Skip to content

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ: A AVEA SAU A NU AVEA… SINOD

7 October 2010

Scris de Mugur VASILIU

Sunt momente în istorie, momente de cumpănă, când cea mai firească metodă de înţelegere a realităţii pare a fi metoda milenaristă; un fel de fatalism îngrozitor, de apocalipsă continuă – ca aşteptare şi ca perioadă premergătoare, imediat premergătoare. Se simte fumul de pucioasă şi dogoarea flăcărilor ce stau să vie. Sfârşitul pare a fi chiar lângă noi – dacă am face reclamă am spune: iadul e lângă tine, pentru că tu meriţi ce-i cel mai bun! Ce e interesant este că această perspectivă – în cea mai mare măsură superstiţioasă – este considerată creştină.

Printr-un astfel de moment trecem astăzi. Fractura între dreptcredincioşi şi „conducerea” Bisericii, respectiv Sinodul BOR, devine din ce în ce mai evidentă.

Atâta timp cât (Sfântul) Sinod al BOR nu-şi mai îndeplineşte funcţia fundamentală, aceea de a fi îndrumător şi pavăză credincioşilor, se pune serios întrebarea dacă Biserica noastră mai are Sinod. Nu este vorba despre o poziţionare corectă sau incorectă din punct de vedere politic. Nu vorbim despre pogorămintele care se fac şi s-au făcut în ultimul veac de către Sinod. Facem vorbire aici despre măsuri şi hotărâri luate de Sinodul BOR, îndreptate împotriva credinţei, împotriva credincioşilor, împotriva lui Hristos.

Disperarea credincioşilor, privind poziţia Sinodului, este direct proporţională cu zeflemisirea de către sinodali a argumentelor… teologice.

Dar nu este prima oară în istorie când Biserica trece prin astfel de situaţii. Amintiţi-vă că sinoade mincinoase şi stricătoare sau anticreştine au mai fost. Tot în baza hotărârilor unui sinod au fost prigonite icoanele mai bine de un secol. Sfinţi părinţi au fost fie opriţi de la slujire, fie caterisiţi tot prin hotărâri ale sinoadelor mincinoase şi anticreştine.

În tot timpul acesta Biserica nu a avut sinod şi totodată nu a încetat să existe nici o clipă – a trăit prin rugăciunile părinţilor şi a credincioşilor care au ţinut vasul credinţei drept.

Trebuie să avem mereu în faţă faptul că sinodul nu este infailibil – după cum se poate vedea din istorie.

Sinodul nu este Biserica! Biserica este trupul lui Hristos, iar dacă sinodul alege să devină un departament al statului anticreştin sau o diviziune a unei republici globalizatoare, atee şi comunizantă, el, sinodul, poate deveni şi una şi cealaltă – şi multe altele. Dar în acel moment sinodul încetează de a mai fi sinodul Bisericii. Mai există şi cădere din har!

La începutul secolului al XX-lea, un singur episcop a aruncat anatema pe restul sinodului. Doar Gherasim Safirin s-a împotrivit laicizării sinodului de către stat. Restul sinodalilor au acceptat, practic apostaziind. Era un episcop contra restului sinodului. Nici până astăzi anatema nu a fost ridicată – probabil că „s-a uitat”. Şi mai mult, sinodul a înaintat din greşală în greşală – schimbând calendarul, modificând cărţile sfinte, şamd -, până aici, în locul unde pentru el ultimul lucru care contează este mântuirea poporului dreptcredincios. Despre Hristos – nici vorbă! Poate doar formal.

Aşa este clasa politică conducătoare! – aşa este sinodul Bisericii Ortodoxe Române!

Dar nu aşa este Biserica lui Hristos! Teoretic, împreună cu marii rugători – părinţi şi dreptcredincioşi – episcopii sfântului sinod trebuie să ne apropie de mântuire, trebuie să ne apropie de Hristos. Teoretic! Căci, spre deosebire părinţi, episcopii mai au şi sarcina de a relaţiona cu lumea, cu statul, cu Cezarul; în cazul nostru părinţii sinodali au fost traşi cu totul, în „cealaltă parte”: a lumii, a statului… Rămân duhovnicii şi rugătorii – părinţi şi dreptcredincioşi – care îndrumă şi susţin mai departe Biserica.

Se face o mare greşală văzându-se în sinod ceea ce nu este. Sinodul nu este cap Bisericii – a cărei trup îl formează credincioşii. Capul Bisericii este Însuşi Hristos!

Mai trebuie spus – fireşte, cu fiiască supunere – că sfinţii aceia din icoane, care au diferite obiecte în mâini – suliţe, săbii – au luptat, mare parte dintre ei, în apărarea credinţei lui Hristos, împotriva statului care, de cele mai multe ori împreună cu sinodul momentului, prigoneau pe Însuşi Hristos.

Cu toate că acestea se petreceau demult – tot cu fiiască supunere vă rugăm să observaţi că, dacă ascultaţi cu atenţie, se mai aud încă armele zăngănind – s-ar putea să mai fie nevoie?

Deci nici poziţia aceasta nu este nouă, decât pentru noi trăitorii în prezentul continuu al istoriei: nouă nu ni s-a mai întâmplat, aproape că nu ne vine să credem că dintr-un sinod de şaizeci de episcopi un singur mitropolit a susţinut şi susţine dreapta credinţă. Restul – cel puţin aşa se minte oficial, „unanimitate”; probabil este un cuvânt pe care nu-l prea înţeleg cei care-l folosesc – sunt lideri religioşi, pentru o populaţie vorbitoare de limba română – nici asta nu se ştie până când!

Read more: BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ: A AVEA SAU A NU AVEA… SINOD http://axa.info.ro/arhiva/anul-ii/axa-14/item/31-biserica-ortodox%C4%83-rom%C3%A2n%C4%83-a-avea-sau-a-nu-avea-sinod#ixzz11gHSHKZ8

 

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: