Skip to content

XVI. SCHIŢĂ ISTORICĂ A FILOSOFIEI RELIGIEI

7 September 2010

Scris de Nae IONESCU

Catalogare a curentelor şi a poziţiilor

Vom face în prelegerea de azi un fel de schiţă istorică, în care să înfăţişez deosebitele curente din filosofia religiei, aşa cum s-au prezentat ele, şi să clasez în cadrul acestei schiţe punctul de vedere pe care l-am urmat în prelegerile pe care le-am făcut anul acesta.

Să precizăm de la început că schiţa aceasta nu se raportează propriu-zis la religie şi nici la filosofia religiei, aşa cum întâmplător a fost făcută de un gânditor sau de altul, ci este vorba de o înfăţişare a diferitelor curente şi poziţii în cadrul disciplinei filosofiei religiei, în cazul în care discipline de acestea sunt înfăţişate în chip conştient ca discipline închegate şi de sine stătătoare. Vasăzică, nu este vorba de gândirea filosofică religioasă a omenirii, care formează o problemă distinctă, ci este vorba pur şi simplu de o catalogare a sistemelor de filosofie a religiei apărute în gândirea omenească însăşi, adică lucrări tipărite şi titluri de cărţi tipărite.

Câteva încercări sporadice (engleze, franceze, italiene)

Trebuie să mărturisesc că asemenea încercări de filosofic a religiei nu datează de prea multă vreme; numai către sfârşitul veacului al XVIII-lea au început să se codifice, şi anume în filosofia kantiană. Vasăzică, Germania este ţara de origine a acestei discipline. Şi, nu numai atât, Germania este chiar şi punctul unde a înflorit şi s-a dezvoltat disciplina aceasta în tot decursul veacului al XlX-lea şi până astăzi, încercările celorlalte ţări de a face filosofic a religiei sunt mai mult sporadice, nu sistematice. Se găsesc câteva încercări la englezi şi la francezi şi, la începutul veacului al XX-lea, foarte interesante, deşi încă nu destul de închegate, în Italia.

În ceea ce priveşte însă bibliografia engleză a chestiunii, mie mi se pare că problema este tratată dintr-un punct de vedere cu mult prea exterior; nu este deocamdată vorba în lucrările englezilor de un sistem al preocupărilor filosofico-religioase; este mai ales vorba de lucrări cu caracter, aş zice, statistic, lucrări care deocamdată să sistematizeze, nu faptele de gândire asupra religiei, ci faptele religioase însele. Vasăzică, bibliografia engleză a chestiunii cuprinde mai ales un fel de inventar al actelor religioase şi, prin urmare, poate să iasă afară din preocupările noastre de astăzi.

În ceea ce priveşte bibliografia franceză, ea se poate împărţi cam în două: este o literatură filosofico-religioasă, care nu este decât o interpretare dogmatică; adică, nu tinde la constituirea unei discipline speciale, separate, ci este un fel de apologetică, un fel de descriere pe calea filosofiei a punctului de vedere religios al diferitelor confesiuni care existau. Aşa, am pune de o parte lucrarea lui Sabatier, care este teoretician al protestantismului francez, de altă parte lucrările aşa-numitei şcoalei neotomiste franceze, în care cei mai însemnaţi reprezentanţi ar fi Blondel şi Maritain.

Vasăzică, este grupa de filosofie a religiei de o parte; cealaltă grupă este rezumată în opera filosofico-religioasă a lui Durkheim. N-are legătură directă cu preocupările noastre, pentru că este o încercare sprijinită pe o metodă pozitivistă; este, ca şi şcoala engleză, mai mult un fel de a urmări faptele religioase însele în diversitatea lor şi a le studia nu în esenţa lor, ci în manifestarea lor. Prin urmare, în adevăr, şcoala aceasta sociologică a lui Durkheim, atunci când atinge probleme religioase, se ţine mai ales la obiectivarea actului religios. Ea urmăreşte foarte de aproape, de pildă, problemele cultului, problemele de superstiţie religioasă, întru cât ar fi în stare să trădeze un fond religios, dar nu tinde să facă o teorie a religiei plecând de la o analiză a actului religios.

Rămâne şcoala italiană, pe care o numim aşa mai mult ca un concept geografic decât ca unul filosofic sau logic; şcoala italiană, care este foarte interesantă prin manifestările ei foarte vioaie, cu foarte multe preocupări, dar care nu ajunge propriu-zis la o cristalizare şi la o sistematizare a unui punct de vedere. Chiar în Italia, preocupări de acestea, de filosofie a religiei, se grefează şi ele pe anumite interese, nu filosofice, ci religioase, cum ar fi cazul baptiştilor din Roma, care întreprinseseră o foarte interesantă mişcare religioasă.

Read more: XVI. SCHIŢĂ ISTORICĂ A FILOSOFIEI RELIGIEI http://axa.info.ro/prima-pagina/item/586-xvi-schita-istorica-a-filosofiei-religiei#ixzz0yqsReQis

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: