Skip to content

NOUL COD PENAL – BUCURIA ÎNDRĂCIŢILOR

7 October 2010

Scris de Mihai Andrei ALDEA

Ca să ne ferim de pierderea de vreme, pentru a înţelege noul „Cod Penal” am folosit materialele puse la îndemână chiar de Guvern, adică „Expunere de motive – Proiectul Legii privind Codul Penal – forma transmisă Parlamentului.doc” şi respectiv „Proiectul Legii privind Codul Penal – forma transmisă Parlamentului.doc”. Acest lucru ne apără de vorbele în vânt pe care chiar oameni de bună-credinţă le-au purtat de colo-colo, atât în viaţa de toate zilele cât şi pe internet şi pe alte mijloace media.

Furtul e un fleac, violul e mai puţin ca furtul din vechiul Cod Penal, mii şi mii de infractori vor fi eliberaţi înainte de termen – doar câteva cadouri făcute României de noul Cod Penal.

Articolele de la 227 la 230 din noul Cod Penal se ocupă de definirea şi pedepsirea furtului. Trebuie să le citeşti de câteva ori ca să îţi crezi ochilor. Deşi este prevăzut în Codul Penal şi, teoretic, este infracţiune, practic prin prevederile articolelor amintite furtul „obişnuit” devine o contravenţie. Desigur, există dosarul penal, cu urmările lui. Dar hoţilor adevăraţi nu le pasă de acest dosar, ci de timpul petrecut în închisoare. Ori acesta este mai mult o vacanţă: între şase luni şi trei ani. De necrezut? Doar o clipă! Pedeapsa este între şase luni şi trei ani sau… amendă! Da, amendă pentru furt, în loc de pedeapsa cu închisoare. Exact ca la actele de contravenţie! Acestea sunt, mai exact, prevederile Articolului 227.

Să ne gândim o clipă. Să spunem că X este hoţ „de meserie”. De pildă, şutitor de portofele. Dacă are ghinion, se întâmplă să fie prins. Plăteşte o amendă, şi este liber să fure mai departe. Să spunem că, deşi e bun în „meseria” lui, mai este prins odată, destul de repede. Şi că intră la închisoare. Adică ia omul o vacanţă de 3 luni, cel mult un an şi ceva, apoi iese liniştit să-şi vadă mai departe de meserie. Păi şi armata la marină dura un an jumate, aşa că de ce s-ar tulbura hoţul de pedepsele din Codul Penal? Dacă mai punem la socoteală învoirile pe care le poate obţine pe drept şi pe nedrept, în care îşi poate vizita familia şi „înviora” portofelul – pe seama altora, desigur – înţelegem că o asemenea lege este mai mult decât minunată pentru el.

De altfel Codul Penal prevede expres că, de pildă, urmărirea penală în cadrul furtului se face doar „la plângerea prealabilă a persoanei vătămate” [Art. 227, (4)]. Şi, desigur, încetează la retragerea plângerii. Şi să vedem câţi îndrăznesc să nu o retragă în cazul în care sunt vizitaţi de prietenii hoţului!

Acesta este primul context în care cred că trebuie să amintim de firmaţia absolut stupidă a domnului ministru Cătălin Predoiu: „Reprimarea infracţiunilor este obţinută prin prevenţie, depistare rapidă a actelor de infracţionalitate şi prin condamnare rapidă a celor care comit infracţiuni, nu prin pedepse maxime”. O asemenea afirmaţie total iresponsabilă şi desprinsă de realitate este mai mult decât jignitoare. Ori domnul ministru îi crede pe cetăţeni complet proşti, ori el este în această poziţie, cu toată tristeţea spus. Oare domnul ministru nu ştie că România este pe primul loc în U.E. – şi nu numai – la corupţie, lungirea proceselor, cercetare în stare de libertate a infractorilor violenţi, sentinţe absurde, cazuri nerezolvate şi altele asemenea? Oare chiar nu ştie că în România durează peste un an de zile ca cel mai limpede, cel mai simplu caz de crimă să fie soluţionat în instanţă?

Oare nu ştie cât de complicate sunt procedurile pentru o serie întreagă de infracţiuni, de la unele furturi la viol sau crimă? „Prevenţie”? Prin ce mijloace, domnule ministru? Îi declari pe toţi românii „infractori probabili” şi îi pui pe toţi sub urmărire?

Şi dacă vreunui Tândală cu legitimaţie de agent se pare că acţionează „suspect”, îl saltă „preventiv”? Adică transformăm România într-un stat poliţienesc, o combinaţie halucinantă de comunism şi nazism?

Staţi! Poate greşesc eu!

Poate domnul ministru Cătălin Predoiu chiar gândeşte şi nici nu este corupt. Poate a realizat un sistem de prevenţie minunat, aflat pe undeva prin noul Cod Penal, dar nu l-am văzut eu, ca nespecialist.

Luăm, prin urmare, chiar justificarea Guvernului: Expunere de motive – Proiectul Legii privind Codul Penal – forma transmisă Parlamentului.doc. Dacă există un sistem de prevenţie, aici îl găsim.

Deci, dăm căutare pe „sistem de prevenţie”. Nimic. De, nu ne pricepem la termeni juridici ca domnul ministru. Nu-i bai, căutăm „prevenţie”. Ura! Am găsit ceva:

„Pentru realizarea în condiţii mai bune a prevenţiei generale, în cazul normei de incriminare a luării de mită, s-a prevăzut ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta” (p.54, doc.cit.).

Citim de mai multe ori, ca să vedem dacă am înţeles bine. Se prevede, ca prevenţie pentru luarea de mită, o pedeapsă complementară. Adică ceva care se dă după comiterea faptei! Adică, avem ca prevenţie, o pedeapsă mai aspră! Citim iar, ca să vedem dacă am înţeles bine. Da, am înţeles bine: prevenţia luării de mită se realizează printr-o pedeapsă mai aspră! Adică exact prin ceea ce domnul ministru Constantin Predoiu spune că nu previne infracţionalitatea!

În faţa unei asemenea contraziceri flagrante suspiciunea de prostie, incompetenţă sau corupţie pe care am exprimat-o asupra domnului ministru ni se pare mai mult decât justificată.

Dar să revenim la căutare. Mai dăm odată căutare pe „prevenţie”. Şi nimic! Nu mai există altă „prevenţie”, în tot documentul! Poate „preventiv”? Ura, am găsit! Există! Apare – o singură dată! – cuvântul „preventiv”. Doar că… se referă la măsurile de siguranţă. Aceste măsuri de siguranţă sunt completări ale pedepesei prin tratament medical, interzicerea exercitării unei funcţii sau unei profesii, confiscarea specială şi extinsă. Ele se aplică după săvârşirea faptei! Deci iarăşi avem „prevenţie” printr-o pedeapsă mai aspră!

Mai rău este că această „prevenţie” exista şi în vechiul Cod Penal! Deci, cu toate că pedepsele au fost scăzute foarte mult, nu s-a realizat nimic, absolut nimic nou, în materie de prevenirea infracţiunilor.

Mai trebuie să demonstrăm, oare, că nici pentru „depistarea rapidă” a celor care comit acte infracţionale şi nici pentru „condamnarea rapidă” nu ne putem face speranţe? Este limpede că afirmaţia halucinantă a domnului ministru Cătălin Predoiu este doar o absurditate ce acoperă adevăratele intenţii din spatele prevederilor uluitoare ale noului Cod Penal.

Un alt fapt extrem de grav este că, aşa cum era de aşteptat, prevederile mai favorabile ale noii legi au consecinţe asupra condamnărilor deja în executare şi asupra proceselor în curs. Domnul ministru Cătălin Predoiu declara că „doar” 20% dintre condamnările vechi pentru furt erau peste 5 ani; şi făcea această declaraţie ca o susţinere – a se citi pretext – pentru reducerea maximului de 15 ani la mai puţin de jumătate (maximum 7 ani, pentru circumstanţe extrem de grave, ca folosirea de armă şi violare de domiciliu!). Aceasta înseamnă însă că cel puţin un sfert din infractorii deţinuţi acum pentru furt vor fi eliberaţi odată cu votarea de către Parlament a noului Cod Penal! Iar majoritatea celor eliberaţi vor fi chiar cei care au comis acte grave! Mai mult, eliberarea se va produce acum, în timpul provocării unei adânciri a crizei economice declanşată anul trecut. Cine le va da de lucru, domnule ministru Cătălin Predoiu? Cine le va da de lucru preventiv, ca să nu fie nevoiţi să se întoarcă la furat? În vreme ce şomajul creşte tot mai repede – şi se prevăd cote record – va oferi Guvernul de lucru celor proaspăt eliberaţi, oricum confruntaţi cu greutăţile adaptării la o viaţă liberă?

Nu. Ştim că nu le va da de lucru. Ştim.

Şi înţelegem bine că, urmare a noului Cod Penal, vom avea mii şi mii de hoţi, atât „obişnuiţi” cât şi violenţi, eliberaţi înainte de termen, într-o societate în cădere economică. Desigur, Ministerul de Interne, Penitenciarele, vor economisi ceva bani. Dar cu preţul pe care îl va plăti întreaga societate. Căci trebuie să nu gândeşti pentru a nu înţelege că cei eliberaţi nu vor avea, în cea mai mare parte, nicio alegere în afară de a reveni la faptele pentru care au fost condamnaţi. Iar de acum aceste fapte nu mai sunt sancţionate, decât extrem de uşor! Dezastrul social care urmează este uşor de închipuit, mai ales de cei care au văzut actele de „clemenţă” ale lui Ceauşescu şi urmările lor îngrozitoare pentru oamenii obişnuiţi.

Dar nu numai hoţii vor fi eliberaţi în număr mare…

Scăderea de pedepse s-a făcut la toate categoriile. Inclusiv la viol, pedofilie, crimă şamd. Societatea românească trebuie să fie pregătită pentru ca, odată cu noul Cod Penal, să primească o infuzie masivă de eliberaţi. Nu înainte de termen, ci tocmai prin restrângerea termenului. Căci, desigur, noua lege are multă grijă de acest lucru. „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă” (Art.4), prevedere ce se aplică şi tuturor consecinţelor juridice ale legii vechi. De asemenea, articolele 5 şi 6 au multă grijă ca, pe baza principiului „legii mai favorabile”, să înlăture orice urmări mai aspre ale legii vechi. Desigur, acest principiu juridic, deşi discutabil, este o veche cutumă în jurisprudenţa europeană şi românească, deci aplicarea lui pare firească. Ceea ce este nefirească este inimaginabila scădere a minimelor şi maximelor pedepselor; de aici şi primejdia pe care articolele 4-6 le aduc societăţii româneşti. Ce este de asemenea nefirească este rigurozitatea cu care este urmărită aplicarea lui, în comparaţie cu superficialitatea formulărilor din alte părţi ale noului Cod Penal.

În această ultimă privinţă, a superficialităţii formulării altor părţi ale Codului Penal, dăm ca exemplu Articolul 19, pe care îl reproducem integral:

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare.

(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.

(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, fără drept, în timpul nopţii, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea mijloace.

Dacă citim cu grijă acest articol, vedem că este destinat, voit sau nu, favorizării infractorului. Se prevede că avem legitimă apărare „dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului”. Afirmaţia ca atare, chiar justificată de dorinţa evitării unor abuzuri, este în sine un abuz grav şi o încălcare flagrantă a drepturilor constituţionale. De ce? Simplu: cine şi cum hotărăşte că apărarea este sau nu proporţională cu gravitatea atacului? Cum poate chiar şi un avocat, un procuror sau judecător să stabilească „gravitatea atacului”, când aceasta nu este definită juridic nicăieri? Şi cum poate un om atacat, să stea să cântărească exact „gravitatea atacului”?

Nu! – va spune domnul ministru. La Art. 26, „Excesul imputabil”, se prevede că „nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului”. Şi cum dovedeşti, pe baza căror principii argumentezi că ai depăşit „limitele” (?!?) din cauza “tulburării sau temerii”, şi nu dinadins? Şi, din nou, cine şi cum stabileşte care sunt aceste „limite”?

Legea este atât de neclară în această privinţă, încât favorizează pe cei obişnuiţi cu specularea lacunelor sistemului juridic – ca, de pildă, recidiviştii – şi dezavantajează net pe omul obişnuit. Egalitatea în faţa legii este anulată prin asemenea dispoziţii, dacă nu explicit, cel puţin implicit. Este mai mult decât uşor, este de-a dreptul firesc să ne închipuim scene în care corupţia ce domneşte în „justiţia” română va transforma infractorii violenţi în „victime” ale celor care s-au apărat.

În vechiul Cod Penal furtul se pedepsea cu 5 până la 15 ani de închisoare. Fapta definită ca viol în noul Cod Penal se pedepseşte cu 3 până la 10 ani, sau 5 până la 12 ani dacă sunt circumstanţe agravante! Deci, violul apare acum mai puţin grav decât furtul din vechiul Cod Penal! Sigur, orice furt este o agresiune. Lovitura primită de cel căruia i-a dispărut portofelul cu pensia ori salariul nu este strict financiară şi nu se limitează la câteva clipe de uimire. De la sentimentul de nesiguranţă la golul de bani ce poate afecta medicaţia şi alimentaţia unei persoane sau unei întregi familii, roadele rele ale furtului sunt nenumărate. Dar nici nu se compară cu cele ale violului! Ca duhovnic, pot să asigur că urmele unui viol nu doar că înnegurează toată viaţa unui om, dar pot fi uneori găsite şi în a doua sau a treia generaţie. Nu doresc să intru în amănunte dureroase. Cred că pentru orice om care nu este ieşit din minţi e limpede că violul e una dintre acele fapte numite mai rele decât moartea. Desigur, nu pentru toate victimele, dar pentru multe, foarte multe dintre ele. Ori a trata o a semenea crimă cu atâta uşurinţă, este monstruos. Şi e bine să amintim că de fapt pedepsele – mai ales pentru vinovaţii din România – sunt de fapt la jumătate. Între 3 şi 10 ani înseamnă de fapt între 1,5 şi 5 ani. Pentru viol! Iar Articolul 216, care defineşte, printre altele, violul, este departe de a fi limpede. Ca să nu lungim prea mult vorba, dăm o singură pildă. La alineatul (2) se prevede că la fel „se sancţionează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condiţiile alin. (1)”. Deci „alte acte de penetrare” orală sunt, după noul Cod Penal, acceptabile! Nu intră la categoria „viol”!

Şi mai rău stau lucrurile cu incestul. Incestul este legătura trupească între rude apropiate, fie ele de sânge sau prin cuscrie. Dar în „Proiectul Legii privind Codul Penal – forma transmisă Parlamentului.doc” nici nu există termenul de incest. La „măreţul” Articol 216 sunt prevăzute ca circumstanţe (oarecum) agravante pentru viol – deci nu în sine! – cazurile în care victima a suferit vătămări corporale, sau avea sub 15 ani (!), sau a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice, sau a fost comisă de cel care avea victima în pază, îngrijire, ocrotire, etc. sau făptuitorul şi victima sunt rude în linie directă, frate sau soră.

Domnul ministru Cătălin Predoiu, dând iarăşi dovadă de o ciudată neînţelegere a realităţii, pretinde că prin prevederile noului Cod Penal incestul este condamnat „implicit” (mai ales dacă se face legătura cu prevederile similare de la Art. 217, „Agresiunea sexuală”, Art. 218, „Actul sexual cu un minor”, şi Art. 219, „Coruperea sexuală a minorilor”). Această afirmaţie este o minciună. Că vine din rea intenţie sau incompetenţă, nu ştim. Dar este o minciună.

Lăsăm la o parte pedepsele ruşinos de mici prevăzute atât pentru viol cât şi pentru celelalte infracţiuni din cele patru articole aminitite (216-219). Dar câtă vreme nu există o definire a incestului şi o condamnare expresă a acestuia, faptul că infracţiunile sexuale produse între „rude în linie directă, frate sau soră” sunt condamnate ceva mai sever nu condamnă incestul. Aceste prevederi pot fi uşor interpretate în instanţă ca o condamnare a trădării încrederii, la fel ca în cazul Art. 216, alin. (3), litera a), Art. 217, alin. (2), litera a), Art. 218, alin. (3), Art. 218, alin. (4) lit. b), Art. 219, alin. (2), lit. b). În toate prevederile indicate de noi aici se vorbeşte, de fapt, despre abuz de încredere sau trădarea încrederii. De ce s-ar încadra şi infracţiunile sexuale produse între „rude în linie directă, frate sau soră”, la această categorie? Din patru pricini care juridic vorbind sunt extrem de limpezi. În primul rând, aşa cum am spus, nu există o definire – şi cu atât mai puţin o condamnare – a incestului în sine. Ori, ceea ce legea nu interzice este permis. În al doilea rând, nu există nicio condamnare a relaţiilor sexuale dintre adulţii „rude în linie directă, frate sau soră”. Nu există nicio condamnare a relaţiilor sexuale între minorii „rude în linie directă, frate sau soră”! Şi, în cele din urmă, nu există nicio condamnare a relaţiilor sexuale între rudele colaterale!

Codul Penal nu are în vedere nicio clipă incestul ca atare

Prima consecinţă a acestor prevederi este că, vizând numai rudele directe şi fraţii, dar nu şi pe cele colaterale, ca verii primari, unchii, socrii şamd, Codul Penal nu are în vedere nicio clipă incestul ca atare, ci doar persoanele în care ar trebui să poţi avea cea mai mare încredere. Este vorba de o altă formă a abuzării de încrederea cuiva, nu de o condamnare a relaţiilor sexuale între rude. La această concluzie duce în chip firesc şi lipsa incriminării relaţiilor sexuale între rudele minore sau respectiv majore.

Dar o consecinţă şi mai gravă a acestor prevederi este deschiderea largă a unei portiţe juridice pentru abuzuri inimaginabile. Dacă acest Cod Penal va fi votat, doar de competenţa avocatului va ţine scăparea făptuitorului de viol sau abuz sexual în familie în uriaşa majoritate a cazurilor. De ce? Simplu, pentru că violul fără martori nu poate fi dovedit! Ori există destule cazuri de violuri comise de fraţi şi veri asupra surorilor sau verişoarelor ce nu au putut fi dovedite în instanţă, dar au produs condamnări pe baza incriminării incestului. Însă dacă incestul nu mai este incriminat explicit de lege, adolescenţii cu mintea tulburată de demenţa sexuală a societăţii de astăzi – şi eventual de alţi factori ajutători, ca de pildă alcoolul – vor avea liber la acte sexuale cu rudele apropiate, cu sau fără acord.

Pornografia este o boală ce a căpătat în România aspectul unei molime generalizate, unei plăgi înspăimântătoare

Dat fiind că nişte conducători în toate minţile dau legile în funcţie de realităţile sociale concrete, cred că trebuie să amintim aici un aspect care a scăpat realizatorilor noului Cod Penal. Pornografia este o boală ce a căpătat în România aspectul unei molime generalizate, unei plăgi înspăimântătoare. Uriaşa majoritate a utilizatorilor de internet, de la puşti de generală până la parlamentari şi guvernanţi au pe calculatoare, cd-uri şi dvd-uri cu nenumăraţi „giga” de materiale pornografice. Site-urile pornografice sunt la cel mult trei comenzi distanţă de site-urile de desene animate, de jocuri pe calculator şi de majoritatea celorlalte pagini de internet. Numărul copiiilor ce accesează site-uri pornografice este aproape egal cu al celor cu acces pe internet. Dar şi cei care nu au acces la internet primesc, deseori, asemenea materiale de la prieteni „binevoitori”. Dacă mulţi dintre adulţi au cum să îşi descarce, bieţii împătimiţi, tensiunile produse de vizionarea şi ascultarea acestor materiale, lucrurile sunt mai complicate cu puberii şi adolescenţii. Două soluţii „la îndemână” sunt violul şi incestul, mai ales că… incestul şi violul sunt promovate masiv de site-urile porno şi „comunităţile” de împătimiţi de pe internet (şi nu numai). De la „jocuri” pe calculator cu violuri şi maltratări oribile până la filmuleţe şi filme, ba şi desene animate, nenumărate sunt căile prin care nu doar pornografia „comună”, dar mai ales perversiunile cele mai violente şi scârbavnice sunt sistematic promovate. Şi, alături de mereu prezentul viol, incestul este tot mai mult şi mai mult propagat.

Faţă de aceste realităţi înspăimântătoare, lipsa unei incriminări a incestului înseamnă, realist vorbind, deschiderea largă a porţilor legii pentru violuri şi abuzuri sexuale în familie. Dovedirea lor este aproape imposibilă în majoritatea cazurilor. Până acum exista o singură frână: definirea incestului ca infracţiune. Odată înlăturată…

O altă consecinţă logică – şi tragică – a ambiguităţii acestor articole, la care se adaugă Art. 181, este încurajarea producerii şi răspândirii de materiale pornografice.

Să precizăm că violul înfăptuit în scopul producerii de materiale pornografice se sancţionează cu 5 până la 12 ani de închisoare, adică după jumătăţile de măsură de la noi cu 2,5 până la 6 ani de închisoare. Aceasta în condiţiile în care, pe de-o parte, odată puse în circulaţie materialele nu mai pot fi oprite, afectând victima pentru totdeauna, iar pe de altă parte intenţia iniţială de producere a materialelor pornografice este extrem de greu de dovedit. „Onorată instanţă, camera de filmat a fost pornită din greşeală” – va declara orice avocat cu măcar puţin creier. „Procuratura poate dovedi că a existat intenţie? Camera era folosită pentru altfel de scene iar în această împrejurare a funcţionat accidental”. Sau, în altă situaţie, se poate zice „clientul meu nu ştia că prietenul filma său avea de gând să filmeze”. Poate dovedi procuratura că lucrurile stau altfel? Cel mult într-un caz din zece, când se întâmplă ca inculpaţii să se pârască între ei; altfel, nicio şansă. Această ambiguitate se completează, de altfel, cu Art. 372 privind pornografia infantilă, infracţiune sancţionată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani (a se citi între 3 şi 18 luni), sau cu 1 până la 5 ani (a se citi între 6 luni şi 2,5 ani) dacă se săvârşeşte prin intermediul mijloacelor informatice. Micimea uluitoare a acestor pedepse trebuie corelată cu uriaşele câştiguri aduse de industria pornografică. Rezultatul? Încurajarea infracţiunilor prin noul Cod Penal.

Prostituţia a devenit legală!

Ca o ultimă pildă a faptului că noul Cod Penal încurajează comiterea de infracţiuni, să amintim că prostituţia a devenit legală! Ea nu mai este condamnată nicăieri în proiectul înaintat Parlamentului.

Într-o altă încercare de ameţire a cetăţenilor pe care teoretic îi slujeşte şi de a nega legalizarea prostituţiei, domnul ministru Cătălin Predoiu a declarat că „Legalizarea prostituţiei presupune o lege care să reglementeze această activitate. Noul Cod Penal nu legalizează prostituţia, ci aceasta rămâne în continuare sancţionată contraventional”.

Este o dublă minciună, indiferent că vine din rea-intenţie sau lipsă de capacitate a domnului ministru de a-şi îndeplini funcţia. Există un principiu juridic de bază, care spune că ceea ce legea nu interzice este permis. Deci, chiar dacă legea nu reglementează creşterea cămilelor în România, aceasta este o activitate legală dacă nu este în mod expres interzisă. În al doilea rând, nu doar că sancţionarea contravenţională se bazează pe o serie de alte acte ce definesc contravenţiile şi care pot foarte uşor fi ocolite. Dar definirea prostituţiei ca infracţiune în vechiul Cod Penal face ca ea să lipsească din lista (listele) de contravenţii, astfel încât ar trebui introdusă după aprobarea noului Cod Penal. Crede cineva că se va face acest lucru? Sincer, nu cred. La corupţia din România şi la dispreţul desăvârşit faţă de cetăţeanul de rând câştigurile aduse de prostituţie vor prima faţă de orice alte criterii. Nici faptul că îngăduirea prostituţiei determină creşterea masivă a cazurilor de viol, jaf, comercializare şi uz de droguri, acte de violenţă, boli cu transmisie sexuală ş.a.m.d., nu va deranja decât pe oamenii de rând.

Ca o ultimă imagine a absurdului ce domneşte în gândirea realizatorilor noului Cod Penal, cităm din Expunere de motive Proiectul Legii privind Codul Penal – forma transmisă Parlamentului, din paragraful 2.88, p. 62:

„În Capitolul al II – lea, consacrat infracţiunilor contra familiei, au fost incluse, în plus faţă de incriminările existente astăzi, incestul şi o incriminare nouă – împiedicarea accesului la învăţământul general obligatoriu. Aceasta reprezintă o necesitate, în condiţiile creşterii alarmante a ratei abandonului şcolar de către elevi de vârstă tot mai mică. Bineînţeles, textul nu vizează situaţiile în care acest abandon este determinat de o situaţie materială precară, caz în care statul trebuie să intervină prin alte mijloace, ci situaţiile în care părintele acţionează în mod abuziv, retrăgându-l pe minor de la studii sau împiedicându-l să le urmeze, deşi ar fi avut toate condiţiile pentru aceasta.”

Read more: NOUL COD PENAL – BUCURIA ÎNDRĂCIŢILOR http://axa.info.ro/arhiva/anul-ii/axa-14/item/32-noul-cod-penal-%E2%80%93-bucuria-%C3%AEndr%C4%83ci%C5%A3ilor#ixzz11gH6Oqgl

 

Advertisements
One Comment leave one →
  1. bianca permalink
    7 November 2010 5:36 pm

    cand se va pune in vigoare noul cod penal?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: