamenilor, în anul 1860, luînd binecuvântare, părăseşte Athosul şi se reîntoarce în Moldova, vieţuind în mănăstirile din preajma Iaşului. Aici însă nu va rămâne multă vreme, datorită tulburării provocate de mulţimile de credincioşi care auziseră de el şi îl căutau, cerînd ajutor şi sfat.

Sfântul Antipa la Valaam – viaţa în Rusia

Va pleca spre ţinuturile Rusiei şi va poposi la Lavra Pecerska, ce era pentru ruşi un nou Ierusalim. De aici, va merge în nord, iar în anul 1865 va poposi la Mănăstirea Valaam, unde se va şi stabili, văzînd buna rânduială de acolo. La Valaam va petrece timp de 17 ani, perioada în care s-a învrednicit şi de harul preoţiei, datorită multelor sale calităţi duhovniceşti. Numele şi faptele sale minunate se vor raspândi cu repeziciune în nordul Rusiei, ceea ce va avea ca urmare mulţimi de credincioşi venitţi în pelerinaj la Valaam pentru a putea vorbi cu alesul lui Dumnezeu. El se va învrednici şi de daruri minunate, precum cele ale proorocirii şi vederii cu duhul.

Sfântul Antipa şi-a cunoscut sfârşitul mai înainte cu trei zile, când icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului s-a ridicat cu zgomot în aer şi, în timp ce restul icoanelor din chilie au căzut, s-a aşezat singură pe pieptul lui. După trei zile – în chilia sa de la Valaam, în timp ce ucenicul său îi citea Acatistul Maicii Domnului – Sfântul Antipa a adormit în pace, în vârstă de 66 de ani. După o îndelungată viaţă de nevoinţe călugăreşti, ieroschimonahul Antipa şi-a dat sufletul în mîinile Domnului, în ziua de 10 ianuarie 1882, şi a fost înmormântat în gropniţa de obşte a Mănăstirii Valaam.

Sfântul Antipa de la Calapodeşti – Sfintele Moaşte

Datorită faimei sfinţeniei, de care cuviosul se bucura încă din viaţă, un ucenic al său, ieromonahul Pimen, va scrie în 1883 „Viaţa Cuviosului Antim”. În anul 1906, călugării de la Sfântul Munte care-l cunoscuseră pe cuvios, l-au trecut în rândurile sfinţilor în cărţile lor de slujbă. Acest fapt are pentru noi o semnificaţie deosebită, deoarece el este singurul călugăr atonit român care a fost trecut în rândul sfinţilor printr-o canonizare spontană, îndată după trecerea sa la cele veşnice, ceea ce a fost un temei pentru recunoaşterea sfinţeniei sale de către biserica strămoşească. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti în anul 1992, iar slujba sa a fost întocmită anul trecut de către Prea Sfinţitul Ioachim Băcăuanul, actualul arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului.

Sfintele sale moaşte se află împrăştiate pe la mai multe sfinte locaşuri de rugăciune. Astfel, cunoaştem despre următoarele: Mănăstirea Christiana, din Bucureşti; Mănăstirea Suruceni, din Basarabia (unde se află braţul drept al acestuia); Mănăstirea Valaam, din Rusia, în bisericuţa sfinţilor Serghie şi Gherman. Cu siguranţă, părticele din sfintele sale moaşte se află şi în Sfântul Munte Athos.

Read more: SFÂNTUL ANTIPA DE LA CALAPODEŞTI NU ARE CASĂ ÎN PATRIA SA http://axa.info.ro/arhiva/anul-ii/axa-21/item/148-sfantul-antipa-de-la-calapodesti-nu-are-casa-in-patria-sa#ixzz11kdop9Bc

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: