Skip to content

PROOROCIILE APOCALIPSEI

7 September 2010

Scris de Florin STUPARU

CAPITOLUL X :Despre Îngerul cel învăluit într-un nor, avînd pe cap un curcubeu, care a vestit dinainte sfîrşitul

Stih 1: Şi am văzut alt Înger puternic, pogorîndu-se din cer învăluit într-un nor; şi pe capul lui era curcubeul, iar faţa lui strălucea ca soarele şi picioarele lui erau ca stîlpii de foc.

„Norul”, „curcubeul” şi „soarele” arată lumina Sfîntului Înger, cea asemenea cu aceste stihii. Astfel, se arată firea îngerească cea cerească şi felurită întru bunătăţi, şi luminată şi ştiinţa ei. Iar „stîlpii de foc” însemnează groaza şi munca asupra celor ce săvîrşesc rele, adică asupra celor ce tîlhăresc pe pămînt şi a celor ce ucid pe mare. De aceea are piciorul cel drept peste mare, iar peste pămînt pe cel stîng, arătînd prin aceasta munca celor fără de lege.

[„Aşezarea lui cu picioarele pe mare şi pe pămînt – adaugă Sfinţitul Averchie – arată stăpînirea asupra stihiilor lumii pămînteşti.”]

Stihurile 2, 3: Şi în mînă avea o carte mică, deschisă. Şi a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stîng pe pămînt. Şi a strigat cu glas puternic, precum răcneşte leul. Iar cînd a strigat, cele şapte tunete au slobozit glasurile lor.

Cartea cea mică mi se pare a cuprinde numele şi faptele celor ce sînt prea-răi, care au tîlhărit pe pămînt şi ale celor ce au făcut necurăţii şi au ucis pe mare, a căror muncă o arată Îngerul, întinzîndu-şi picioarele ca nişte aripi de foc pe pămînt şi pe mare. Iar glasul Îngerului, cel asemenea cu răcnirea leului, arată spaima şi groaza lui de nesuferit, a căror mărturie e Daniil (capitolul 10). Iar prin cele „şapte tunete” socotim că se înţeleg şapte glasuri grăite de un Înger sau sînt ale celor şapte Sfinţi Îngeri care au trîmbiţat pentru cele viitoare. Şi aceşti Îngeri se trec după Îngerul cel mai înalt, şi de acolo iau pricină şi bun prilej de a prooroci, după buna lor rînduială, cum zice dumnezeiescul Dionisie.

[La acestea, cuviosul Averchie adaugă: „Unii socotesc că acestea sînt şapte perioade din istoria omenirii: 1) biruinţa Creştinismului asupra păgînismului; 2) marea migraţie de popoare şi căderea Împărăţiei Romane, în locul căreia s-au ridicat noile stăpîniri creştine; 3) naşterea Islamului şi năruirea Împărăţiei Bizantine; 4) răstimpul cruciadelor; 5) împuţinarea credinţei în Bizanţul deja supus Islamului şi în vechea Romă, unde domnea duhul papistaş, care a avut drept urmare apariţia apostaziei în Biserică prin mijlocirea Reformei; 6) revoluţiile şi aşezarea pretutindeni în lume a anarhiei sociale, din care va ieşi «fiul pierzării», Antihristul; 7) refacerea «Împărăţieiei Romane» – adică a noii împărăţii a toată lumea, avîndu-l drept cap pe Antihrist – şi sfîrşitul lumii.”]

Stih 4: Şi, cînd au vorbit cele şapte tunete, voiam să scriu, dar am auzit un glas care zicea din cer: „Pecetluieşte cele ce au grăit cele şapte tunete şi nu le scrie!”

„Pecetluieşte cele ce au grăit cele şapte tunete şi nu le scrie!”/ Prin zicerea aceasta, se arată că cele grăite sînt neştiute şi că nu se vor cunoaşte decît numai după dovedirea şi plinirea lucrurilor. De aici, Evanghelistul a învăţat să însemneze numai glasurile tunetelor, iar tălmăcirea şi ştiinţa cea arătată s-o ascundă pînă la vremea plinirii. Nişte cuvinte de acestea, pecetluite şi ascunse, a învăţat cîndva şi Daniil.

Stihurile 5, 6: Iar Îngerul pe care l-am văzut stînd pe mare şi pe pămînt şi-a ridicat mîna dreaptă către cer şi s-a jurat pe Cel care este viu în vecii vecilor – Care a făcut cerul, şi pămîntul, şi cele ce sînt pe pămînt, şi marea şi cele ce sînt în mare – că timp nu va mai fi.

„Şi Îngerul s-a jurat pe Dumnezeul cel viu (…)”/ Dumnezeu, neavînd pe nimeni mai mare pe care S-ar putea jura, Se jură pe Sine Însuşi. Şi zic că Îngerul se jură că nu va mai fi vreme din pricina necredinţei noastre. Şi vorbeşte fie de veacul viitor, în care nu va mai fi vreme măsurată cu soarele, fie zice că vremea pînă la plinirea glasului celui de-al şaptelea Înger nu va fi prea lungă.

Stih 7: Ci, în zilele cînd va grăi al şaptelea Înger — cînd va fi să trîmbiţeze — atunci săvîrşită este taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi, Proorocilor.”

Mi se pare că aici însemnează cum – după trecerea a şapte veacuri, în zilele veacului al şaptelea, ce se arată prin a şaptea trîmbiţă – se vor plini desăvîrşit cele spuse de sfinţii Prooroci. Şi numeşte împlinirea acestor lucruri „bună-vestire”, pentru odihna cea vestită sfinţilor.

Read more: PROOROCIILE APOCALIPSEI http://axa.info.ro/prima-pagina/item/585-proorociile-apocalipsei#ixzz0yqsvnK24

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: