Skip to content

PROOROCIILE APOCALIPSEI

25 August 2010

Scris de Florin STUPARU

CAPITOLUL VIII: Despre cei şapte Îngeri dintre care, trîmbiţînd cel dintîi, s-a coborît pe pămînt grindină, foc şi sînge

Stih 7: Şi a trîmbiţat întîiul Înger, şi s-a pornit grindină şi foc amestecat cu sînge, şi au căzut pe pămînt; şi a ars din pămînt a treia parte, şi a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot.

Unora li s-a părut că acestea închipuiesc munca păcătoşilor în gheenă şi se zice despre durerile ce se vor simţi acolo. Iar noi socotim mai ales aceasta, că cei ce se vor munci în veacul viitor nu vor fi doar a treia parte din toată firea omenească, ci mult mai mulţi, căci zice: „Largă este calea care duce la pieire şi mulţi sînt cei care o află” (Matei 7:13). că înaintea venirii zilei celei mari vor fi trimise pe pămînt „sînge, şi foc şi fumegare de fum” (Ioil 3:3). Iar aici se arată multele bătăi de dinaintea sfîrşitului. Astfel, „grindina” închipuie muncile ce se vor pogorî din cer după dreapta judecată. Iar „focul amestecat cu sînge” arată cele făcute prin mîinile păgînilor, sfărîmările cetăţilor, arderea lor cu foc şi uciderea oamenilor. De unde vedem că a treia parte din făpturile de pe pămînt vor fi cuprinse şi omorîte, pentru că războaiele îi pierd nu numai pe oameni, ci şi tot ceea ce rodeşte pe pămînt. Şi fericitul Ioil întăreşte înţelegerea noastră, zicînd).

Despre al doilea Înger şi pierderea celor din mare şi însufleţite

Stihurile 8, 9: A trîmbiţat apoi al doilea Înger, şi ca un munte mare încins de flăcări s-a prăbuşit în mare şi a treia parte din mare s-a prefăcut în sînge. Şi au murit a treia parte din făpturile cu viaţă în ele care sînt în mare şi a treia parte din corăbii s-a sfărîmat.

Unii au înţeles că şi marea cu cele ce sînt ea îi arată pe cei arşi cu foc după înviere. Însă aceasta nu ni s-a arătat ca adevărată, de vreme ce pomeneşte numai de „a treia parte”, iar cei ce se vor munci vor fi cu mult mai mulţi decît cei ce vor scăpa de muncă (precum s-a zis).

Însă, după altă înţelegere, nu este rău dacă se va numi viaţa de acum „mare”, socotind că „a treia parte din cele ce sînt în ea” o spune pentru adîncul judecăţilor lui Dumnezeu, Care, cu adevărat, pe unii îi munceşte curînd, iar pe alţii îi aşteaptă să se întoarcă şi să se pocăiască. Iar prin „munte mare” îl înţelegem (ca şi alţi dascăli) pe diavolul, care e ars şi acum cu focul mîniei împotriva noastră şi va fi ars apoi în gheenă. Acesta, diavolul, în vremea puterii lui libere, strică şi pierde a treia parte din mare (adică din lume), din corăbii, din insule şi din cele însufleţite care înoată, precum i-a făcut de mult şi lui Iov. Căci diavolul este vrăjmaş şi pedepsitor după judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu. Pentru că aceluia căruia i se pleacă şi i se supune cineva, aceluia îi este rob, după spusa Apostolului Petru. Apoi, mai înţelegem că li se aduce moartea sufletească celor ce hulesc cu cuvintele şi cu faptele lor în marea lumii.

Despre al treilea Înger şi despre amărăciunea apelor

Stihurile 10, 11: Şi a trîmbiţat al treilea Înger, şi a căzut din cer o stea uriaşă, arzînd ca o făclie, şi a căzut peste a treia parte din rîuri şi peste izvoarele apelor. Şi numele stelei se chiamă „Absintos” („Pelin”). Şi a treia parte din ape s-a făcut ca pelinul şi mulţi dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru că se făcuseră amare.

Unii zic că prin „absintos (Pelin)”, care e amar, arată aici durerea ce va să fie păcătoşilor ce se vor munci în gheenă, care sînt numiţi „ape”, din pricina mulţimii lor (ceea ce e adevărat). Iar noi socotim că prin aceasta se însemnează şi durerile din vremea de acum. Şi „steaua” arată fie că acestea vin asupra oamenilor din cer, fie e vorba de diavolul, despre care Isaia spune: „Cum a căzut din cer Luceafărul, cel ce răsărea dimineaţa!” (Isaia 14:12) Căci acesta, care-i adapă pe oameni, prin dulceaţă [păruta dulceaţă a păcatului, n. m.], cu răzvrătire tulburată şi amară se slobozeşte să aducă bătăi asupra oamenilor (însă nu asupra tuturor, ci numai peste „a treia parte”, pentru multa răbdare a lui Dumnezeu). […] Deci amare lucruri vor veni asupra acelora ce se vor afla înaintea Sfîntului, din care unele s-au întîmplat mai înainte, şi mai ales la a doua venire a Domnului. Dacă nu voim să ne osîndim pe noi înşine, este de nevoie ca – după zisa Apostolului: „Dacă ne-am judeca pe noi înşine, nu am mai fi osîndiţi. Dar, fiind judecaţi de Domnul, sîntem pedepsiţi, ca să nu fim osîndiţi împreună cu lumea” (1 Corinteni 11:31, 32) – este aşadar de nevoie să luăm cu mulţumire darurile Sale, precum vedem că fac cei pricepuţi, care, cînd sînt bolnavi trupeşte, rabdă ca doctorii să-i taie şi să-i ardă, şi se tămăduiesc cu durere. Ci dea Dumnezeu ca şi noi, vindecîndu-ne sufleteşte şi neaducînd nici o materie pentru hrana cuptorului gheenei ce arde cu foc, să nu ne osîndim cu lumea, ci să împărăţim în veci cu Hristos, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea, închinăciunea şi mărirea împreună cu Părintele Lui cel fără de început şi cu Preasfîntul Duh, acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Read more: PROOROCIILE APOCALIPSEI http://axa.info.ro/prima-pagina/item/569-proorociile-apocalipsei#ixzz0xbFFsTJk

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: