Skip to content

ZECE CUVINTE PENTRU DUMNEZEIASCA PRONIE

7 September 2010

Scris de Dragos Nicu

Cuvînt asupra ediţiei de faţă

În ediţia din 1828 a celor 10 cuvinte despre Dumnezeiasca Pronie, traducătorul acestora, Mitropolitul Grigorie Dascălul (1765-1834), spunea că Fericitul Theodorit s-a născut în Antiohia, unde a şi intrat într-o mănăstire, unde l-a cunoscut pe Sfîntul Ioan Gură de Aur, căruia i s-a făcut următor. Acestea erau informaţiile, puţine şi imprecise, aflate la dispoziţia cercetătorilor din spaţiul ortodox de acum 200 de ani.

Fericitul Theodorit (aprox. 393 – 458/466) s-a născut în Antiohia, unde a şi dobîndit educaţia sa atît de aleasă, dar a murit la Kyr, unde era eparh, sau într-una din mănăstirile de lîngă Apameea. Acest mare ierarh nu s-a bucurat de foarte mare atenţie în ultimii 100 de ani din partea patrologilor occidentali. Abia cercetările ultimilor 15-20 de ani au mai adus puţină lumină în ceea ce îl priveşte. Pînă de curînd se trecea cu uşurinţă peste viaţa şi scrierile acestui puţin cunoscut episcop, în general opus de critici Sfîntului Kyrill al Alexandriei şi amintit mai ales ca exeget al şcolii din Antiohia. Nici contribuţia sa la hotărîrile dogmatice ale Sinodului al IV-lea Ecumenic nu a fost luată în seamă, nici faptul că cea mai mare parte a scrierilor sale (în primul rînd exegetice, dar şi dogmatice, catehetice, aghiografice) s-a păstrat integral (spre diferenţă de opera exegetică a Sfîntului Kyrill, rivalul său, păstrată fragmentar), nici faptul că biografia pe care i-o face Sfîntului Symeon Stîlpnicul din Apameea este principala sursă de informaţii pentru viaţa acestui uriaş al rugăciunii şi al nevoinţelor, nici faptul că Istoria bisericească ce îi aparţine rămîne poate prima sursă de istorie bisericească pentru secolele IV şi V d.Hr. Fericitul Theodorit a fost şi rămîne, pentru lumea ortodoxă, unul din cei mai iubiţi scriitori ai veacurilor de aur ale patristicii, iar pentru lumea occidentală un scriitor prolific, dar neînţeles.

Cartea „Despre Pronie” însumează 10 cuvîntări dedicate celor slabi în credinţă – ereticilor şi ateilor –, prin care aceştia, citindu-le, să se întoarcă la Biserică, la Viaţă, la Credinţă, la Mîntuire. Acesta bănuim că a fost şi motivul pentru care cartea de faţă a fost tradusă de Sfîntul Grigorie Dascălul, Mitropolitul Bucureştilor, aflat, încă de mai înainte de a ajunge arhiereu, în luptă cu rătăcirile veacului său. Majoritatea cercetătorilor opinează că lucrarea de faţă a fost scrisă în jurul anilor 425-435, datorită lipsei din ea a argumentelor hristologice abordate de Fericitul Theodorit în vremea dintre Sinoadele III şi IV Ecumenice. „Despre Pronie” este una din lucrările cele mai reprezentative pentru stilul şi elocvenţa Fericitului Theodorit, care s-a adresat, de cele mai multe ori în scrierile sale, unui public foarte bine educat. Stilul, elocvenţa şi vocabularul autorului sînt acelea ale unui fin cunoscător al literaturii clasice Elline, care vorbeşte intenţionat în graiul unor Herodot, Thukydide, Sofokle şi Homer, pentru a aduce pe înţelesul intelectualilor vremii sale, dar mai ales celor păgîni, Adevărul, Calea şi Viaţa cea veşnică.

Putem bănui că unei astfel de audienţe i-a fost dedicată, la 1828, şi cartea de faţă. Din sursele vremii cunoaştem că, pe lîngă felurite erezii şi imoralităţi ale acelor ani, combătute cu fermitate de Sfîntul Grigorie Dascălul prin scrierile şi traducerile sale, începuse să prindă teren nebunia ateistă, pe care vrednicul mitropolit s-a străduit să o curme cu armele cele mai eficiente cu putinţă, oferind zdrobitorul cuvînt al Adevărului celor ce boleau de necredinţă.

În ceea ce priveşte ediţia prezentă, ea a fost începută în anul 2001, după un original tipărit la 1828, dar proiectul editării sale a fost suspendat în acel an din cîteva motive, între care unul din ele a fost dat de dificultăţile textului Ellin al cărţii. În ceea ce priveşte originalul folosit la traducere, bănuiala noastră este că, spre diferenţă de cele mai multe dintre traducerile sale, făcute mai ales de pe manuscrise greceşti din spaţiul răsăritean şi mai puţin de pe cărţile tipărite, Sfîntul Grigorie Dascălul a tradus, de data aceasta, direct din ediţia tipărită de J. Sirmond şi J. Garnier, în 1642, respectiv 1684, sau din cea reeditată de J. L. Schulze şi J. A. Noesselt între 1769 şi 1774. Am căutat să păstrăm, pe cît s-a putut, vocabularul original, menţionînd ori de cîte ori a fost nevoie, schimbările făcute pentru uşurarea lecturii şi verificînd traducerea sfîntului ierarh al Bucureştilor cu textul din P.G., care îl reproduce pe cel tipărit în secolele XVII şi XVIII.

Lucrarea de faţă se poate cu uşurinţă constitui nu doar în tratat apologetic, ci şi într-unul exegetic sau dogmatic sau cosmologic, şi credem cu tărie că au găsit folos în ea nu numai creştinii, ori cei însetaţi de cunoaştere, dar bolind de necredinţă, ci şi bătrînii şi tinerii, şi chiar copiii care iubesc adevărul şi cele ascunse ale înţelepciunii dumnezeieşti.

Cu bucuria şi recunoştinţa de a fi lucrat pe un text sfînt, scris de un autor cu viaţă sfîntă şi tradus tot de un sfînt, cerem cititorului iertare pentru greşelile pe care mintea cea pămîntească şi mîna cea de ţărînă le-a săvîrşit pînă la acest sfîrşit de carte.

http://axa.info.ro/axa/item/590-cuvintul-viii-zece-cuvinte-pentru-dumnezeiasca-pronie

Read more: ZECE CUVINTE PENTRU DUMNEZEIASCA PRONIE http://axa.info.ro/prima-pagina/item/589-zece-cuvinte-pentru-dumnezeiasca-pronie#ixzz0yqqh2Kjb

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: