Skip to content

CUVÎNT LA ÎNGROPAREA DUMNEZEIESCULUI TRUP AL DOMNULUI ŞI MÎNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

7 October 2010

Scris de Florin STUPARU

Ce este aceasta? Astăzi, tăcere multă pe pămînt, tăcere multă şi liniştire de-acum, tăcere multă, căci Împăratul doarme! Pămîntul s-a temut şi a alinat, căci Dumnezeu a adormit cu trupul, şi pe cei ce dormeau din veac i-a înviat. Dumnezeu a murit cu trupul, şi iadul s-a cutremurat. Dumnezeu a adormit pentru puţină vreme, şi pe cei ce dormeau din veac în iad i-a înviat.

Unde sînt acum tulburările şi glasurile ce s-au făcut asupra lui Hristos cu puţin mai-nainte? O, prea-fără de lege! Unde-s noroadele, şi împotrivirile, şi nerînduielile, şi armele şi suliţele? Unde-s împăraţii şi preoţii, şi judecătorii cei osîndiţi? Unde-s făcliile, şi săbiile, şi strigările cele fără de rînduială? Unde–s noroadele, şi întărîtarea şi straja cea necinstită? Cu adevărat şi chiar prea cu adevărat, de vreme ce au cugetat cele deşarte şi zadarnice, noroadele s-au poticnit de Hristos, „piatra cea din capul unghiului”, şi ei s-au zdrobit. Lovitu-s-au de Piatra cea tare, şi s-au sfărîmat şi valurile lor s-au risipit întru spume. Lovitu-s-au de nicovala cea nebiruită, şi ei singuri s-au frînt. Înălţat-au pe lemn Piatra Vieţii, şi [Aceasta], pogorîndu-Se peste dînşii, i-a omorît. Legatu-L-au pe Tarele Samson, pe Soarele Dumnezeu; dar, dezlegîndu-Se, a pierdut legăturile cele din veac, pe cei de altă seminţie şi pe cei fără de lege. Apus-a Soarele Dumnezeu-Hristos sub pămînt, şi întuneric neînserat a făcut Iudeilor.

Astăzi este mîntuirea celor de pe pămînt şi a celor ce din veac sînt sub pămînt. Astăzi este mîntuirea lumii, cîtă este văzută şi cîtă e nevăzută. Îndoită este astăzi venirea Stăpînului, îndoită iconomia, îndoită iubirea de oameni, îndoită pogorîrea şi smerenia, îndoită Îi este către oameni cercetarea. Dumnezeu, [venit] pe pămînt din cer, de pe pămînt vine sub pămînt. Porţile iadului se deschid. Cei adormiţi din veac, bucuraţi-vă! Cei ce şedeaţi întru întuneric şi în umbra morţii, primiţi Lumina cea mare! Împreună cu robii, Stăpînul! Împreună cu morţii, Dumnezeu! Împreună cu cei muritori, Viaţa! Împreună cu cei vinovaţi, Cel nevinovat! Împreună cu cei dintru întuneric, Lumina cea neînserată! Împreună cu cei robiţi, Slobozitorul! Şi, împreună cu cei prea-dedesubt, Cel mai presus de ceruri! În Hristos pe pămînt am crezut, împreună cu Hristos să ne pogorîm întru cei morţi şi să vedem tainele de acolo. Să cunoaştem minunile cele ascunse ale Celui ascuns sub pămînt! Să ne învăţăm cum şi celor din iad li s-a arătat propovăduirea. Deci ce? Dumnezeu ce S-a arătat în iad îi mîntuieşte aşa prost [simplu] pe toţi? Ba nu! – ci şi acolo numai pe cei ce au crezut!

Ieri, cele ale iconomiei; astăzi, cele ale stăpînirii. Ieri, cele ale neputinţei; astăzi, cele ale domniei. Ieri, cele ale omenirii; astăzi, cele ale dumnezeirii se arată. Ieri, era pălmuit; astăzi, pălmuieşte lăcaşul iadului cu fulgerul dumnezeirii. Ieri, era legat; astăzi, îl leagă pe tiranul [diavol] cu legături nedezlegate. Ieri, era osîndit; astăzi, le dăruieşte slobozire celor osîndiţi. Ieri, slujitorii lui Pilat Îl batjocoreau; astăzi, portarii iadului, văzîndu-L, s-au înfricoşat. Dar ascultă cuvîntul patimii lui Hristos mai de sus! Ascultă şi laudă, ascultă şi slăveşte, ascultă şi propovăduieşte minunile cele mari ale lui Dumnezeu! Cum Legea se dă în lături, cum darul înfloreşte, cum închipuirile trec, cum umbrele se duc, cum Soarele umple lumea, cum cea veche s-a învechit, cum cea nouă se adevereşte, cum cele vechi au trecut şi cum cele noi au înflorit.

Astăzi este mîntuirea celor de pe pămînt şi a celor ce din veac sînt sub pămînt.Două noroade au venit în Sion în vremea patimii lui Hristos: cel din Iudei împreună cu cei din „neamuri”. Doi împăraţi: Pilat şi Irod. Doi arhierei: Anna şi Caiafa. Ca amîndouă Paştele să se facă împreună, acela adică încetîndu-se, iar al lui Hristos începîndu-se. Două jertfe se săvîrşeau întru aceeaşi seară, fiindcă şi două mîntuiri se făceau: a celor vii – zic – şi a celor morţi. Şi Iudeul lega mielul cel de jertfă spre junghiere, iar norodul cel din „neamuri” pe Dumnezeu în trup. Şi acela se uita la umbră, iar celălalt lua aminte la Soarele Dumnezeu. Şi aceia, legîndu-L, Îl trimiteau pe Hristos de la unul la altul, iar cei din „neamuri” Îl primeau pe Dînsul cu osîrdie. Şi aceia aduceau jertfă de dobitoace, iar ceilalţi de trup dumnezeiesc. Dar Iudeii pomeneau fugirea din Egipt, iar cei din „neamuri” mai-nainte propovăduiau izbăvirea din rătăcire. Şi acestea unde? În Sion, cetatea Împăratului celui mare, întru care s-a lucrat mîntuirea; în mijlocul pămîntului, „în mijlocul a doi vieţuitori” făcîndu-Se Iisus fiul lui Dumnezeu. În mijlocul Tatălui şi al Duhului celor doi vieţuitori, Viaţa din Viaţă – zice – vieţuitor cunoscîndu-Se şi născîndu-Se în mijlocul îngerilor şi al oamenilor în iesle. Şi „piatră din capul unghiului” zăcînd între două noroade. Şi propovăduindu-Se între Lege şi prooroci. Şi arătîndu-Se pe munte între Moisi şi Ilie. Şi între doi tîlhari cunoscîndu-Se că e Dumnezeu de către tîlharul cel bine-cunoscător. Şi Judecător veşnic şezînd între viaţa aceasta de acum şi aceea care va să fie. Şi făcînd astăzi îndoită viaţă şi mîntuire între cei vii şi cei morţi.

Îndoită viaţă – zic iarăşi – şi îndoită naştere: [aceea din maică] şi naşterea de a doua oară. Şi ascultă lucrurile îndoitei naşteri a lui Hristos şi vesteşte-i minunile! Înger a bine-vestit Mariei naşterea cea din maică a lui Hristos. Înger a bine-vestit şi Mariei Magdalinei înfricoşata naştere din mormînt de a doua oară. Hristos S-a născut în Vitleem noaptea, tot noaptea Se naşte de a doua oară în Sion. Scutece a primit la naştere, cu scutece Se înfăşoară şi aici. Smirnă a primit cînd S-a născut, smirnă şi aloe primeşte şi întru îngropare. Acolo, Iosif se numea „bărbatul Mariei”, fără a-i fi bărbat; dar, şi aici, se arată gropar al Vieţii noastre Iosif din Arimatia. În Vitleem şi în iesle a fost naşterea, dar ca într-o iesle este locul şi în mormînt. Mai întîi decît toţi, păstorii au bine-vestit naşterea lui Hristos; dar şi ucenicii lui Hristos, păstorii [turmei Sale] au bine-vestit mai întîi decît toţi naşterea de a doua oară a lui Hristos, aceea din morţi. Acolo, îngerul a strigat Fecioarei: „Bucură-te!”; şi aici Hristos, „Îngerul sfatului celui mare”, a strigat femeilor: „Bucuraţi-vă!” La naşterea cea dintîi, Hristos a intrat în Ierusalimul cel pămîntesc şi în biserică după patruzeci de zile şi a adus o pereche de turturele, ca un întîi născut; dar, şi după învierea din morţi, [tot] după patruzeci de zile S-a suit Hristos întru Ierusalimul cel de sus, de unde nu Se despărţise, şi [a intrat] în Sfintele cele cu adevărat ale Sfintelor ca un Întîi Născut nestricăcios din morţi. Şi a adus lui Dumnezeu-Tatălui, ca pe două turturele fără de prihană, sufletul şi trupul nostru [omenesc], pe care Dumnezeu-Tatăl l-a primit nescris-împrejur în sînurile Sale, ca în nişte braţe, precum Simeon cel vechi de zile. Şi dacă auzi acestea ca pe nişte basme, iar nu cu credinţă, te vor mustra pe tine peceţile cele nedezlegate ale naşterii lui Hristos de a doua oară, din mormîntul cel stăpînesc. Căci – aşa cum Hristos S-a născut din fecioară şi, după deschiderea pîntecelui, încuietorile firii celei fecioreşti au rămas pecetluite – tot astfel Hristos a săvîrşit naşterea de a doua oară nedeschise fiind peceţile mormîntului.

Iar cum Se pune în mormînt Viaţa Hristos, şi cînd, şi de cine, să auzim din sfinţitele cuvinte. „Făcîndu-se seară – zice – a venit un om bogat, cu numele «Iosif». Acesta, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut de la dînsul trupul lui Iisus” (Matei 27:57, 58). A intrat muritor către muritor, cerînd să-L ia pe Dumnezeu. Îl cere pe Dumnezeul muritorilor, tină de la tină cerînd să-L ia pe Făcătorul tuturor. Iarbă de la iarbă [cere] să-L ia pe Focul cel ceresc. Picătura cea ticăloasă ia Noianul de la picătura cea ticăloasă. Cine a văzut, cine a auzit cîndva? Om Îl dăruieşte omului pe Făcătorul oamenilor! Cel fără de lege se făgăduişte să-L dăruiască pe Hotarul celor fără de lege şi al legii. Judecătorul cel fără de judecată Îl lasă spre îngropare pe Judecătorul judecătorilor, ca pe un osîndit.

„Seară făcîndu-se – zice – a venit un om bogat cu numele «Iosif».” Cu adevărat bogat, fiindcă a luat de la Pilat tot ipostasul cel alcătuit al Domnului, îndoita fire a lui Hristos. Căci bogat este, fiindcă s-a învrednicit a-L lua pe Mărgăritarul cel nepreţuit. Cu adevărat bogat, fiindcă a purtat pungă plină de comoara dumnezeirii. Căci cum nu este bogat cel ce a cîştigat viaţa şi mîntuirea lumii? Şi cum nu este bogat Iosif, primindu-L în dar pe Cel ce le hrăneşte pe toate şi pe toate le stăpîneşte? „Seară făcîndu-se”, căci seară era de acum, după ce apusese în iad Soarele Dreptăţii. Pentru aceea a venit [seara] „un om bogat cu numele de «Iosif» din Arimatia”, [căci] „era ascuns pentru frica Iudeilor” (Ioan 19:38). A venit încă şi Nicodim, cel ce venise noaptea la Iisus, Taină a Tainelor ascunsă. Doi ucenici ascunşi au venit să-L ascundă pe Iisus în mormînt, prin a Lui ascundere învăţîndu-ne taina ascunsă în iad a lui Dumnezeu celui ascuns în trup. Şi unul pe altul se covîrşesc cu dragostea către Hristos: căci Nicodim este mare la suflet întru smirnă şi întru aloe, iar Iosif este vrednic de laudă întru îndrăznirea şi starea înainte la Pilat.

Căci Cel ce este din fire iubitor de oameni merge să-i scoată pe cei legaţi din veac cu tărie şi cu stăpînire multă, pe cei ce locuiesc în morminteCăci acesta, lepădînd toată frică, a intrat cu îndrăznire la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Şi, intrînd, a pus la cale cererea prea cu înţelepciune, ca să nu se facă afară de scopul dorit. Pentru aceea, n-a grăit către Pilat graiuri mîndre şi înalte, ca să nu-l aprindă pe acesta spre mînie şi [astfel] să nu-şi dobîndească cererea. Nici n-a zis către dînsul: Dă-mi trupul lui Iisus, al Celui ce cu puţin mai înainte a întunecat soarele, a despicat pietrele, a cutremurat pămîntul, a deschis mormintele şi a sfîşiat catepeteasma bisericii. Nimic dintru acestea n-a zis către Pilat. Dar ce? Oarecare cerere ticăloasă şi tuturor mică: O judecătorule! – zice – am venit să cer de la tine o cerere foarte mică. Şi aşa a cerut: Dă-mi mie un mort spre îngropare, trupul lui Iisus, al Nazarineanului aceluia ce S-a osîndit de tine, al săracului Iisus, al lui Iisus cel fără de casă, al lui Iisus cel spînzurat pe lemn, al celui gol, al celui prost [umil], al lui Iisus fiul teslarului, al lui Iisus legatului, al celui fără de acoperămînt, al celui străin şi necunoscut întru străinătate, al celui prea-defăimat şi, mai pe urmă de toate, spînzurat. Dă-mi-L pe străinul acesta, căci ce te foloseşte pe tine trupul străinului acestuia? Dă-mi-L pe străinul acesta, căci din ţară depărtată a venit aici ca să-l mîntuiască pe cel străin. Căci S-a pogorît în loc întunecos, ca să-l scoată pe cel străin. Dă-mi-L pe străinul acesta, căci străin şi singur este. Dă-mi-L pe străinul acesta, pe a Cărui ţară noi, străinii, nu o ştim. Dă-mi-L pe săracul acesta, pe al Cărui Tată noi, străinii, nu-L cunoaştem. Dă-mi-L mie pe străinul acesta, pe a Cărui naştere şi chip al naşterii noi, străinii, nu-l cunoaştem. Dă-mi-L mie pe săracul acesta, Care străină viaţă şi petrecere a vieţuit întru cele străine. Dă-mi-L mie pe străinul acesta Nazarinean. Dă-mi-L mie pe acest străin de bună voie, Care nu avea unde să-Şi plece capul. Dă-mi-L mie pe străinul acesta Care S-a născut în iesle, ca un străin în ţară străină. Dă-mi-L mie pe străinul acesta, Care chiar şi din iesle a fugit de Irod ca un străin. Dă-mi-L pe străinul acesta, Care chiar şi din scutece S-a înstrăinat în Egipt, Care nici cetate nu are, nici sat, nici casă; nu lăcaş, nu rudenie pe pămînt, ci în ţară străină este Acesta înstrăinat. Dă-mi-L mie – o ighemon! – pe golul acesta de pe lemn, ca să-L acopăr pe Cel ce a acoperit goliciunea firii mele. Dă-mi-L mie pe mortul acesta, împreună şi Dumnezeu, ca să-L acopăr pe Cel ce a acoperit fărădelegile noastre. Dă-mi-L, ighemon, pe mortul Care a îngropat păcatul meu în Iordan. Pentru un mort te rog – o ighemon! – Care de toţi a fost nedreptăţit: de prieten vîndut, de ucenic dat, de la fraţi gonit şi de rob pălmuit. Mă rog pentru mortul Care S-a osîndit de cei sloboziţi de Dînsul din robie, pentru Cel adăpat de dînşii cu oţet, pentru Cel rănit de cei tămăduiţi de Dînsul, pentru Cel părăsit de ucenicii Lui şi lipsit de însăşi maica Sa. O ighemon! – pentru mortul cel spînzurat pe lemn şi fără de casă te rog; căci lîngă Dînsul nu este nici tată pe pămînt, nici prieten, nici ucenic, nici rudenie, nici îngropător; ci El singur Unul Născut al singurului Dumnezeu în lume, şi altul nimeni.

Aşa zicîndu-se acestea de către Iosif către Pilat, Pilat a poruncit să i se dea lui prea-sfîntul trup al lui Iisus. Şi, venind la locul Golgota, L-au coborît pe Dumnezeu cu trupul de pe lemn şi L-au pus pe pămînt; pe Dumnezeu, şi nu doar om, cu trupul gol. Şi Se vede zăcînd jos Cel ce pe toţi i-a trimis sus. Şi pentru puţină vreme Se face fără de suflare Cel ce este Viaţa şi suflarea tuturor. Şi se vede fără de ochi Cel ce i-a zidit pe cei cu ochi mulţi. Şi zace cu faţa în sus Cel ce este învierea tuturor. Şi Se omoară cu trupul Dumnezeu, Cel ce-i învie pe cei morţi. Şi tace pentru puţină vreme tunetul cuvîntului lui Dumnezeu. Şi Se ridică cu mîinile „Cel ce pămîntul îl ţine în mînă”.

Dar – o Iosife! – oare, cerînd şi luînd, Îl ştii pe Cel ce L-ai luat? Oare, apropiindu-te de cruce şi pogorîndu-L pe Iisus, ştii pe Cine ai purtat? Dacă Îl ştii cu adevărat pe Cel ce Îl ţii, acum te-ai făcut într-adevăr bogat. Şi cum oare săvîrşeşti şi îngroparea dumnezeiescului şi prea-înfricoşatului trup al lui Iisus? Lăudată este dorirea ta, dar mai lăudat este năravul sufletului tău! Dar oare, purtîndu-L pe mîini, nu te înfiori de Acela de Care se înfricoşează Heruvimii? Sau, într-adevăr, cu ce frică dezgoleşti fota de pe acel trup dumnezeiesc? Şi cum, cu cucernicie, închizi ochii lui Iisus? Nu te înfiori privindu-L, descoperind firea trupului lui Dumenezeu celui mai presus de fire? […] Dar oare şi închizi cu ale tale degete ochii lui Iisus, după cum se cuvine morţilor, ai Celui ce a deschis ochii orbului cu prea-curatul Său deget? Dar şi gura o închizi, a Celui ce a deschis gura celui gîngav? Dar oare şi mîinile le strîngi pe piept, ale Celui ce a întins mîinile cele uscate? Sau şi picioarele le legi, ca unui mort, ale Celui ce a dat să umble picioarelor nemişcate? Sau şi pe pat Îl ridici pe Cel ce a poruncit slăbănogului: „Ridică-ţi patul tău şi umblă!”? Dar oare şi miruri deşerţi peste Mirul cel ceresc, Care pe Sine-Şi S-a deşertat şi a sfinţit lumea? Oare îndrăzneşti şi a şterge coasta aceea a dumnezeiescului trup al lui Iisus, din care curgea încă sînge, a lui Dumnezeu, Care a tămăduit-o pe ceea cu scurgere de sînge? Dar oare şi speli cu apă trupul lui Dumnezeu, al Celui ce i-a spălat pe toţi şi le-a dat curăţire? Dar oare şi lumini aprinzi Luminii celei adevărate, Care a luminat pe tot omul? Oare cînţi încă şi cîntări de îngropare Celui lăudat fără de tăcere de toată oastea cea cerească? Dar oare şi lacrimi verşi, ca pentru un mort, pentru Cel ce a lăcrimat şi pe Lazăr cel mort de patru zile l-a înviat? Dar oare şi plîngeri faci pentru Cel ce a dat bucurie tuturor şi a dezlegat-o de scîrbă pe Eva? Însă fericesc mîinile tale – o Iosife! – cele ce au slujit şi au pipăit mîinile şi picioarele dumnezeiescului trup din care curgea încă sînge. Fericesc mîinile tale, care s-au apropiat de coasta lui Dumnezeu din care curgea sînge mai înainte de Toma cel necredincios, credincios şi lăudat iscoditor. Fericesc gura ta care s-a unit cu gura lui Iisus şi de acolo s-a umplut de Duhul Sfînt cu nesaţiu. Fericesc ochii tăi, care s-au pus peste ochii lui Iisus, şi de acolo s-au împărtăşit de lumina cea adevărată. Fericesc faţa ta, care s-a apropiat de faţa lui Dumnezeu. Fericesc umerii tăi, care L-au purtat pe Cel ce le poartă pe toate. Fericesc capul tău, care s-a apropiat de Iisus, capul tuturor. Fericesc mîinile tale, cu care L-ai purtat pe Cel ce le poartă pe toate. Îi fericesc pe Iosif şi pe Nicodim că s-au făcut mai întîi decît Heruvimii, pe Dumnezeu înălţîndu-L şi purtîndu-L asupra loru-şi. Ei s-au făcut slujitori ai lui Dumnezeu mai întîi decît cei cu cîte şase aripi, acoperindu-L şi cinstindu-L pe Domnul nu cu aripile, ci cu giulgiul. Pe Cel de care Heruvimii se cutremură, Iosif şi Nicodim Îl poartă pe umeri, şi toate cetele celor fără de trupuri se spăimîntează. Căci au venit Iosif şi cu Nicodim, dar împreună [cu ei] a alergat şi tot norodul cel dumnezeiesc al îngerilor: şi mai înainte au ajuns Heruvimii, şi împreună au alergat Serafimii; şi împreună Îl poartă Scaunele, şi-L acoperă cei cu cîte şase aripi; şi se înfioară cei cu ochi mulţi, văzîndu-L pe Iisus în trup fără de ochi.

Şi-L acoperă Puterile, şi-L cîntă începătoriile, şi se înfricoşează rînduielile şi se spăimîntează toate oştirile rînduielilor celor de sus; şi, minunîndu-se întru sine-le, se miră şi zic: Ce este cuvîntul acesta înfricoşat? Şi frica, şi cutremurul, şi chinul? Ce este această mare, şi prea-slăvită, şi necuprinsă vedere? Cel ce sus este nevăzut ca Dumnezeu gol de noi, cei fără de trupuri, jos, oamenilor este lesne văzut gol. Căruia Îi stau înainte Heruvimii cu evlavie şi cu sfială, pe Acesta Iosif şi Nicodim Îl îngroapă cu slobozenie. Cînd S-a pogorît Cel ce pe cele de sus nu le-a părăsit? Cum a ieşit Cel ce este în lăuntru? Cum a venit pe pămînt Cel ce pe toate le împlineşte? Cum a ieşit Cel ce Se tăinuieşte de toţi? Cel ce sus este nelipsit împreună cu Tatăl, ca un Dumnezeu, jos ca un om este cu adevărat nelipsit împreună cu maica Sa. Cel ce niciodată nu ni S-a arătat nouă cum Se arată oamenilor ca un om şi Dumnezeu iubitor de oameni? Cum S-a văzut Cel nevăzut? Cum S-a întrupat Cel fără de materie? Cum a pătimit Cel fără de patimă? Cum a stat de faţă în divan Judecătorul? Cum a gustat moarte Viaţa? Cum încape în mormînt Cel neîncăput? Cum locuieşte în mormînt Cel ce nu a părăsit sînul părintesc? Cum intră pe uşa peşterii Cel ce a deschis uşile raiului? – Cel ce nu a rupt uşile fecioriei, iar uşile iadului le-a sfărîmat; Cel ce nu a deschis uşile pentru Toma, iar uşile împărăţiei le-a deschis oamenilor, iar uşile mormîntului şi peceţile le-a păzit nedeschise. Şi cum Se socoteşte între cei morţi Cel ce este slobod între cei morţi? Cum vine întru cele întunecate şi în umbra morţii Lumina cea neînserată? Unde merge, unde vine Cel ce nu poate fi ţinut de moarte? Care este cuvîntul acesta, care chipul, care este sfatul coborîrii Lui în iad? Poate Se coboară pentru a-l scoate pe Adam cel osîndit şi rob împreună cu noi.

Cu adevărat, Se duce să-l caute pe cel întîi zidit, ca pe o oaie pierdută. Cu adevărat, voieşte să-i cerceteze şi pe cei ce şed întru întuneric şi în umbra morţii. Negreşit, pe Adam cel lovit şi pe Eva cea împreună robită merge Dumnezeul şi fiul ei să-i dezlege din dureri. Ci împreună să ne pogorîm, şi împreună să dănţuim, şi împreună să ne sîrguim, şi împreună să săltăm, şi împreună să-L petrecem, şi împreună să cîntăm şi să ne grăbim văzînd împăcările lui Dumnezeu cu oamenii: slobozirea celor osîndiţi care s-a făcut de Stăpînul cel bun. Căci Cel ce este din fire iubitor de oameni merge să-i scoată pe cei legaţi din veac cu tărie şi cu stăpînire multă, pe cei ce locuiesc în morminte. Merge ca, slobozindu-i pe cei ce amara şi nesăţioasa moarte i-a înghiţit tiranic – după ce i-a tiranizat, şi i-a jefuit de la Dumnezeu şi împreună i-a grămădit – să-i numere împreună cu cei ce locuiesc sus.

Acolo era legat Adam cel întîi zidit şi întîi născut, mai dedesubt decît toţi osîndiţii cei mai dedesubt. Acolo Avel, cel întîi mort şi întîi drept păstor, şi chipul nedreptei junghieri a păstorului Hristos.  Acolo Noe, chipul lui Hristos ca ziditor al marelui chivot [corabiei] , adică al Bisericii lui Dumnezeu, ceea ce a mîntuit din potopul păgînătăţii toate neamurile, ce erau ca nişte fiare, prin „porumbiţă”, adică prin Sfîntul Duh , şi l-a izgonit pe întunecatul corb dintru aceasta. Acolo Avraam, părintele şi jertfitorul lui Hristos, cel ce prin cuţit şi fără de cuţit şi prin moarte fără de moarte a jertfit lui Dumnezeu jertfă nejertfită.  Acolo era legat Isaac, cel ce de demult s-a legat de Avraam sus [în munte], spre închipuirea lui Hristos.  Acolo jos, în iad, era Iacov, mîhnit, cel mai înainte mîhnit sus pentru Iosif.  Acolo Iosif, cel ce a fost legat în temniţă în Egipt spre închipuirea Stăpînului Hristos cel legat.  Acolo jos, întru cele întunecate, era Moisi, cel ce sus era oarecînd întru cele întunecate în sicriaş.  Acolo în groapă, în iad, era Daniil, cel ce sus era oarecînd în groapa leilor. Acolo, în groapa iadului şi a stricăciunii morţii, era Ieremia, ca în groapa tinii.  Acolo, în chitul iadului celui primitor a toată lumea, zăcea Iona, spre închipuirea lui Hristos celui veşnic şi mai înainte de veci, a lui „Iona” celui viu în veac şi în veacul veacului.  Şi acolo era încă şi David, dumnezeiescul părinte dintru care este Hristos după trup. Şi ce zic de David, şi Iona şi Solomon? Acolo era şi însuşi marele Ioan, cel mai mare decît toţi proorocii  – care, ca într-un pîntece întunecos, L-a propovăduit pe Hristos tuturor celor din iad – îndoitul mergător-înainte şi propovăduitor al celor vii şi al celor morţi, cel ce din temniţa lui Irod s-a trimis la temniţa cea a toată lumea a iadului, adică a celor ce dormeau din veac, drepţii şi nedrepţii.

[Temniţă] dintru care, toţi prorocii şi drepţii aduceau lui Dumnezeu neîncetate rugăciuni într-ascuns şi în taină, cerînd izbăvire de acea prea-cumplită, şi mîhnicioasă şi întunecoasă stăpînire a vrăjmaşului şi de neîncetata noapte cea prea-înserată. Şi unul zicea către Dumnezeu: Din pîntecele iadului auzi strigarea mea şi glasul meu! Iar altul: Dintru adîncuri am strigat către Tine, Doamne Doamne! Auzi glasul meu! Iar altul: Arată-Ţi faţa Ta, şi ne vom mîntui! Iar altul: Cel ce şezi pe Heruvimi, arată-Te! Şi altul: Deşteaptă puterea Ta şi vino să ne mîntuieşti pe noi! Şi altul: Degrab să ne întîmpine pe noi îndurările Tale, Doamne! Şi altul: Izbăveşte sufletul meu din iadul cel mai de jos! Şi altul: Doamne, scoate din iad sufletul meu! Şi altul: Să nu laşi sufletul meu în iad! Şi altul: Să se suie din stricăciune viaţa mea, Doamne Dumnezeul meu!

Pe care auzindu-i, Hristos-Dumnezeul cel prea-îndurat a judecat a fi drept să-i împărtăşească iubirii Sale de oameni nu numai pe cei de pe vremea Lui şi pe cei de după Dînsul, ci şi pe cei ţinuţi în iad mai înainte de venirea Lui, pe toţi cei ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii.  Pentru aceea, Dumnezeu-Cuvîntul i-a cercetat pe oamenii ce erau în trup prin trupul Său cel însufleţit; iar sufletelor celor izbăvite de trupuri li S-a arătat în iad prin sufletul Său cel dumnezeiesc şi fără de prihană, care era despărţit de trup, iar nu de dumnezeire. Deci să ne sîrguim şi să călătorim cu mintea către iad, ca să vedem cum [Hristos] îl stăpîneşte, şi cu totul îl biruie şi îl surpă pe tiranul cel tare cu tăria şi prea-puternic acolo odinioară. Şi [cum] cu fulgerul Său surpă fără de arme acele fără de moarte rînduieli ale cetelor drăceşti, împreună cu tot norodul [dracilor] cel gătit ca de oaste. [Cum] Hristos-Uşa  ridică din mijloc uşi fără de uşi şi zdrobeşte porţi fără de lemne cu lemnul crucii, cu cuiele cele dumnezeieşti zdrobind şi sfărîmînd zăvoarele cele veşnice.  Şi [cum], prin legăturile mîinilor Sale cele dumnezeieşti, risipeşte lanţurile cele nedezlegate ca pe o ceară. Şi [cum], prin suliţa dumnezeieştii sale coaste, pătrunde inima tiranului cea fără de trup. Acolo a zdrobit tăriile arcelor  cînd, prin cruce, ca într-un arc şi-a întins vinele dumnezeieştilor Sale mîini. Pentru aceea, dacă vei urma lui Hristos cu linişte, vei vedea acum unde l-a legat pe tiranul, şi cum a răsturnat temniţa pe dedesubt, şi de unde i-a scos pe cei închişi, şi cum l-a călcat pe şarpe, şi unde a spînzurat căpăţîna lui, şi cum l-a slobozit pe Adam, şi cum a înviat-o pe Eva, şi cum a stricat peretele cel din mijloc , şi cum l-a osîndit pe amarul balaur, şi cum a pus semnele de biruinţă cele nebiruite , şi unde a omorît moartea, şi cum a stricat de tot stricăciunea şi unde l-a aşezat pe om întru vrednicia lui cea de demult.

Read more: CUVÎNT LA ÎNGROPAREA DUMNEZEIESCULUI TRUP AL DOMNULUI ŞI MÎNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS http://axa.info.ro/arhiva/anul-ii/axa-15/item/14-cuv%C3%AEnt-la-%C3%AEngroparea-dumnezeiescului-trup-al-domnului-%C5%9Fi-m%C3%AEntuitorului-nostru-iisus-hristos#ixzz11gIFO5T8

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: