Skip to content

CRIZĂ DE BANI – DESPRE LUMEA FĂR’ DE BANI

7 October 2010

Scris de  Ciprian BOJAN

Prostit de televiziune, am căzut pe gânduri, şi îmi storceam minţile pentru a-mi imagina economia în recesiune. O văd ca o femeie isterică, pe care nu poţi să o linişteşti doar cu un simplu: „Nu te mai criza dragă”.

Acum, toată lumea scrie despre criză. Atât de multe s-au spus despre ea, încât este chiar penibil să mai adaugi ceva. Aparent nu ar mai fi nimic de spus despre un subiect în care îşi dau deopotrivă cu părerea economişti, cântăreţe blonde, ba chiar şi personaje de desene animate. Totuşi, o experienţă personală mi-a dezvăluit că toată nebunia asta cu banii care dispar pur şi simplu din buzunarele noastre e cam degeaba. O situaţie încâlcită cu iz de conspiraţie, care nu poate fi depăşită decât cu simplitate.

Soare + Ploaie = Prosperitate

Rătăceam deunăzi prin nişte aşezări de munte. Mă oprisem pentru o clipă să mă bucur de liniştea zonei. Pe drum, din spatele meu venea un moşneag pe care nu-l observasem până atunci. Mai mult ca sigur, era un om de-al locului, căci reuşea să urce poteca fără să ostenească. Părea foarte sprinten. Mă observase şi se îndrepta către mine cu aerul unui om cu chef de vorbă. După câteva schimburi de politeţuri, mă loveşte drept în moalele capului cu o întrebare: „E criză mare la oraş?”.

Chestiunea asta era total nepotrivită pentru un om care mai mult ca sigur nu crescuse cu nasu’n televizor. Părea ciudat ca discuţia cu un ţăran să alunece către prognoze financiare sau evoluţii bursiere.  Şi pe când îmi scotoceam creierii după un răspuns pe care să-l priceapă omul, acesta mi-o retează scurt. „Nu e nicio criză, vi se pare. Dacă e soare bun şi dacă plouă cum trebe’, avem cu toţii şi ce mânca şi ce pune pe noi”. Simplu, prea simplu. Cred că degeaba m-aş fi străduit să-i explic despre nevoile individului urban, despre dezvoltarea socială şi alte nimicuri, sistemul prosperităţii după el era orbitor de simplu, pe axa soare – ploaie şi tot ce o mai da Dumnezeu. În sinea mea mi-am spus că omul are dreptate. Chiar avea dreptate.

Întors acasă, m-am pus pe treabă încercând să găsesc rădăcina crizei.

Rădăcina crizei

Reală sau nu, criza este la un pas de a arunca lumea în haos. Recent, Medvedev le arăta pumnul americanilor, pe care îi acuza că sunt la originea crizei. Statele din UE se pregătesc de zor să pompeze bani în bănci, după modelul american. Adică, statul ajută banca, banca papă banul, i se face poftă de mai mult, iar criza îşi face de cap mai departe. Mai nou, după ultima întâlnire a liderilor G10 s-a decis să se mai trimită vreo 1,1 mii de miliarde de dolari către FMI, pentru ca mai apoi banii să fie aruncaţi pe soluţii anti-criză. Dacă nu vă puteţi da seama cât de astronomică este suma, putem face câteva comparaţii. Cu banii ăştia s-ar putea asfalta cam toată suprafaţa planetei, s-ar pune capăt sărăciei sau s-ar găsit leac pentru cancer. Credeţi că asta ar pune capăt crizei? Nici vorbă. Criza mai cere sacrificii, la fel cum a cerut în 1929 – 1933. Primul sacrificiu este cel al săracilor, apoi al naţiunilor, al moralei, al vieţii…

Criza interbelică seamănă dureros de izbitor cu cea de acum. Atunci, totul a început cu o umflare a investiţiilor la bursă şi pe piaţa imobiliară. Cei care şi-au pus banii la bătaie, au riscat pe un fond economic aparent stabil, aşteptând un profit rotunjit de imaginaţia lor pofticioasă. Aţi văzut noile cartiere care se construiesc la marginea oraşelor? Priviţi-le bine şi veţi vedea că acolo nu mai lucrează nimeni. La fel s-a întâmplat şi la finalul lui „Golden age” şi începutul Marii crize.

Semnele timpului

Această situaţie a fost condimentată din belşug cu o explozie a creditelor, speculaţii bursiere de succes, iar apoi, omenirea s-a trezit cu buzunarele goale în faţa unei foamete de bani.  Prima bancă care s-a prăbuşit răpusă de recesiune a fost KreditAnstalt Austria. Aceasta era principala instituţie bancară a imperiului Austro-Ungar, un simbol al vechii ordini. Nimeni nu se temea de recesiune, însă trebuia să cadă un simbol, pentru ca omenirea să priceapă cât de gravă este situaţia. Cât credeţi că va mai dura până la prăbuşirea primei bănci simbol din noul val? Puţin, foarte puţin. Aţi văzut reclamele cu ofertele speciale pentru depozitele bancare? Sunt însetaţi de lichidităţi, pentru a hrăni nişte monştri care agonizează.

Acum, la americani, bănci celebre precum Lehman Brothers, New Frontier Bank, City Bank sunt deja istorie, iar prăbuşirea lor a însemnat adevăratul debut al crizei. Cine vrea să citească semnele timpului, să aştepte prăbuşirea primei bănci de pe la noi şi să înţeleagă că abia atunci criza îşi va arăta colţii şi îi va hali buzunarele.

Obedienţă prin sărăcire

Armele războaielor s-au schimbat. Dolarul face mai multe victime decât glonţul, iar câmpul de bătălie modern este bursa. Noile arme ale Noii Ordini Mondiale nu mai sunt tancurile, ci teancurile de bani, şi nu vor ezita să le folosească pentru a supune conştiinţa. Congresmanul republican Ron Paul este cam slobod la gură, a încercat chiar să candideze la preşedinţie, însă s-a trezit tras pe dreapta. Declaraţiile sale lucide, arată de ce era nevoie de o criză pentru ca Noua Ordine să-şi facă de cap.

„Odată ce şi-au dat seama că poporul american a realizat jocul înşelător pe care îl fac, cei care conduc sistemul bancar şi monetar nu au cum să fie prea încântaţi. Dacă vor continua să aplice aceleaşi politici, dolarul va ajunge la zero, vom avea o creştere accelerată a inflaţiei şi toate bancnotele practic se vor autodistruge, valorând exact cât hârtia pe care sunt tipărite. Pasul următor în această criză va fi ca elitele să pozeze în salvatori, oferind populaţiei, chipurile pentru a-i proteja siguranţa, soluţii care de fapt o vor înrobi şi mai tare, adică control strict şi forţe de poliţie mai numeroase. Acelaşi lucru s-a petrecut şi la ultima criză economică din anii `20. Populaţia a intrat în panică, în loc să îşi dea seama că Federal Reserve este responsabilă de crearea unei himere”, a declarat Ron Paul, înainte de a fi trecut în anonimat în marea politică americană.

Un guvern unic

„Crizele economice au fost şi vor fi deseori provocate noi cu scopul de a ne însuşi bani din circulaţie”, spune al XX-lea protocol secret masonic. Vă sună cunoscut?  Înalţi demnitari din spaţiul Uniunii Europene cred că actuala criză economică poate fi depăşită prin instaurarea unui sistem financiar autoritar. Recent am auzit această declaraţie ieşind chiar din gura preşedintelui francez Nicolas Sarkozy. „Dorim crearea unui guvern economic mondial, care să nu fie redus la G8. Trebuie să refondăm sistemul, iar această refundamentare trebuie să fie globală. Nicio instituţie financiară nu trebuie să scape reglementării şi supravegherii”.

Ideea de creare a unei autorităţi financiar-bancare unice s-a lansat la întâlnirea Bilderberg din iunie 2008. Metoda nu este nouă, ea a mai fost folosită cu succes în 1815, 1907, 1929, 1945, 1971. Ce i-a urmat de fiecare dată? O agravare a crizei, tulburări sociale, războaie, domnia răului.

În loc de concluzie

Oare dacă i-aş spune toate lucrurile astea baciului din satul de munte, şi-ar schimba opinia despre criză? Sper că nu. Căci oricât de ocultă ar fi conspiraţia şi oricât de crudă ar fi recesiunea, oile şi recoltele sale vor fi acolo, neatinse. În satul său de munte, criza nu poate intra, pentru că doar acolo este lumea aşa cum ar trebui să fie: simplă şi curată.

Criză de suflete – despre lumea făr’ de suflet

Dialogul cu ţăranul de pe poteca de munte nu s-a încheiat aici. Omul a încercat să-mi explice simplu viziunea sa despre originea răului. „Ştiţi de ce este criză la voi?”, m-a întrebat el cu un aer savant. Recunosc că mă aşteptam să primesc un argument care să mă pună serios pe gânduri. A venit în schimb un răspuns atât de simplu încât m-a dezarmat. „Pentru că lumea nu mai are suflet”. Mai auzisem acest termen, „sufletul lumii”, pe când studiam filosofie. Îl folosea Plotin pentru a contura principiul fundamental al lumii imanente, „mijlocitorul”, între lumea ideală şi senzorială, întors spre amândouă, dar rămânând mereu după felul divin, deşi mai puţin decât spiritul.

Eram în faţa unui ţăran filosof? Mai mult ca sigur că interlocutorul meu nu auzise de gânditorii neoplatonici, dar folosea atent aceeaşi termeni. În simplitatea sa, a reuşit să vadă ceea ce pentru ochii mei de orăşean era de nepătruns, o criză morală, care otrăveşte spiritul lumii.

Turmă fără păstor

AXASuntem obligaţi să vieţuim într-un mediu poluat informaţional. Omul nu mai este spirit viu, ci este înrobit de sistemul mediatic care-l modelează. Cine mai crede că gândurile sale îi aparţin se înşeală amarnic. Maeştrii păpuşari din spatele cortinei scenei mondiale şi-au dat seama de mult că fără o ordine morală, lumea este o turmă fără păstor. Au cultivat ignoranţa pentru că „precum trupul fără suflet este mort, aşa şi sufletul fără puterea minţii este nelucrător şi nu poate moşteni pe Dumnezeu”, după cum arată Antonie cel Mare.

Cum poţi înrobi un om? Îi goleşti buzunarele, îi goleşti sufletul de credinţă, apoi îi iei identitatea. Generaţii întregi au stat sub semnul robiei morale. Până şi în momentele de apariţie a creştinismului, sclavia morală era în floare. Pasiunile brutale, obscene, degradau omul, care fiind înrobit moral nu se ridica peste sclavia socială. Fără Biserica lui Hristos, omul era un sclav orb şi mut.

Acum, când UE refuză să recunoască rădăcinile creştine ale Europei, iar BBC-ul ridiculizează deschis Biblia, omul este înrobit, şi doar prin creştinism devine liber.

Stăpânul şi neruşinarea slugoiului

Creştinismul este atacat chiar la el acasă. Voi da un singur exemplu. Deunăzi, Cristian Pârvulescu suferea de febră intelectuală şi a reuşit să clocească o „Apocalipsă biometrică” (Cotidianul, 3 Martie 2009). Cu minţile tulburi, Pârvulescu spunea despre creştini şi despre părintele Justin Pârvu că sunt: ignoranţi, fanatici, iraţionali, absurzi, isterici, pentru simplul motiv că se opun paşapoartelor biometrice.

Cine este el? Slugoiul de casă al lui George Soros. Cine este Soros? După cum arată „The Guardian”, unul dintre membrii grupului Bilderberg şi unul dintre artizanii crizei financiare. Cu alte cuvinte, stăpânul ne goleşte buzunarele, iar slugoiul ne sărăceşte sufletele.

Ştiţi unde este zăvorul moralei în om? El este în ruşine. Aristotel a văzut acest lucru spunând că „a nu fi cuprins de ruşine atunci când ai greşit e cea mai mare depravare”. Un cuvânt simplu care defineşte omul protejat moral, pentru că acela este ruşinat în faţa răului. „Vinovăţia” naşte frustrare, „Iertarea” dă un fals sentiment de eliberare, însă „Ruşinea” îl ţine pe om smerit în faţa răului. Şi tocmai în ruşine loveşte sistemul mediatic. Tânărul consumator de televiziune învaţă că tupeul este reţeta succesului şi devine şi el purtător de neruşinare.

Dacă Pârvulescu, amintit mai sus, s-ar fi ruşinat să-i jignească pe creştini, dacă stăpânul său, Soros, s-ar fi ruşinat să regizeze criza economică şi dacă toţi neruşinaţii ar fi desprins smerenia ruşinii, lumea ar fi fost un loc mai frumos. Totuşi, răul îşi croieşte loc prin neruşinare.

Pe unde intră răul

Slăbiciunile omului sunt poarta de intrare a răului. În plină criză morală, cuvintele Sfântului Grigorie Teologul, „cel viclean te iscodeşte din toate părţile, totdeauna spionează unde să arunce săgeţile sale”, ne îndeamnă la vigilenţă. Aşa cum ne îndemna şi Sfântul Pavel „Nu daţi loc diavolului!” (Efeseni. 4, 2). Criza morală nu înseamnă că omul nu mai are valori. Acestea rămân în structura fiinţei sale, însă sunt mutilate sau înlocuite de valori ale răului. Binele însuşi este mutilat şi redus la tăcere. Simţurile au aici un rol important. Iar vizualul, căci din el ne luăm cea mai mare parte a informaţiilor, ajunge să modeleze conştiinţe. Homo Sapiens a devenit de mult un Homo Videns cu nasul lipit de televizor. „Vederea nu înseamnă cunoaştere”, după cum arată Giovanni Sartori (Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea), televiziunea se clădeşte doar pe audienţă şi dezinformare. Ajunge astfel să fie avangarda crizei morale şi nu scăpăm de ea. Şi pentru a afla cine sunt maeştrii păpuşari din spatele imoralităţii este suficient să vedem cine sunt cei care deţin televiziunile. Vom regăsi aceleaşi chipuri cu cele ale regizorilor din spatele crizei financiare. Un întreg spectacol pe care-l zărim proiectat în casele noastre şi pe care îl vom simţi tot mai acut în buzunare.

Unealta depravării

Vizualul a devenit un instrument al depravării. Omul devine dependent de imagini, care mai apoi îi copleşesc fiinţa. Doar un singur exemplu, pornografia, este grăitor pentru aceasta.

În fiecare secundă 3075,65 de dolari sunt cheltuiţi pentru pornografie, 28.256 de bărbaţi privesc un site pornografic în fiecare secundă, 372.000 de indivizi introduc cuvinte legate de pornografie pe un motor de căutare, la fiecare 39 de minute un nou film din această clasă este scos pe piaţă. Topul ţărilor producătoare de pornografie e deţinut de SUA cu un procentaj de 85%, Germania, 4%, Anglia, 3% . România este pe locul trei după Bolivia şi Chile în ceea ce priveşte accesarea site-urilor pornografice. Având în vedere caracterul de reţea internaţională a internetului, actualmente nu există legi internaţionale cu privire la pornografie. În 2006, spaţiul virtual pornografic conţinea 4,2 milioane de site-uri, adică 12% din totalul site-urilor, cu toate acestea lunar 72 de milioane de vizitatori din toate colţurile lumii, după cum arată Media CBEE.

În loc de concluzie

„Îndrăzniţi! Eu am biruit Lumea” le-a spus Hristos pe când El urma să meargă la răstignire. Şi a biruit moartea. Cam acelaşi ar fi fost şi mesajul pe care interlocutorul meu, ţăranul din vârful muntelui, a încercat să-l transmită. Fără teamă şi cu credinţa că nu suntem singuri pe lume, orice criză ar cutremura lumea noi vom fi tot aici, ca mărturie a învierii Domnului. Prin tărie simplă şi curată nimic nu ne poate atinge, căci soarele şi ploaia ne hrănesc, iar Stăpânul Cerului ne veghează.

Read more: CRIZĂ DE BANI – DESPRE LUMEA FĂR’ DE BANI http://axa.info.ro/arhiva/anul-ii/axa-16/item/24-criza-de-bani-%E2%80%93-despre-lumea-far%E2%80%99-de-bani#ixzz11gIoHHWx

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: